Săptămâna trecută am participat la un training pentru oficiali din 15 țări în principal ex-sovietice organizat la Istanbul de către UNDP si Banca Mondială. Descrierea oficială și programul sunt aici, în continuare voi încerca, cu dificultate, să-mi exprim câteva dintre gândurile născute de acest eveniment. Intrarea în context mi-a fost dificilă, datorită concediului si delegației la Luxemburg nu am avut timpul și starea necesară pentru a face o cercetare prealabilă a evenimentului și participanților. Am pregătit doar o prezentare despre challange-urile întâmpinate de noi în promovarea Open Data după cum mi s-a cerut într-un mail de la organizatori.
Deși din prezentarea evenimentului nu reieșea atât de evident natura acestuia a fost, în mod real, de engagement, de a determina oficiali din fostul spațiu sovietic să facă primii pași în publicarea de date deschise. Pentru a-i atrage a fost organizat în Marriott Sisli din Istanbul, o locație net superioara Marriott-ului bucureștean reușind să aibă în sală parlamentari și directori de minister. Toate delegațiile aveau atașat și reprezentantul local al UNDP/WB. Speakeri erau din zona ONG-urilor profesioniste în susținerea Open Data: ODI, OKF – cu această ocazie am înțeles mai bine adevăratul potențial al activității acestora.
Am început deci cu o serie de prezentări profesionist construite întru atingerea scopului menționat. Deși s-au atins toate subiectele relevante accentele au fost puse interesant. De la a supranumi Directiva PSI ca fiind Directiva Open Data a UE până la a folosi noțiunea de ”Data Imperialism” !?!
Din întâmplare și din fericire am nimerit la masă cu delegația din Rep. Moldova, practic ei erau cei mai avansați în OD iar noi, eu și cu reprezentantul Ministerului Justiției, eram cred singura țară membră UE. Și-a susținut prezentarea Rep. Moldova prin Livia Țurcanu – o prezență profesionistă cu o prezentare cuminte, orientată pe timeline-ului proiectului OD moldovenesc. Peste program a fost Ucraina, reprezentată de un ONG-ist care culege informații de pe site-urile guvernamentale, le aranjează și le publică ca ”open data” ceeace desigur că nu sunt dar s-a trecut lejer peste asta. Am urmat eu, cu prezentarea de mai jos, construită pe ideea greutăților întâmpinate și deci oarecum contrară spiritului evenimentului.
mai sus ar trebui să vedeți o prezentare Prezi.com
Mă așteptam să nască multe întrebări dar nu a fost așa, probabil că spekerii din sesiunea de dimineață își făcuseră bine treaba. Doar am fost toți întrebați care au fost beneficiile economice în urma publicării datelor, părerea noastră a fost însă că este desigur prea devreme pentru sutele de milioane de euro despre care se vorbise dimineață.
La final am fost puși să discutăm pe grupuri tematice și să scriem problemele identificate. Deși prima mea senzație a fost de școală până la urmă a fost foarte bine pentru că oricum aveam multe idei de schimbat cu colegii moldoveni, din fericire un organizator a reușit să culeagă pe post-it-uri câteva idei apropiate subiectului iar Livia a acceptat să ne fie purtător de cuvânt.
Seara am fost invitați la o cină într-un restaurant cu o foarte frumoasă priveliște spre Cornul de Aur.
A doua zi l-am urmărit pe Ulrich Atz , head of statistics la Open Data Institute. ODI este un ONG finanțat cu câteva milioane de lire sterline de către guvernul britanic fără însă a-l reprezenta oficial. Prezentare profesionistă, mi-a atras atenția subiectul economic, prins și în slide-ul de mai jos.
În pauza de masă l-am întrebat care este metodologia prin care ajung la astfel de concluzii. Mi-am luat libertatea de a-i invita în România orice coleg care poate susține aceste cifre nu prin extrapolări statistice ci prin modelare economică. Prezentarea a fost punctată de întreruperi dedicate discuțiilor de grup.
După prânz Daniela Mattern de la OKF a vrut să ne arate prin ce trece un hacker pentru a obține datele pe care guvernele nu le publică într-un format corespunzător așa că ne-a pus să instalăm Refine de la Google și să extragem o listă de școli de pe un site din Muntenegru. Lăsând la o parte că, dacă nu cumva în Muntenegru există o lege care duce totul automat în public domain, chiar am făcut o ilegalitate, a reușit să compenseze prin entuziasm o activitate destul de repetitivă și cu multe bâlbâieli de natură tehnică.
La final a fost o sesiune de concluzii în care fiecare țară a spus ce va face în viitor, presupun că în contextul celor învățate.
Îmi este greu să asimilez toate cele întâmplate. Încep să realizez ce înseamnă OGP la nivel mondial și de ce este așa o concurență între ong-uri și chiar oficiali din diverse țări întru accederea în organismele de conducere ale acestuia. Noi și moldovenii nu am fost cred neapărat ținta acestui eveniment, personal îmi pare rău că nu m-am orientat să intru mai bine în spiritul său, însă am rămas cu o legatură mai strănsă cu echipa de peste Prut și cu căteva idei de colaborare foarte interesante cu aceștia.
Și da, ar fi minunat să avem pentru viitorul roadshow de promovare open data către prefecturi și autorități locale măcar 1% din bugetul alocat acestui eveniment
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu