DDE, din nou

 

Săptămâna trecută am fost mai multe zile în Luxenburg pentru European Data Forum si o nouă întâlnire a grupului de lucru pentru Data Driven Economy – motiv pentru care am întârziat postarea anterioară. Deși EDF a fost o acțiune foarte utilă și interesantă voi prioritiza postările și voi scrie acum despre ultimele evoluții din DDE.

Am scris despre o ședință anterioară în care am inventat / introdus ad-hoc în discuția formală conceptul de fair sharing arătându-mi îngrijorarea că beneficiile vor fi distribuite inegal între statele membre. Ulterior, la București, mi-am prezentat ideea de distribuire a beneficiilor lui Radu și altor persoane fără a fi contrazis. Așadar săptâmâna aceasta am expus conceptul în plen fiind primit cu interes și solicitându-mi-se un material de prezentare cu o argumentație economică. Să recapitulez:

 

Viziunea CE este, și bunul simț îmi spune că are dreptate, o economie comună a cărui management, de stat sau privat, beneficiază de un suport informațional atât de amănunțit și exact încât activitatea economică devine foarte eficientă – competitivă la nivel mondial. Pentru aceasta CE va acționa în două direcții – va dezvolta tehnologii de tip Big Data finanțând programe de cercetare și va lua numeroase măsuri în vederea disponibilizării datelor, oricare ar fi sursa lor. Există deja în discuție ”Free flow of data initiative” în contextul rediscutării legislației cu privire la protecția datelor personale, PPP-uri, definirea anumitor activitâți private ca fiind de interes public și deschiderea accesului către datele acestora, etc.

Care este logica mea ? Există multe variabile într-un proces economic, spre exemplu vremea, dar cel mai mare impact îl are comportamentul oamenilor simpli. Aceștia, spre deosebire de deciziile oamenilor-manageri despre care se presupune că acționează logic / științific, au o mai mare varietate a reacților și o semnificație cumulată uriașă fiind, în esență, beneficiarul final al activității economice. Situația actuală are două particularități:

• drepturile cetățeanului asupra datelor personale ce reflectă acțiunile sale se opresc odată cu anonimizarea acestora – accent pe privacy. Cetățeanul poate controla anonimizarea dar nu poate, legal și practic, urmări utilizările datelor anonimizate. Pentru prima dată vedem în date nu numai o problemă de intimitate dar și o valoare economică care este anormal legată de privacy și limitată de aceasta. Se produce o confiscare a valorii comerciale a datelor odată cu anonimizarea lor.
• în schema actuală procesarea datelor ar produce beneficii pentru cetățeni prin profit taxabil și creștere economică 

Cum ar fi însă practic astăzi în cazul unei țări precum România ? Cetățenii își cheltuie banii în principal în lanțurile de supermarket-uri, în benzinării, plătind utilități – cash sau bancar. Aceste companii strâng date relevante pentru milioane de români apoi le anonimizează cu acordul lor și le folosesc în sisteme BI interne. Aceste tipuri de date, anonimizate și colaționate pentru întreaga piață europeană, vor fi eliberate de CE stând la baza modelării întregii activități economice europene. Însă, întrucât în România aceste companii (supermarket/benzinărie/utilități/bancă) sunt preponderent filiale ale unor grupuri europene, datele românești vor fi procesate în țara unde grupul își are sediul central iar taxarea veniturilor provenite din exploatarea lor va rămâne acolo. Nu cred că putem evita acest lucru, ar fi incredibil de complicat să se colecteze acorduri pentru fiecare tip de utilizare a datelor anonimizate iar însăși anonimizarea impiedică trasabilitatea acestor acorduri. Vom ajunge în mod necesar la a opta dacă dorim sau nu să fim parte din acest nor de date european. Impulsul inițial individual cred că ar fi negativ, ar trebui deci să existe un stimulent cât mai palpabil pentru a exista această DDE. Avem prin urmare nevoie de un mecanism de răsplătire a furnizării datelor personale care să fie aplicabil unor date anonimizate și masive.

Propunerea mea este de a recurge la mecanisme colective de reprezentare a unui număr foarte mare de cetățeni – poate chiar doar unul la nivel de țară. La momentul creării bazei de date se va reține,înainte de anonimizare, că aceasta are o anume structură procentuală a acestor entități colective – spre exemplu 15% din date provin din România. Aceste procente se vor combina după anumite reguli odată cu combinarea unor seturi de date diferite astfel încât orice date rezultate vor avea propria structură procentuală. La momentul valorificării acestora prețul va fi taxat iar taxa va fi împărțită organismelor colective conform procentelor. Apoi aceste organisme colective pot utiliza banii în moduri considerate potrivite de membrii acestora.

După cum le-am explicat celor din comisie, degeaba ai tehnologia dacă nu ai datele. Cât timp au nevoie de consimțământ pentru anonimizare vor avea nevoie de un mecanism de convingere și acesta poate fi o soluție fără o supraîncărcare semnificativă. După cum spuneam ideea a trezit mare interes și o vor formalizată ceeace îmi ridică următoarele probleme:

1. trebuie să o public într-un site cu trafic semnificativ pentru a vedea ce reacții stârnește de la câți mai mulți români
2. trebuie să găsesc un econometrist care, voluntar, să o dezvolte modelând transformările ponderilor procentuale în cazul celor mai frecvente tipuri de prelucrări statistice astfel încât rezultatul să fie ”fair sharing”
3. dacă rezultatul este încurajator trebuie redactat un document numit poziție de țară și obținut mandatul aferent

Cu ocazia acestei discuții am descoperit că, nu foarte deschis, se discută despre PIMS – Personal Informtion Management Service – site-uri în care cetățenii vor primi / vizualiza datele lor deținute de stat sau companii despre ei și-și vor putea da acordul pentru utilizarea lor anonimizată. În viziunea mea Spațiul Privat Virtual se va îndrepta exact în această direcție așadar, cu ceva complicații datorate schimbării de guvern, am reușit ca pe banii Băncii Mondiale să participe doi colegi esențiali pentru SPV  la prima întâlnire pe acest subiect. Păcat că aceasta va fi în doar trei zile, la Bruxelles, și încep să-mi fac griji cu privire la securitatea lor.