La zi

 

Tragedia din Colectiv m-a prins în avionul de întoarcere din Mexic, demisia guvernului în drum spre Luxemburg. Despre incendiu aș putea vorbi emoțional ca orice alt om, mai important ar fi însă ce face fiecare dintre noi ca așa ceva să nu se mai întâmple. Eu unul nu pot face real nimic, m-am străduit însă în ultimele luni să combat o carență identificată și în domeniul ITC guvernamental – se poate observa pe site-ul MSI că aceștia s-au apucat în ultimele luni să scoată norme de aplicare pentru cîteva legi vechi dar esențiale. Recunosc, i-am pârât !

La modul general însă sunt din ce în ce mai debusolat. Ultimii ani mi-au oferit o perspectivă asupra unor mecanisme funcționale și realități care contrazic serios percepția mea anterioară și , se vede treabă, a protestatarilor din stradă. În primul rând mi-a fost clar că renunțarea la șefia PSD este echivalentă cu renunțarea la poziția de prim ministru. Toate zilele care s-au scurs de atunci s-au datorat faptului că nu există o soluție pentru un alt guvern, soluție pe care nu V.P. trebuia să o găsească. Președintele este astăzi forțat de stradă să acționeze într-un context care nu-i slujește scopurile și fără mari șanse de a ajunge la o soluție benefică. Un P.M. tehnocrat înseamnă în cel mai bun caz un guvern care nu o să facă prostii dar care nici nu va avea o viziune. Și guvern, și Președinte – ambii nejucători, parcă este totuși puțin cam mult ! Avem nevoie în guvern de leadership și viziune urmate de implementare, nu de a ne ghida după sloganul ”cine nu muncește nu greșește”. În privința alegerilor anticipate, nu cred că sunt posibile. Matematic viitorul parlament va avea minim 100 de locuri mai puțin, astăzi ALDE, UNPR , chiar și UDMR nu sunt sigure că depășesc pragul electoral. Ținând cont și de o cât de cât reâmprospătare a oamenilor de pe liste rezultă că mai mult de jumătate dintre parlamentarii actuali nu ar fi realeși. Ce să le ofere atunci acestora liderii de partid ca să voteze pentru anticipate ?

 

Dar ar fi bine să fie anticipate ? Partidele ”de 3 membri” nu și-au luat încă zborul, PSD nu are încă o conducere centrală puternică care să oprească baronii locali și oamenii lor, iar PNL nu funcționează unitar – aripa PDL execută manevre mai bine coordonate care o vor duce probabil la preluarea partidului. Am avea deci nu câștigători ci supraviețuitori, iar supravițuitorul după ce-i șuieră glonțul pe lângă ureche de obicei pune de-o petrecere, nu se apucă de muncă.

Una dintre întrebrile internilor pentru V.P a fost de ce doctrina social-democrată se regăsește atât de puțin în acțiunile guvernului său. Răspunsul său a fost că este adeptul blair-ismului, politica pragmatismului promovată de fostul premier britanic. Problema este că, din câte observ eu, și ”doctrina populară” cam tot asta este – eu cel puțin nu am reușit să rețin ceva idei principale din aceasta. Așadar în plan executiv nu ar fi mari diferențe între acțiunile guvernului VP și cele ale unui viitor guvern PNL. De ce ar fi asta o problemă atât timp cât guvernul VP a performat economic ? Pentru că nu ar mai exista viață politică. Eu cred în succedarea naturală stânga/dreapta și în schimbarea echipelor și a abordărilor. Prefer o viață mai agitată dar care întărește organismul vaccinând-ul decât remedieri din pix care duc întotdeauna spre cele mai complicate soluții. Cred că este mai bine să facem 4 ani investiții și reducere de taxe iar, eventual, alți 4 ani protecție socială decât să încercăm complicat să fie mulțumită simultan toată lumea. Pur și simplu nu este eficient așa !

Revenind la cererile străzii … cele legate de anumite persoane sunt corecte. VP, GO, chiar și Ciorbea și-au pierdut mojo-ul necesar poziției ocupate. Alegeri anticipate ? Ca libertarian rătăcit printre populari știu că ar forța PNL peste rezistența sa iar cioburile ar fi portocalii. Astăzi îmi este clar că, venind la putere, PNL nu ar implementa măsurile ce eu le cred necesare, cel puțin nu pe partea de IT. Râmâne însă obligația morală ca membru nominal al unei echipe să nu-i atac deciziile atât timp cât fac formal parte din aceasta.

Pragmatismul este bun în activitatea zilnică. Mi-a permis de câteva ori să prind momentul și să-mi promovezi ideile în fața unei asistențe fără acele puncte de reper, doctrinare,  care să-i permită să realizeze că ideia este a mea și nu poziția instituției. Pentru a corecta acest abuz întotdeauna m-am dus ulterior și am raportat ce am făcut și din câte știu niciodată nu am fost dezavuat. Probabil că am judecat corect pragmatic ! Însă noi avem nevoie în administrație nu numai de inițiative punctuale, avem nevoie de a-i schimba semnificativ felul de a fi. Pentru asta trebuie tăiat in carnea birocrației iar noii oameni trebuie să fie altfel, oameni cu idealuri. Acestora trebuie să li se ofere mai mult decât o leafă decentă, trebuie să se simtă parte dintr-un proiect nou, altfel, istoric, chiar revoluționar. Numai așa pot fi izolați de influențele sistemului. Numai așa pot fi recrutați oameni de calitate. Este greșită ideea străzii de a ataca partidele politice. Orice mișcare va ajunge la maturitate să fie sau să se comporte ca un partid politic, puțin contează că se va numi uniune, asociație sau oricum altcumva. Strada ar trebui să ceară respectarea și întărirea unor legi existente. Legea accesului la informațiile publice, legea cu privire la transparența decizională – dezbaterea publică a proiectelor normative. Aceste legi permit aclimatizarea unor profesioniști cu munca guvernamentală fără a-i expune direct tentațiilor, îi pot duce în poziția de a-și exprima public  idei propri, solide și pertinente fără a fi necesar ca, în prealabil, să–și asume constrângerile aferente statutului de membru al unui partid politic. Am observat în multele întâlniri cu societatea civilă că, totuși, atunci când nu există în capul mesei un ”șef de la centru” durează mai mult dar în final calitatea câștigă, rezultă valoare în lideri și idei. Corupția trăiește din incompetență și nepăsare. Un grup de oameni competenți și devotați, apărut astfel, are o bună șansă de a fi chemat în administrație pentru că unde nu este nepăsare nu este corupție și unde nu este corupție e nevoie de competență. Tot experința mi-a arătat că un nucleu de 2-3 persoane dintr-o organizație este destul de mare pentru a supraviețui ”altfel”, poate că 10 ar fi îndeajuns pentru a reforma o instituție. Dacă s-ar reuși ca aceste nuclee ulterior să se recunoască și să conlucreze măcar la fel de bine precum reușesc să o facă ”băieții deștepți” am ajunge la momentul nașterii acelei mișcări ”altfel”. Aceasta poate apărea însă doar din interiorul administrației, niciodată din stradă.

Teoria de mai sus este formalizarea de astăzi a ceva ce, pentru mine, există de mult timp doar ca un feeling. Aceasta m-a făcut să intru în discuții publice pe diverse teme punctuale de specialitate cu speranța de a întâlni astfel de oameni. Din păcate am întâlnit majoritari oameni pentru care cuvintele sunt arme, nu purtătoare de idei. Dialogul, ca esență a democrației, își are rigorile lui, materie de școală în alte civilizații. Pentru noi ar fi esențial să învățăm rapid că intrarea într-un dialog se face în primul rând pentru a afla ceva nou, nu pentru a-ți declama marotele personale.

Recitind realizez slaba structură a postării, în concordanță probabil cu logica mea. Altădată l-aș fi rescris, după 3 ani însă am cam obosit …