Când cred eu că merită să începem să-i credem

Acum, că Radu le-a spus elegant ce era de spus, pot completa și eu cu câteva chestiuni aplicate.

Concret, oricând veți vedea o lege de 2 pagini care „învinge birocrația” să știți că efectul este zero. Nu este o constatare empirică ci o consecință a sistemului legal românesc.

Cel mai important lucru de reținut este că orice se întâmplă într-o procedură administrativă se naște dintr-o normă legală, funcționarii sunt selectați astfel încât să aibă un aport decizional minim.

Am studiat consecvent acest aspect, singura acțiune întâlnită fără o bază legală explicită ci mai degrabă de natură religioasă, este solicitarea copiei după buletin.

Fie legi dedicate unui aspect, fie  norme de funcționare a instituției, în ambele cazuri acestea sunt legi specifice și se aplică 'lex specialis derogat legi generali'.

Adică funcționarul public are pe masă două norme. Una îi spune cum să facă ceva, cealaltă îi spune să nu o mai facă fără să-i ofere altă variantă. Dacă ambele norme sunt legi atunci funcționarul este obligat să o aplice pe cea specifică. Dacă norma specifică este HG sau HCL funcționarul are de ales: continuă cu cea specifică sau oprește activitatea.

⚠️Ar putea fi o formă de grevă a funcționarilor publici de mare impact. Activitate blocată, leafa merge, vina este la politicieni. Caveat!

Cel mai vechi exemplu de lege aproape fără impact este legea semnăturii electronice L455 din 2001. Spune că semnătura electronică calificată este echivalentă cu cea olografă. Însă există numeroase prevederi legale care sunt scrise în minte doar cu semnătura olografă, inclusiv codul de procedură civilă. În loc să revoluționeze societatea a rămas doar un sprijin pentru cei care creează norme noi și vor să introducă documente electronice. Legi cu care ar trebui să fie în simbioză precum Legea Arhivelor Naționale au rămas neatinse din anii 90.

Am demonstrat că poți face digitalizare cu aceste legi. Însă efortul de convingere a aparatului este imens.

Aud că din nou „salvăm nația” cu o nouă lege a semnăturii electronice. La un moment dat era chiar înghesuială, vreo 3 proiecte în paralel.

Hai să vă spun când cred eu că merită să începem să credem.

1. Nu este un proiect de lege simplă ci o lege de modificare a altei legi, de preferință a Codului Administrativ.

2. Nu spune că abordează tot ci doar un sector de activitate.

3. Conține numeroase prevederi de tip abrogare.

4. Conține o listă a normelor subsecvente care trebuie modificate și există un termen pentru modificarea lor.

5. Este o lege de administrație publică și nu de digitalizare

Dacă cele de mai sus sunt îndeplinite putem să vedem cât de bine este scrisă și dacă poate fi îmbunătățită. Efortul pentru o astfel de abordare este însă mult mai mare iar expertiza necesară, din păcate, depășește normalul parlamentului României. La nivelul guvernului expertiza necesară poate fi agregată doar cu un stimul puternic din partea prim-ministrului. Ultima dată s-a făcut în SCAP, însă pe prea multe direcții simultane.