Consiliului Național pentru Transformare Digitală

Spuneam în postarea anterioară, dedicată învățămintelor OECD, despre colaborarea și co-crearea dintre instituțiile publice și societatea civilă că:

„Cândva vom ști cum să o facem elegant, productiv, fără încrâncenare și vom avea un stat care va fi cu adevărat suma valorilor sale.”

Acel moment nu a sosit încă, cel puțin nu la ADR.

În urmă cu prea multă vreme ADR a făcut valuri de imagine chemând specialiștii țării să se înscrie în Consiliului Național pentru Transformare Digitală (CNTD). Au făcut-o în jur de 700.

Apoi au fost ignorați.

Sabin Sărmaș nu a ezitat să declare înființat un „Board CNTD” pentru care nu există bază legală dar în legătură cu care putem observa, statistic, o apetență pentru oameni proveniți din Cluj, urbea sa natală.

Boardul CNTD le-a fost prilej de mândrie și networking de câteva ori membrilor săi fără mize reale și, mai ales, fără niciun demers de capacitare a sutelor de voluntari.

Aceștia practic nu mai există pentru ei!

Iată însă că noul ADR exagerează vechile metehne.

Nu numai că apelează la „Boardul CNTD” în ciuda lipsei sale de reprezentativitate ci chiar îl folosește ca acoperire pentru invitarea unui mare număr de companii care nu sunt membre.

Nu spun că dialogul cu acestea nu este util, nu spun că nu trebuia discutat cu ele.

Spun însă că măcar ar fi trebuit publicate documentele pentru toți membrii CNTD simultan cu comunicare lor acestor invitați.

Probabil că cei 700 sunt astăzi atât de scârbiți de această poveste încât nici nu-i mai interesează subiectul.

Mâine poate chiar vom avea nevoie de ei. Nu pentru soluții tehnice ci pentru o credibilitate esențială chiar și pentru cel mai onest proiect.

Cloudul guvernamental este proiectul pentru care credibilitatea este cheia de boltă.

Păcat!