joi, 25 noiembrie 2010

Nu inteleg !

A trecut ceva timp de la eveniment si-mi statea in spate o idee care iata, acum iese la lumina. Pretextul este evenimentul, o sueta in care marii publicitatii romanesti si-au devoalat inceputurile. Pentru corectitudine pastrez selectia facuta de altii:

Dragos Grigoriu (Tempo), despre începuturile publicităţii în România:

“Prime-time-ul era Telejurnalul, acela era locul unde voiau clienţii să fie văzuţi. Aveam o strategie care chiar funcţiona. Invitatm clienţii la restaurant, întâmpător acolo era un televizor şi când era pe la al doilea fel de mâncare îi dădeam un ghiont să vadă spotul şi garantat clientul cumpăra de la mine şi a doua oară. Efectul era garantat. Era convins că toată lumea i-a văzut spotul.”

“În noiembrie ’91 Graffiti avea o pagină, bătută la maşină cu indigo, care conţinea preţurile TVR şi preţurile Graffiti, care erau de trei ori mai mici. Primele mele contracte au fost cu Computerland şi cântarele Detecto.”

“Pierdusem primul client – Restaurantul Odobeşti. Eram devastat. M-am dus la Altrom, am intrat şi am zis direct “vreau să vină patronul de mine”. Şi a apărut un tip pe care acum îl cunoaşteţi mai bine – Puiu Popoviciu. Nu m-am aşteptat!”

“La birou era o canapea pe care dormeam pe rând, pe ceas. Abia când ne-am mutat şi am tras de ea, ne-am dat seama ca e extensibilă.”

Să vă spun cum i-am convis pe cei de la Ogilvy să vină în România. Pentru că Graffiti avea deja clienţi pe zona asta, Cristi Burci a făcut o agenţie nouă, cu Zotan Szigeti, View Point. Când a venit reprezentantul Ogilvy în România, am mobilat un sediu şi am dus mai mulţi redactori de la Ultimul cuvânt să stea atenţi în calculatoare. Omul a fost impresionat.

Manuela Necula

“Mie mi s-a părut că produsul a început să conteze când a apărut telecom-ul în România şi aici mă refer la telefonia mobilă. Acolo am început să ne batem.”

Cristian Burci:

De ce a ales publicitatea?

“Pentru că nu exista pe vremea aia, era un loc total liber. Reţelele internaţionale de publicitate au venit pentru că aveau clienţi într-o piaţă unde nu exista nimeni care să-i reprezinte. Primul client BBDO a fost Delta Airlines. După un an a dat faliment, dar noi nu am avut legătură cu asta.”

Tot discutam cu BBDO “domne’ vrem să ne afiliem în România şi Bulgaria. Agenţia din Bulgaria am făcut-o într-un weekend după care am venit în România şi am anunţat afilierea la BBDO.”

 

Răspunsul lui Ştefan Iordache la întrebarea “cum de a intrat în publicitate?”:

“Pentru mine alegerea a fost simplă, m-am gândit care sunt business-urile în care să intru fără niciun fel de capital. Aveam două variante o agenţie de publicitate sau o agenţie de turism, o ştiam pe Veronica (Savanciuc – n.r.), bine, deci facem publicitate.”

Lucian Georgescu:

“Eu cred că istoria publicităţii ar trebui scrisă în cârciumi.”

Mi-am permis sa marchez cu rosu baza argumentatiei mele.

In mod natural in publicitate exista o cantitate apreciabila de subiectivitate. In general se recurge la acest argument atunci cand se incinge dezbaterea pe o campanie pe principiul ca se lucreaza cu numere mari iar parerile personale sunt inoportune. Totusi mai sus se vede ca exista persoane asupra carora se practica un efort intens si constient de dirijare a opiniei lor in directia dorita. De la mici scenarii de prezentare a spotului pana la recuzita unui office inventat , totul este permis atunci cand este vorba de omul cu banii … Las la o parte evidenta faptului ca acele calitati necesare deturnarii vointei unei singure persoane nu sunt nici pe departe aceleasi cu cele necesare influentarii marii mase si ma intreb de ce este atat de necesara si intensa aceasta abordare, la un nivel ce nu se regaseste in alte industrii ?

Raspunsul ne este si el oferit: pentru ca o agentie de media este “o pagina batuta la masina care contine preturi” care se poate infiinta “intr-un weekend” si “fara nici un fel de capital”.

Astazi aceasta lipsa de consistenta este camumflata de nenumarate straturi de narcisism, grandomanie, laudarosenie si autosuficienta cimentate intr-o asemenea masura incat insasi patronii companiilor isi permit sa-si ridiculizeze originea. Realitatea insa este ca singurul asset al unei astfel de afaceri este echipa cu contactele sale mentinute prin talente personale iar reversul medaliei este ca mult prea multi dintre membrii, constientii fiind de acest lucru, se molipsesc de tarele sus mentionate.

La origine pozitia agentiei de media in lantul trofic era clara – oferea o buna cunoastere a pietii si preturilor precum si procesarea hartiilor cu furnizorii si o facea primind o cota de 5-10% din bugetul clientului. Iata astazi insa ca agentia ajunge sa ia de la proprietarul de media si 30% sub forma de rebate plus procentele de la client ! Astfel aceasta, de departe, are cea mai mare marja de profit, net superioara celei a furnizorului de media si chiar a celei tipice pentru afacerea clientului final. Structura afacerii sale ce implica costuri fixe minime ii permite sa evite insolventa pe timp de criza in conditiile unui management onest.

Pentru mine aceasta situatie nu are logica economica. Nu inteleg cum cele doua parti, clientul si furnizorul de media, nu pot sa se intalneasca intr-o pozitie care le-ar salva o treime din costuri. Nu inteleg cum furnizorul de media plateste un rebate urias care practic nu-i aduce nici un avantaj real fiind in esenta o taxa de protectie. Nu inteleg cum patronatul companiilor de media, pe masura ce ii cresc pierderile alege sa plateasca un rebate mai mare si asta unui client care in mod sigur ii va aduce si probleme de cash-flow si debit collection. Si mai ales nu inteleg cum vad viitorul firmele de media, care este limita pana la care se poate merge ? Oare cum accepta acela care munceste, isi asuma riscuri si investitii, sa fie un soldat al norocului la mana marilor lorzi ai Tarii Minunilor ?

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

In ce directie indreptam sageata ?

Am o problema in PNL si pentru a o explica voi recurge la o analogie din lumea publicitatii outdoor.

Sa zicem ca Directorul General vine si spune ca a gasit un furnizor de city-light-uri mai ieftine si insarcineaza departamentele cu derularea proiectului. Se porneste negocierea, sunt implicate departamentele tehnic, jurdic, financiar, etc.

Se semneaza contractul, se cumpara si se instaleaza o retea de 45 de city-lighturi. Dupa un timp se strica o piesa . Cand se comanda se constata ca pretul este de 1000 de euro, enorm fata de piata. Se constata ca piesa este patentata si poate fi luata numai dintr-o singura sursa iar la data contractarii avea un pret decent.

Cine a gresit ? Tehnicul, juridicul sau cel care a semnat contractul in final adica Directorul General ? Care departament trebuia sa anticipeze acest scenariu ?

Ma aflu in situatia in care mi se spune sa inchid ochii pentru ca este treaba altcuiva …

marți, 9 noiembrie 2010

O zi plina

Dimineata am fost la un eveniment organizat de Camera de Comert Francezo – Romana legat de oferta firmelor franceze de software pentru administratia centrala si locala. Nume grele gen Thales, Bull, Xerox, etc.

Mesajul reprezentantului ministerului a fost ca firmele franceze nu sunt destul de agresive in a-si promova interesele …. orice se poate intelege din asta … apoi intr-un dialog pe care l-am avut cu acesta am incasat o salva de promisiuni si neclaritati de un tupeu remarcabil. Astfel intentia ministrului Vreme (anuntat ca participant dar care si-a trimis un reprezentant) ar fi sa introduca obligativitatea utilizarii standardelor open in comunicatia dintre institutii si sa elimine caracterul de monopol al marilor companii in dezvoltarea marilor proiecte informatice. Binenteles ca a refuzat sa ofere un termen in care aceste lucruri ar trebui sa se intample …. iar daca nu se intampla este desigur vina opozitiei !

Apoi am fost la mitingul lui Mircea Badea & Ciutacu. O organizare foarte proasta, practic nu i-am auzit sau vazut nici o secunda. Participantii erau oameni in medie de o buna calitate, chiar doamne ce-si gaseau fericirea in a striga din toti plamanii “Iesi afara, javra ordinara!”

Am vazut prin presa diverse cifre ca numar de participanti, eu nu ma pricep dar as fi jurat ca au fost peste 1000 de persoane. Personal n-am scandat nimic, cred ca prezenta mea in piata a fost un semn clar de sustinere, mult peste orice postare pe internet.

joi, 4 noiembrie 2010

Mircea Badea face miting

Si eu probabil voi fi prezent. Este o situatie interesanta, doua idei foarte asemanatoare la prima vedere dar real diametral opuse moral.

Pe de o parte il avem pe Mircea Badea cu emisiunea lui. Dupa mine el este asimilabil unui editorialist, isi da cu parerea despre subiecte cotidiene si isi pune la bataie reputatia profesionala cu fiecare idee emisa. Cei care il privesc sunt constienti de aceasta latura subiectiva si o accepta deschis.

Pe de alta parte avem emisiunea Sinteza Zilei ce se declara talk-show. Un talk-show este o constructie spre beneficiul informarii spectatorilor in care mai multi invitati dezbat o problema sub supravegherea unui moderator. Scopul emisiunii este in primul rand informarea sub diverse forme, premiza alegerii invitatilor este obtinerea adevarului prin compararea ideilor divergente.

In opinia mea Mircea Badea poate declara orice in emisiunea sa. Daca sare o granita aceasta poate fi numai granita juridica, sa fie actionat in instanta pentru injurie sau calomnie de catre persoanele lezate. In Sinteza Zilei Mircea Badea poate declara orice dar gazda este in parte raspunzatoare pentru ce declara in sensul ca trebuie sa mentioneze si o opinie contrara si de tarie egala. In mod constant aceasta emisiune este o sueta neinteresanta si nefolositoare in care toti invitatii sunt pe aceeasi lungime de unda oricare ar fi ea. Este firesc astfel sa existe spectatori nemultumiti si in extremis masuri coercitive. Sa nu uitam ca posibilitatile tehnice de transmisie pentru un post tv sunt o resursa limitata, nu poate exista un numar infinit de televiziuni si prin urmare alocarea acestor resurse se face de catre stat prin prisma utilitatii publice.

Va fi interesant Marti sa vedem cum fac sa-l sustin pe Mircea Badea fara a sustine si Antena 3 !

Update ! pentru cititorul de mai jos care n-are nume Smile

Map picture

miercuri, 3 noiembrie 2010

Ce soluţii au avocaţii şi angajatorii pentru reducerea costurilor fără concedieri ?!?

Pentru ca este un subiect de mare actualitate si aplicabilitate imediata am zis sa fac un efort si sa particip la conferinta cu titlul de mai sus aflata sub egida Ziarul Financiar. Iata in continuare o imagine oficiala, folosita de ZF

img-8868

in care eu joc rolul de flacara violet …

Ar fi trebuit sa stiu ca fiind organizata de un birou de avocatura nimic nu o sa fie direct, precis, concis si aplicat. A fost un sir de prezentari juridice asupra legislatiei muncii, utile pentru mine ca nespecialist dar fara sa contina nici o sugestie practica. Apoi au vorbit invitatii, gata sa ne impartaseasca din experienta lor la nivel corporatist. Astfel reprezentantul EON ne-a explicat dragalas cat de bine este sa apelezi la externalizare si cat de mult te gandesti cum sa o faci. Cu toate ca a fost intrebat exact de reporterul ProTV cat a castigat financiar din externalizare nu a vrut sa raspunda.

Apoi reprezentantul Petrom ne-a spus o poveste despre raspunderea corporatista, despre cum pentru cei 25.000 de fosti angajati compania a angajat 40 de specialisti care au oferit training, consiliere, cam tot ce ofera si AJOFM. Nu a spus si cu ce rezultate dar in final am aflat ca au primit pentru asta 5.000.000 euro europeni. Cred ca au facut eforturi mari in acest proiect …. sa numere banii !

Parea ca in sala nu sunt decat reporteri veniti la o masa gratis si avocati concurenti veniti la furat clienti asa ca m-am enervat si le-am pus cateva intrebari practice la care am primit raspunsuri vagi.

In final a vorbit fostul ministru Seitan care in primele 10 minute a reusit sa spuna nimic, cu detalierea ca lasa sa se inteleaga ca ar sti care sunt problemele de rezolvat dar se facea ca uita ca pana cu o luna in urma el era cel care trebuia sa le rezolve. M-am enervat si am plecat in mod demonstrativ chiar daca nu cred ca i-a pasat cuiva. Oare care a fost utilitatea evenimentului ?

Schimbari

Incepand cu 1 Noiembrie structura de conducere Euromedia se bazeaza pe Bogdan Vasile avand titlul de CEO si in aria de raspundere departamentele de vanzari, marketing si client service, apoi Claudiu Manolescu fiind CFO si ocupandu-se de media, IT si partea de financiar contabilitate. Representatul austriac a fost numit honoris causa Director Tehnic.

Este foarte productiv faptul ca la instalare Bogdan Vasile a admis faptul ca Euromedia in prezent nu se mai afla pe locul I. Se deduce ca acesta este astazi ocupat la mica diferenta de catre Affichage Romania.

A exista si un angajament de marketing concretizat de exemplu in ZF.