Casandra redivivus

 

Televiziunea digitală terestră a apărut în Europa, în UK, în anul 1999 fiindu-i recunoscută rapid valoarea de către CE care și-a exprimat dorința trecerii la digital încă din 2003. În 2005 a fost propus anul 2012 ca fiind ultimul an de emisie analogică, in 2009 acest termen a devenit o recomandare clară sub motivația mai bunei utilizări a spectrului radio. La Geneva în 2006 a fost semnat un acord internațional pe linia managementului spectrului radio care fixează data de 17 Iunie 2015 ca fiind ziua începând cu care transmisia analogică nu mai este tehnic protejată din punctul de vedere al interferențelor peste graniță. Concluzionând, televiziunea digitală este un important argument politic al UE arătând palpabil influența pozitivă a acesteia asupra vieții europenilor chiar dacă reglementarea sa nu cade pe deplin în atribuțiile acesteia.

Istoria modernă a S.N.R. – Radiocom este marcată de o ne-bună poftă de investiții în diverse tehnologii neînsoțite, de obicei, de necesara capacitate comercială întru fructificarea acestora. Costurile mari au menținut compania într-o continuă stare de sufocare financiară agravată de interdicția legală de a-și face publicitate. Un număr de amplasamente istorice astăzi de neînlocuit precum și caracterul strategic al emisiei hertziene a televiziunii naționale care-i aduce peste 30 milioane euro anual, au fost garanțiile care au menținut-o până acum în circuitul financiar-economic. Acest tipar s-a concretizat din nou în anul 2014 când conducerea SNR a propus iar AGA a aprobat participarea la licitația pentru multiplexurile digitale naționale în urma căreia au câștigat nu mai puțin de 3 licente din cele 5 disponibile,( 2 rămânând nealocate ) fără a avea un plan clar de fructificare comercială a acestora. Proiectul tehnic pentru construcția celor 3 rețele este evaluat astăzi către 100 milioane euro concretizând o abordare state-of-art: transport redundant fibră și radio, head-end nou, etc. Planificarea instalărilor implică o acoperire în jur de 50% în Iunie 2015 fără a lua în considerare întârzierile posibile într-o achiziție publică. Financiar, continuarea încasării sumei de la TVR la care s-ar adăuga alte venituri aduse de activitați existente ar asigura încă 10 ani de supraviețuire la limită urmând ca celelalte 2 mux-uri să asigure profitul. Mediul guvernamental, privit în sens larg, a aflat de aceste lucruri la momentul circulării proiectului moment în care au fost ridicate numeroase întrebări post-factum legate de oportunitatea licitării a 3 mux-uri în loc de doar unul, cel pentru TVR, a cărui implementare ar fi putut fi facută cu reutilizarea cât mai multor echipamente existente și a încă, poate, 20 milioane euro. Discuții însă fără rost, oricine ar fi impus SNR să nu investească pentru celelalte 2 mux-uri adjudecate ar fi fost obligat de către Curtea de Conturi să aducă de acasă 600,000 euro – contravaloarea plătită pentru licențele neutilizate. Pe lângă acest argument ”pe persoană fizică” mai exista presiunea asigurării accesului gratuit pentru 900.000 de familii la emisia televiziunii publice care, oricum aflată într-o mare jenă financiară, la rândul ei probabil nu ar mai putea solicita taxa TV fără existența acestei emisii gratuite. Avem deci argumente puternice politice ( EU ), sociale (50% dintre cei care utilizează emisia hertziana sunt în dificultate financiară) și financiare ( implozia TVR ) contra unui prea puțin susținut plan de afaceri a cărui schimbare, imposibilă legal într-o manieră directă, ar fi necesitat și o perioadă de timp practic indisponibilă. Proiectul este atât de întârziat încât SNR chiar a propus continuarea emisiei analogice pentru 6 luni în zona de frecvență a celor 2 mux-uri neadjudecate, adică să salvăm situația pe obrazul internațional al României.

Paragraful anterior este relevant deoarece descrie cadrul celei mai mari frustrări trăite de mine în mediul guvernamental. Pe de o parte în viața privată cunoscuții te țin răspunzător de activități guvernamentale cu care nu ai nici o legătură, pe de altă parte chiar când ai legătură se poate înâmpla nu numai să nu poți face personal nimic ci chiar să nu există nimeni care să aibă o soluție. Încep să înțeleg de ce există atâtea persoane care activează cu capul în pământ, care nu doresc să vadă nimic dincolo de virgula scrisă.

Iată însă că se apropie o zi importantă … Pentru ca ANCOM să permită continuarea emisiei în analogic era necesară confirmarea (ne)interesului pieții pentru cele 2 mux-uri naționale așadar a organizat o nouă licitație. Pe 20 Ianuarie vom afla dacă există interes, o întrebare care nu mai este formală atât timp cât s-a înscris și o firmă cu acoperire națională. Dacă un privat își adjudecă un mux național acesta îl poate implementa înainte de 17 Iunie 2015 întrucât nu trebuie să respecte legislația achizițiilor publice cu toate întârzierile permise de aceasta. Îl poate face cu transport pe satelit – fiecare emițător primește sursa emisă de la un satelit – nu prin FO, ceea ce înseamnă o construcție modulară ușor amplasabilă oriunde. Este posibil deci ca la 17 Iunie SNR să nu poată emite nimic însă să existe o rețea privată națională în funcțiune. Va mai putea în acest context ANCOM-ul să prelungească emisia analogică, guvernul să rușineze Comisia Europeană iar banii să meargă către SNR?  Economia concurențială impune o egalitate de șanse (altfel ar fi ajutor de stat către SNR) iar piața unică europeană nu permite limitări (de genul toata infrastructura sa fie pe teriroriul României – adică fără satelit că ne taie alții semnalul). Va putea privatul să ceară aceleași condiții contractuale ca cele avute de SNR ? Eu zic că da! Iată cum mâna invizibilă (a pieții) intervine cu reguli ferme atăt pentru regi cât și pentru nebuni conducând o partidă a cărei deschidere, deși ignorată de toți, a stabilit rezultatul. Iar acesta, dacă va fi acordat un mux național către un privat, nu poate fi decât dispariția SNR cu un epitaf ce ar spune că lăcomia poate fi mortală.