În toamna anului 2019 un grup eterogen de deputați propunea și promova un proiect care avea să devină L105 / 2020, care modifică legea de funcționare a Agenției Naționale de Integritate astfel încât, începând cu anul 2022, toate declarațiile depuse de funcționarii publici trebuiau depuse numai electronic și numai semnate cu semnături calificate.
Nu au uitat să menționeze, spre bucuria furnizorilor, că instituțiile publice au obligația de a cumpăra aceste certificate.
In vara anului 2020 am publicat un articol în care atrăgeam atenția că singurul lucru clar era obligația de a cumpăra certificate, altfel aveam nelămuriri și o certă lipsă de resurse financiare în zona instituțiilor publice.
În Decembrie 2021, cu câteva zile înainte de termenul în care depunerea devenea exclusiv digitală, Guvernul Ciucă îl amână cu 1 an și precizează în Nota de Fundamentare a acelui OUG că:
Instituțiile și autoritățile publice au obligația de utilizare a fondurilor publice (...) cu eficiență, eficacitate și economicitate, conform art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, sens în care achiziționarea semnăturilor electronice calificate de la prestatori de servicii de încredere privați, nu reprezintă o soluție care să asigure o alternativă la serviciile de încredere furnizate sistemului public de către Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Iar lipsa de capacitate a STS în emiterea tuturor certificatelor calificate necesare impune derogarea de un an.
Surpriză!
În Decembrie 2022 același Guvern Ciucă ajunge la concluzia că este necesară încă o amânare de 1 an, STS nu a emis certificate pentru toți cei care depun declarații. Amână încă 1 an prin OUG 182/2022.
Aici trebuie spus că majoritatea funcționarilor depun aceste declarații o singură dată într-un an, astfel ideea de a le emite/furniza certificate calificate este total nerezonabilă economic. S-ar fi putut găsi soluții mai ieftine.
Iată însă că am ajuns cu acest OUG în parlament și se dezbate L835/2022 de aprobare a acesteia.
Este ultimul moment în care legislația curentă poate fi corectată, pentru că are o mare problemă:
Legea curentă nu permite folosirea C.E.I. pentru depunerea declarațiilor la A.N.I. după 1 Ian 2024.
Pentru că legea prevede fie, pentru azi,
completează și depun declarațiile de avere și de interese în format electronic, certificate cu semnătură electronică calificată sau cu semnătură olografă,
fie
depune declarațiile de avere și de interese în format electronic, certificate cu semnătură electronică calificată,
după 1 Ianuarie 2024.
Iar aceasta fiind o lege specială s-ar aplica regula de precedență, în acest caz limitativă, față de prevederile Alineatului (1^1) din Articolul 17^1 al OUG 97 din 2005 care stipulează că semnătura bazată pe CEI este, în relația cu autoritățile precum ANI, echivalentă semnăturii olografe. Iar această echivalență are sens doar cât timp sunt acceptate semnături olografe!
Conform PNRR vom avea 5.000.000 de CEI emise în următorii 3 ani, o cifră care va depăși cu un ordin de mărime numărul de certificate calificate, incluzând cele ale STS.
Este evident necesar să ne asigurăm că semnăturile bazate pe CEI nu sunt blocate de astfel de prevederi istorice, clasic păcătoase prin indicarea unei tehnologii în locul unui obiectiv juridic.
În egală măsură o astfel de prevedere blochează și aplicarea Art.5 (3) din OUG 38/2020 care stabilește o altă soluție tehnică care produce documente sub semnătură privată, în acest caz bazată pe eID de nivel de încredere minim substanțial.
Să avem deci grijă să înlocuim întotdeauna când avem ocazia „certificat cu semnătură electronică calificată” fie cu adăugarea CEI fie, mult mai bine, cu „valoare juridică echivalentă cu cea a semnăturii olografe”.
Și, înainte de asta, merită să ne întrebăm dacă întotdeauna este imperativ cel mai înalt nivel de protecție pentru respectiva categorie de documente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu