Astăzi este pe ordinea de zi a ședinței de guvern Ordonanța de modificare a legislației despre evidența populației și Cartea Electronică de Identitate.
MAI a acceptat și rezolvat toate observațiile și propunerile mele din cadrul consultării publice. Mulțumesc!
Am vrut să văd și câte dintre observațiile grupului Șoșoacă au fost preluate dar, pentru că în cursul scandalului au neglijat să indice articole și modificări specifice, mi-a fost imposibil acest lucru.
Și astăzi am auzit o foarte laxă amestecare de idei în privința avantajelor aduse de cloudul guvernamental prin jurnalizarea accesului la date .
În realitate există mai multe tipuri de jurnalizare, destul de diferite încât să nu fie corecte afirmații generalizatoare.
Așadar, de anul trecut, am început să vorbim de aceste tipuri de jurnalizare:
Am scris de curând un articol despre lipsurile de legalitate aferente livrării de acte ale administrației publice prin intermediul lock-erelor self service. Spuneam atunci că singura șansă este un locker operat de un operator poștal întrucât în acest caz „confirmarea de primire” impusă de lege este, practic, altceva.
Mai spuneam că nu știu poziția ANCOM cu privire la ce înseamnă „confirmarea de primire”.
Între timp am aflat-o.
Mă voi concentra în continuare pe cea mai importantă temă, de care depinde succesul proiectului cloudului privat guvernamental, temă căreia i-am adus argumente constant în lungul drum al consultării publice. Mă tem că acum, la final, cei care am supraviețuit acestui efort constatăm că am fost supuși unei tehnici de obosire, la fiecare etapă am primit, cu greu, ceva „rezonabil” și astfel am trăit cu speranța că totul se va clarifica pozitiv în următoarea etapă.
Din perspectiva mea succesul cloudului privat guvernamental se definește prin existența unui ecosistem de aplicații și servicii divers, dinamic, în permanentă îmbunătățire, apropiat de utilizatorii săi. Aceste caracteristici sunt inutil scrise pe hârtie, pot rezulta real doar dintr-un sistem care să stimuleze apariția lor continuă și spontană.
Ceea ce numesc „sistem” este, real, compus dintr-un număr de scenarii și din factori care favorizează scenariul preferat. Cu o singură idee adăugată în HG, după circuitul de avizare, butoanele sunt răsucite invers și astfel eu, aici, vă voi prezenta un scenariu deosebit de sumbru care brusc a prins prim-planul.
În toamna anului 2019 un grup eterogen de deputați propunea și promova un proiect care avea să devină L105 / 2020, care modifică legea de funcționare a Agenției Naționale de Integritate astfel încât, începând cu anul 2022, toate declarațiile depuse de funcționarii publici trebuiau depuse numai electronic și numai semnate cu semnături calificate.
Nu au uitat să menționeze, spre bucuria furnizorilor, că instituțiile publice au obligația de a cumpăra aceste certificate.
In vara anului 2020 am publicat un articol în care atrăgeam atenția că singurul lucru clar era obligația de a cumpăra certificate, altfel aveam nelămuriri și o certă lipsă de resurse financiare în zona instituțiilor publice.
Am reascultat emisiunea de la radio iar unul dintre subiectele greșit descrise îmi aparține. Am fost întrebat despre ce înseamnă „spațiul comun cu Republica Moldova” din perspectiva e-Guvernării.
Am spus atunci că R. Moldova ne va furniza gratuit aplicațiile lor de e-Guvernare și că acest lucru, prin inevitabila comparare a costurilor istorice, va agresa grav ecosistemul administrație – industrie furnizoare tradițională pentru sistemele de e-Guvernare.
M-am bazat în cele spuse pe declarațiile publice ale oficialilor români.
Iată că avem acces la viziunea moldovenească asupra acestui proiect sub forma textului Hotărârii Guvernului Moldovei Nr. 6 din 06-01-2023 cu privire la unele măsuri pentru implementarea Memorandumului de înțelegere în domeniul transformării digitale dintre Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României, semnat la 11 februarie 2022.
ANALIZĂ | Cum și cât s-a digitalizat România în 2022. Am bătut pasul pe loc sau am avansat?
În studio, altături de Marian Hurducaș, 2 experți în e-guvernare. Unul - the good cop - în persoana colegului său, Radu Puchiu, care este totodată și moderatorul Digitalination, iar celălalt, un prieten mai vechi de-ai noștri, Andrei Nicoară, expert e-guvernare și el și totodată, the bad cop.
Mă angajasem să explic consecințele catastrofale induse de un articol forțat de ADR și Sabin Sărmaș în ultima zi din procedura parlamentară care ne-a dat Legea interoperabilității (Legea 242/2022), respectiv Platforma Națională de Interoperabilitate PNI.
Scriam atunci, în contextul analizei viitorului ADR, că articolul:
Art.17 (1) i) CTE ... va emite avize de funcționare doar pentru acele sisteme tehnologice ale căror funcționalități vor fi pe deplin aliniate la infrastructurile naționale de identificare și autorizare notificate de ADR în cadrul unui sistem transnațional, în conformitate cu normele europene prevăzute în Regulamentul eIDAS.
... poate avea în mod egal două interpretări:
1. că ADR notifică către UE așadar, implicit și ocolit, ar fi Autoritate Națională pentru identitatea electronică
2. că ADR este operatorul unui sistem informatic care urmează să fie notificat
Aceste interpretări au fost livrate după caz dar nu pot fi simultan adevărate întrucât la nivelul UE nu este acceptat ca o Autoritate Națională, care implementează un regim de supraveghere conform Art. 9 (1) b) din eIDAS, să fie și operator, respectiv să se supravegheze pe sine, în consecință acel ipotetic sistem nu va fi niciodată acceptat pentru notificare. Oricare dintre ele ar fi, însă acest articol este atât o prostie profesională cât și killerul funcționării rapide a PNI.
Am îndurat azi cu greu așa-zisa dezbatere publică organizată de MAI, aferentă proiectului de Ordonanță pentru modificarea OUG97/2005 cu privire la evidența populației și Cartea Electronică de Identitate. Am fost ultimul mohican, am rămas doar pentru a avea o înregistrare completă.
După cum le-am spus gazdelor, astăzi, în sala de consiliu a MAI legislația României a fost suspendată sub patronajul celor care ar trebui să aibă cel mai mare respect față de ea. Nu numai Legea cu privire la organizarea dezbaterilor publice ci, mult mai deranjant, au fost o avalanșă de afirmații din partea unei părți din public fără nicio legătură cu realitatea juridică.
Ați ales vreodată să mergeți la un anumit medic în baza recomandării unui prieten? Când ați făcut asta a fost o manifestare a încrederii dvs. în cel care vi-a făcut recomandarea. Ba chiar se poate spune că cel care a recomandat vi-a dat încredere să mergeți la acel doctor.
Pe scurt, tocmai am descris un „serviciu de încredere”.
Dar ce facem dacă nimeni dintre cunoscuții noștri nu știe niciun medic?
Căutăm un cunoscut de încredere care ne recomandă un cunoscut al lui în care are încredere care știe un doctor de încredere.
Tocmai ce am vorbit despre trasabilitatea încrederii.
Însă, dacă vrem să ajungem la un anume doctor, s-ar putea să fie foarte greu să construim un lanț de încredere. Acesta ar fi foarte lung iar tăria sa ar fi dată de tăria celui mai slab element. Trebuie găsită o altă soluție.
Europa are, prin Regulamentul eIDAS, cadrul de funcționare al serviciilor de încredere.
Am avut în weekend un skirmish cu un primar de comună din Județul Galați, din noul val dar deja cu vechile obiceiuri. Se lăuda pe FB că a cheltuit 27.000 euro din C10 PNRR pentru digitalizare, totul în jurul unui sistem Docubox.
A fost foarte iritat când i-am spus că sunt bani aruncați.
Să explic însă despre ce vorbim.
Există două probleme în proiectul de Ordonanță cu privire la Cartea Electronică de Identitate C.E.I. și evidența persoanelor aflat astăzi în consultare publică. Poate sunt mai multe dar, atipic, MAI nu a publicat și un tabel de corespondență iar eu m-am limitat cu al meu la prevederile legate de identitate și semnătură electronică.
În lipsa acestuia, ambele modificări nu sunt deloc evidente.
Întotdeauna trebuie să ne întrebăm de ce se întâmplă ceva.
Deși am fost un cursant disruptiv am reținut cândva că, ca tehnică de analiză, îți fixezi anumite evenimente și aștepți să vezi care dintre ele se întâmplă confirmându-și astfel respectiva ipoteză.
Apariția HG-ului de funcționare a ADR este momentul simplificării dramatice a arborelui de ipoteze.
Dar ce rămâne nu este deloc îmbucurător.
La cald, la lansare, am scris și am făcut valuri despre PSCID. Atunci au fost vorbe ușor de trimis în derizoriu. Astăzi nu mai sunt ipoteze, doar realitate.
Principalele lucruri spuse în 2020
Ce s-a clarificat până astăzi
Ce este CTE ?
Se încheie perioada de consultare publică pentru proiectul de HG de funcționare a CTE – Comitetul Tehnico-Economic care avizează proiectele ITC. Am trimis observații punctuale însă cred că existe puncte de interes și pentru publicul larg.
CTE avizează proiectele administrației, centrală și locală, din punctul de vedere al securității cibernetice, interoperabilității, funcționalităților, arhitecturilor sistemelor informatice, tehnologiilor utilizate în realizarea sistemelor informatice, drepturilor de autor. La acestea se adaugă diverse strategii și documente programatice.
CTE analizează dosarele prin intermediul unei Comisii Tehnice de Specialiști CTS și votează cu majoritate avizele date, care sunt obligatorii.
A fost înființat la inițiativa noastră, în 2013, și primit inițial cu reticență de MCSI. Astăzi este cel mai puternic instrument pentru forțarea evoluției IT-ului public. Am 5 ani de experiență ca membru CTS, perioadă în care am analizat sute de proiecte.
Ce schimbări ne sunt propuse ?
Fix cu 2 ani în urmă, pe 6 Ianuarie 2020, atacam la baionetă in dezbaterea publică organizată în Palatul Victoria prima versiune „Chihuahua” a HG-ului de organizare a ADR. Atunci am reușit un progres semnificativ, astăzi au reușit să ne întoarcă înapoi. Nu în dimensiune, nu ne întoarcem la 35 de angajați ci urcăm la 285, ci în branding și autoritate.
Este totuși mai bine decât situația AADR din perioada 2013-2020.
Deși, după cum spunea Radu Puchiu în urmă cu 2 ani, această instituție nu ar trebui creionată după oamenii care o conduc, iată că în ultimii 2 ani aceștia ne-au adus în situația actuală.
O istorie care trebuie înțeleasă.
