Am scris de curând un articol despre lipsurile de legalitate aferente livrării de acte ale administrației publice prin intermediul lock-erelor self service. Spuneam atunci că singura șansă este un locker operat de un operator poștal întrucât în acest caz „confirmarea de primire” impusă de lege este, practic, altceva.
Mai spuneam că nu știu poziția ANCOM cu privire la ce înseamnă „confirmarea de primire”.
Între timp am aflat-o.
Îl citez de dl Eduard Lovin – vicepreședinte ANCOM
Bună întrebarea. Ca o primă precizare, nu contează din perspectiva desfășurării serviciului poștal dacă vorbim despre o trimitere poștală stricto sensu sau despre comunicarea unui Act administrativ/Juridic.
Art. 2, pct. 21 din OUG 13/2013 privind serviciile poștale: Serviciul confirmare de primire - serviciul poștal a cărui particularitate constă în predarea către expeditor a dovezii privind predarea trimiterii poștale înregistrate, confirmată în scris de destinatar.
Ținând cont de definiția serviciului, tragem concluzia că operațiunea de LIVRARE a trimiterii poștale este, cel puțin în acest moment, mai greu realizabilă în regim self-service, prin parcel locker, fiind necesar cel puțin un ecran interactiv pe care să se "deseneze" o semnătură olografă.
Deci posibilitatea practică există și presupune următoarea procedură:
Posibilă procedură:
- înregistrarea semnăturii destinatarului în baza de date a furnizorului (dacă semnătura este electronică, operațiunile sunt chiar simplu de realizat);
- dotarea parcel lockerului cu un screen&pen dedicat aplicării semnăturii olografe sau dezvoltarea aplicației aferente operațiunii de colectare cu soft de recunoaștere a semnăturii electronice;
- deschiderea parcel lockerului doar sub condiția de recunoaștere a semnăturii;
- după livrare, furnizorul transmite semnătura (format fizic sau electronic) către expeditor.
Pentru operațiunile de COLECTARE, serviciul confirmare de primire se desfășoară fără nicio problemă și nu implică nicio dezbatere pe aspecte juridice:
- expeditorul depune trimiterea la parcel locker și solicită serviciul confirmare de primire;
- după livrarea trimiterii, furnizorul îi predă confirmarea în scris prin intermediul parcel lockerului.
L-am întrebat dacă ANCOM este dispusă să îmbunătățească acest cadru normativ și mi-a răspuns:
Când vor fi inițiative concrete de completări/modificări legislative, primare sau secundare, categoric vom face la ANCOM dezbateri publice transparente cu toți cei interesați de subiect.
Dar situatia din link, cu primăria care face un sistem Docubox pentru comunicare directă cu cetățenii, NU are nicio legătură cu legislația serviciilor poștale sau cu reglementarea de către ANCOM a acestora.
Mă simt dator să adaug comentariile mele.
Într-adevăr, lockerele de primărie nu au legătură cu ANCOM pentru că primăria nu este operator poștal. Ideea mea era că un operator poștal ar putea oferi același confort cetățeanului într-un cadru legal mai sustenabil.
Dispozitivul de recunoaștere a semnăturii despre care face vorbire nu este o simplă tabletă cu pen ci trebuie să obțină statutul de QSCD (Qualified Signature Creation Device) în urma unei certificări pretențioase. Există astfel de device-uri dar costă sute de euro și în mod sigur nu există justificare economică pentru instalarea lor într-un locker, ca să nu mai amintesc de dificultatea colectării semnăturii specimen.
Rămân la opinia că cei de la ANCOM sunt cei mai potriviți pentru a ne rezolva această problemă prin aducerea „confirmării de primire” într-o zonă tehnologică modernă, în care sunt cam singurii din administrația românească. Voi aștepta ocazia potrivită. Putem discuta despre identificare la locker, spre exemplu prin NFC și CEI, în loc de semnare. Sau, dacă nu sare lumea în sus, doar ca măsură suplimentară excepțională, chiar de un upload pe site a imaginii celui care ridică pachetul urmată de confirmarea sa la locker prin identificare facială - o tehnologie foarte ieftină azi și fără investiții pentru operatorul lockerului.
LE: Mi-a reamintit un telefon că mai există o și o altă tehnologie, mai ieftină, care respectă scenariul descris mai sus. Partea hardware costă sub 100 euro însă documentul nu este securizat printr-o semnătură calificată ci i se atașează chiar semnătura olografă sub forma unui fișier de un tip special, care conține parametrii precum presiunea și viteza cu care a fost mișcat pen-ul. Acest tip de semnătură nu are o legislație specifică iar în caz de contestare nu se verifică documentul cu o aplicație specializată ci se apelează la un expert grafolog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu