În urma mai vechilor mele poziționări față de Big Data și a faptului că datele guvernamentale din contextul Data Driven Economy sunt furnizate ca date deschise am fost rugat de către MSI să-i însoțesc reprezentantul săptămâna aceasta in Luxembourg pentru a avea discuții exploratorii pe această temă.
Prima parte a zilei a fost dedicată prezentărilor a trei experți reprezentând SAP, mediul academic și un centru de excelență. Subiectul general au fost beneficiile tehnologiilor Big Data. Partea de discuții a fost destul de aprinsă, unii dintre cei prezenți punând chiar pasiune pe anumite subiecte cum ar fi datele personale. Eu am abordat un singur subiect pe care l-am denumit fair sharing. Am arătat că multe companii nu ar avea posibilitate și justificarea economică de a-și construi propriul sistem big data și că acestea, în mod necesar, se vor limita în a fi furnizori de raw data. Însă valoarea economică a datelor variază puternic în funcție de combinarea acestora și am întrebat dacă există sau se prefigurează tehnologii care să ” împartă ” valoarea unui raport în mod just între datele care au stat la baza lui. Mi s-a răspuns că nu există. Am întrebat cum vede expertul schema de business și mi-a răspuns că datele ar fi cumpărate o dată și refolosite fără limitări. Mi-am exprimat părerea că nu este aceasta varianta câștigătoare și că nu văd ce companie și-ar oferi în aceste condiții datele. Poate că nu a fost pierdere de timp, în pauză respectivul expert m-a căutat vrând să afle ce altă variantă aș avea. I-am făcut o analogie cu posturile de radio care emit melodii fără contract direct cu autorul însă la sfărșitul lunii depun o sumă și o copie a play-list-ului la un organism de gestiune colectivă care calculează cum se împart banii funcție de numărul de difuzări a unei melodii.
În partea a doua s-a vorbit despre experințele naționale, și-au prezentat realizările Austria, Finlanda, Franta și Irlanda. La acest moment a fi avansat înseamnă să ai o politică publică dedicată exploatării superioare a datelor guvernamentale, să ai un comitet sau o persoană cu rol de Chief Data Architect și eventual să existe un institut de cercetare sau centru de excelență cu aplecare spre Big Data, după cum se vede ceva ce nu este irecuperabil.
Cele 3 benzi din graficul de mai sus arată experiența austriacă reprezentând de jos în sus: activitate economică a unor firme austriece, activitate economică în Austria, activitate economică în afara Austriei - vorbim de activitatea economică generată de prelucrarea datelor austriece. Acest grafic pare să fie o primă contradicție palpabilă a teoriei că 90% din beneficiile open data sunt în economia națională.
Și celelalte state prezente au fost solicitate să prezinte pe scurt situația proprie. Noi ne regăsim, precum majoritatea, în scenariul în care B.D. este menționată în Agenda Digitală națională. Suplimentar mi-am exprimat părerea că, înaintea unor prezentări tehnice, este necesar să fie lămurite aspectele juridice și că toate fiind rezolvate nimic nu va merge practic dacă nu va exista o uniformizare semantică la nivelul pieții comune care să permită o compatibilizare ca să nu zic interoperabilitate a datelor din diverse surse. Într-o discuție de după eveniment a rămas că le voi trimite o poziție neoficială cu ceva propuneri practice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu