In sfarsit …

Astazi a fost ultima zi !

Istoria ANSE partea VIII

Acesta este penultimul episod si este dedicat vietii de dupa Euromedia. Dupa cum am aratat in episodul anterior in toamna lui 2003 am fost fortat sa parasesc aceasta companie. Socul a fost puternic, deajuns incat sa ma faca sa rescriu complet aplicatia intr-o noua tehnologie, o noua arhitectura si cu noi facilitati de baza. Am periat intreaga sa functionalitate, am decis sa renunt la modulele ce se suprapuneau cu activitatea financiar-contabila dar m-am concentrat pe solutii de business inteligence. Aceasta noua aplicatie este cea cumparata de catre clientii listati pe site-ul companiei. Acolo am abordat un ton cat mai neutru, in continuare voi incerca sa dau mai multa culoare …

Primul client a fost Mircea Chiru prin compania sa AMCO. Mircea are o gramada de afaceri in zona Brasovului printre care si o agentie de publicitate generalista si o firma de panotaj. Aceasta crescuse dincolo de posibilitatile unui management in excell si dupa cateva dume de vanzare dubla a aflat de mine de la Horatiu. I-am inchiriat aplicatia, i-am scolarizat oamenii si lucrurile au pornit pe directia cea buna. Principala mea nemultumire venea insa din faptul ca pentru Mircea outdoor-ul nu a fost niciodata afacerea principala si prin urmare avea tendinta de a interveni rar dar intempestiv in organizarea companiei. Am invatat insa sa fac echipa cu Carmen Blana si ne-am descurcat ok tinand lucrurile bine sub control. Dupa o perioada destul de lunga a cumparat definitiv aplicatia pentru 5 utilizatori apoi dupa ceva timp a vandut firma catre Affichage. Apoi Affichage a fortat folosirea sistemului lor de casa si a urmat o lunga perioada de folosire paralela a celor 2 aplicatii. Anse rezolva problemele curente iar IT21 (aplicatia Affichage) era folosita pentru punerea in comun de informatii. Pentru mine AMCO a fost acel client care iti da incredere si speranta …

Anul urmator am semnat un contract cu New Age. Acestia aveau o conducere bicefala – birouri de vanzari in Bucuresti si baza de operatiuni in Craiova. M-am dus la Craiova, am facut instalarea si am cunoscut cateva persoane foarte interesante. Erau genul cu multa experienta si autonomie in companie. Din pacate dupa contactele initiale in care am schimbat povesti de outdoor si ne-am congratulat reciproc acestia si-au dat seama ca vor trebui sa-si introduca in aplicatie activitatea zilnica. Ori aceasta era prea intensa, ori era prea subtire in orice caz dupa 2 luni si-au convins sefii ca nu au timp sa introduca datele … asa ca inchirierea aplicatiei a incetat. Am invatat insa ceva din proiectul acesta …

Un an mai incolo am avut un contract foarte interesant cu Brand Management respectiv Laurentiu Jiga. Acesta avea un plan foarte bine conturat de dezvoltare a companiei sale de indoor si avea viziunea unui sistem de management ce inca nu era absolut necesar. Am discutat si m-am lovit pentru prima oara, dar nu si ultima, de incapacitatea mea morala de a semna un contract pe un pret sensibil mai mic decat cel acordat clientilor existenti. La acel moment achizitionarea anse nu se justifica economic pentru el dar pentru mine acest nou domeniu al indoor-ului era foarte interesant. Asa ca Laurentiu a gasit o companie italiana, Ampersand, pe care i-a ametit cu potentialul pietii romanesti si s-a inteles cu ei ca acestia sa faca o aplicatie la indicatiile lui, sa i-o dea gratis iar el sa o promoveze in industrie. Eu am ras discret de acest plan de business si am semnat un contract prin care ma obligam sa evaluez calitativ munca italienilor la analizele de etapa. Evident ca aranjamentul a tinut doar 2 intalniri pentru ca am reusit sa-i enervez pe italieni cu intrebarile mele punctuale pana la stadiul de a nu mai accepta prezenta mea. Eu am abordat cu mare interes aceasta actiune fiind nerabdator sa vad cu procedeaza o firma vestica fiind in final foarte dezamagit. Aplicatia a fost realizata, a fost ofertata dar nu a fost cumparata de nimeni fiind prea subtire pentru un business atat de complicat. Astazi din cate stiu italienii nu mai sunt prezenti in Romania.

Aici trebuie sa fac o paranteza. Cu ceva timp in urma am fost intrebat de ce nu-mi propun sa promovez anse in interiorul EPA iar raspunsul meu a fost ca este imposibil. Observand eu mersul lucrurilor am ajuns la concluzia ca la Viena exista un personaj (colectiv, virtual, luati-o cum vreti) care  se considera pe atat de important pe cat bugetul ce-l are la dispozitie este mai mare iar oamenii cu care se intalneste sunt mai corporativi. De ce ar renunta acest personaj ipotetic la un buget de 1.000.000 euro pentru a rezolva problema trustului cu o firma din estul salbatic si cu numai 15% din suma ? Astazi exista oameni care viseaza sa ma contrazica, le urez succes dar ii sfatuiesc sa nu parieze prea mult pe acest proiect indiferent ce l-i se spune de catre oamenii din Euromedia.

Tot in 2006 am semnat un contract cu Diana / Communications Media din Oradea. Chiar daca nu este fair trebuie sa recunosc ca este clientul meu preferat. Echipa era unita, pasionata si competenta iar Diana pune mult suflet si-si tine intotdeauna cuvantul dat. Pacat ca, spre nefericirea tuturor, au ajuns printr-un concurs de imprejurari sa faca parte din Affichage Romania. Sunt sigur insa ca , mai devreme sau mai tarziu, vom colabora din nou.

La finalul acelui excelent an am semnat un contract cu Seaview, firma controlata de Elan Swartzenberg prin Roxana Sfrija. In esenta urmau sa controleze din Bucuresti activitatea firmei din Constanta si aveau nevoie de aplicatie pentru acest lucru. Din pacate dupa 3 luni acest aranjament de management a cazut si evident au renuntat la inchirierea aplicatiei insa eu am ramas cu impresia foarte puternica lasata de catre Roxana asupra mea.

Anul urmator am semnat cu Monopolly si am pornit impreuna la acest lung drum de adaptare a aplicatiei pentru indoor tv. Am creeat multe module de care nici nu visam ca o sa ma ocup vreodata si mai sunt pe lista alte cateva foarte specifice. Monopolly este in esenta aceeasi echipa cu cea cunoscuta in 2000 si am aceeasi placere in a lucra cu ei.

In 2008 am intrat intr-o noua relatie cu Euromedia pentru a corecta greselile facute de catre managementul companiei in toata aceasta perioada. Insa acestei companii ii voi dedica in intregime postul urmator, ultimul din acest serial.

dilige et quod vis fac

Daca este cineva curios cu ce ne-am ocupat weekend-ul trecut poate deduce usor din poza de mai jos …

Astfel am aflan deviza Simonei: Iubeste si apoi vezi tu …

Simona, din profil

Astazi m-am transformat in asistent personal si i-am facut Simonei un profil pe linkedin. Cine este curios sau vrea sa sa conecteze , aceasta este adresa.

Istoria ANSE partea VII

Iata ca ajungem cu povestea in punctul in care aceasta devine chiar interesanta, conflictul cu Euromedia. Astazi vom vorbi despre originile sale urmand ca ultimul episod sa fie dedicat desfasurarii si incheierii sale.

In partea a V-a am ramas la stadiul in care in cateva luni aplicatia a inceput sa functioneze operational fiind incarcata cu date reale. Au urmat doua evenimente relevante. Unul ar fi faptul ca Radu Ancuta a considerat ca i-ar fi benefic un MBA de 2 ani la London Business School si a demisionat mutandu-se la Londra.

In locul lui a venit Mircea Ilie , un CFO care a reusit o schimbare aproape imposibila. In esenta, cu mult calm, a reasezat modul de lucru din financiar-contabilitate si interactiunea cu celelalte departamente eliminand aproape complet frecusurile zilnice. Am apreciat in mod deosebit la el ca era interesat ca afacerea sa functioneze si deloc interesat de a-si arata muschii … nu stiu daca era bun simt nativ sau expertiza dar a facut un mare bine companiei … Dupa 2 ani a fost promovat de catre Advent intr-o companie mai mare din portofoliu.

Celuilalt eveniment nu i se poate atasa o data exacta … cert este ca la un moment dat compania a constatat ca toti angajatii au renuntat voluntar la excell-uri si ca deciziile de management au inceput sa fie luate exclusiv pe baza noilor rapoarte ce nu puteau fi obtinute anterior. Situatia a fost discutata in CA iar eu am fost abordat, oarecum la sentiment, cu intrebarea “ce sa intampla daca maine mori ? ”. O intrebare pertinenta dar cu o solutie greu de construit.

Situatia era clara, clasica pentru orice contract software. Aveam un proiect de succes, anse, care reusise sa-si fructifice cele 20% sanse statistice de succes. Costul initial a fost modic, nu numai prin prisma pietii IT cat si comparativ cu piata salariala daca impartim suma la durata proiectului. Desigur ca exista in contractul initial un tarif de 7$/ora pentru dezvoltari ulterioare dar acesta, ca intotdeauna si pretutindeni, nu avea o semnificatie reala nefiind fixata durata necesara pentru o anumita dezvoltare … Eram deci la inceputul perioadei de recoltare si mi se cerea sa renunt … Acum  trebuie spus ca eu ma simteam foarte bine in companie si desi conceptualizam oportunitatea nu aveam cu adevarat nici o dorinta pentru o situatie conflictuala asa ca mi-am propus sa gasesc un optim pentru ambele parti care sa nu exploateze pozitia de monopol pe care o aveam defacto. Cu alte cuvinte intelegeam justetea pozitiei Euromedia si aveam, si aici a fost greseala, incredere deplina in companie.

In august 2001 am rezolvat problema prin semnarea unei conventii cu Euromedia si prin angajarea mea in aceasta ca Director Informatica & Organizare. Solutia aducea cateva avantaje: Euromedia primea acces la sursele aplicatiei putand rezolva problemele aparute in cazul indisponibilitatii mele, eu primeam pentru viitor ceva ce firma nu pretuia la acel moment: dreptul exclusiv de a include in baze de date electronice imagini cu afisajele firmei.  Viitoarele mele venituri care mi-ar fi venit inevitabil din monopolul asupra modificarii aplicatiei erau cuantificate si esalonate printr-un gentelman agreement. Totul pentru o periaoda de 7 ani cat speram eu ca o sa fie utilizata aplicatie (real au fost 12 ani !)

Cum diavolul se ascunde in detalii, in cazul de fata in virgule iata partile ce au creeat istoria:

si din relatia mea de angajat partea care usura plata renuntarii la monopol:

In 2002 cand am implinit 1 an de activitate am primit o suma dar Mircea Ilie a spus ca prevederea de mai sus este greu de calculat/explicat si  am cazut de acord sa o inlocuim pe viitor cu o suma lunara de 400$. Aceasta reprezenta practic o noua forma a acordul initial izvorat din acceptarea mea de a permite exploatarea surselor.

Era un acord decent, care permitea companiei sa modifice aplicatia in contul si sub controlul meu iar mie imi asigura un venit bazat atat pe munca anterioara in calitate de autor cat si pe activitatea curenta de angajat ce implica numeroase alte responsabilitati fara legatura cu anse. Ma simteam atat de relaxat incat am neglijat orice alt proiect nou sau oportunitate de a vinde anse catre alte companii cu toate ca acest lucru nu imi era interzis.

Iata ca ajungem insa in 2003 cand Radu Ancuta isi incheie MBA-ul si revine in tara unde aceasta diploma  nu produce senzatia la care se astepta, asa ca ramane o perioada in expectativa cautand un job adecvat. Ma intalnesc cu el in particular, vorbim de una-alta si-mi propune un business in care sa creez un software economic generalist la indicatiile lui. Il refuz explicandu-i ca o duc foarte bine la Euromedia si ca nu am chef sa reinventez apa calda si sa intru pe o piata cu destui competitori.

Mircea Ilie este apreciat de Advent si solicitat sa devina CFO la o fabrica de medicamente cumparata de acestia. Spre placuta mea surpriza Radu Ancuta se intoarce CFO la Euromedia in locul lui Mircea. De aici incepe partea neplacuta … In primul rand Radu constata ca a fi CFO in Euromedia nu mai este ceeace a fost … Firma este condusa defacto de catre Florin Tuca care are calitatea de Vicepresedinte / Director Executiv iar Dl. Draghici se axeaza pe imobiliare si alte afaceri. Oamenii se rotesc dupa acest nou soare, CFO-ul este limitat la problemele interne ale companiei si nu mai este factorul decident in alocarea resurselor.

Nu stiu daca a fost o problema de mandrie sau alte motivatii insa Radu Ancuta a inceput o campanie de recucerire a statusului anterior si pentru ca realizarea sa cea mai mare din precedentul mandat a fost introducerea anse cere sa trec in subordinea lui.

Trebuie sa fac o paranteza si sa spun ceva ce multora ar trebui sa le fie evident … Atunci cand raspunzi de arhitectura unei aplicatii evaluezi permanent gradul ei de adecvare, inclusiv prin discutii cu utilizatorii. De multe ori se intampla ca acestia sa vina cu cereri pe care trebuie sa ai taria sa le refuzi fiind potrivnice interesului general. Este credinta mea ca orice schimbare din lumea reala trebuie operata in lumea virtuala de catre executantul ei real. Se intampla ca unii angajati, chiar cu greutate, sa vrea sa-si elimine obligatia de a introduce anumite informatii in anse, date care lor nu le erau imediat si personal folositoare. Odata cu revenirea lui Radu acestia au repus pe tapet aceste doleante si am pierdut o gramada de timp cu demontarea lor. Frustrarea din partea mea crestea, din partea lui era insa mult mai mare deoarece nu reusea “sa faca diferenta”. Asa ca a inceput sa afirme ca m-as opune progresului si in final a gandit o dubla lovitura … A initiat o actiune de a-mi reduce veniturile si o alta mai grava, a dispus sa se schimbe modul de lucru in companie in sensul in care sa se infiinteze un fel de centru de calcul, sa existe o camera in care sa fie numai operatori anse care sa introduca in aplicatie informatii primite pe email de la angajati si sa le returneze acestora la cerere rapoarte si alte lucrari. Aceasta idee a stat la baza si s-a regasit in motivatia demisiei mele din companie.

Viziunea mea despre ierarhia unei companii impune ca in cazul in care cred eu ca cineva greseste sa ma adresez superiorului ierahic al acestuia. Nu cred ca in caz de refuz mai trebuie urcata inca o treapta, o greseala poate fi un accident, o a doua greseala reprezinta o politica de companie. Si daca aceasta politica este gresita este raspunderea CA si a actionarilor sa o schimbe, nu a mea. Asa ca atunci cand lucrurile au devenit grave am apelat la Florin Tuca. Acesta a mainifestat insa un pasivism ciudat, nu il sustinea pe Radu, dimpotriva, dar nici nu facea nimic pentru a-l opri. A tot pasat problema pana cand a primit demisia mea si, nu-i asa, nu mai era nimic de facut…. Analizand ulterior la rece evenimentele am ajuns la concluzia ca s-a folosit de mine pentru a-l tempera pe Radu ceeace a si reusit (dupa plecarea mea au aparut probleme evidente de care Radu Ancuta era raspunzator si imediat dupa vinzarea companiei acesta a fost concediat). Nu pot sa-i reprosez nimic deoarece nu cred ca avea vre-o datorie personala fata de mine, am fost simultan o oportunitate si o victima colaterala.

Evident situatia a evoluat surprinzator pentru toti ce implicati. Din punctul meu de vedere doua au fost motivele de baza care au dus la despartire. Primul este ca nu consider moral sa conditionezi arbitrar plata unei datorii vechi de acceptarea unei propuneri curente iar al doilea motiv a fost ca, din punct de vedere comercial, propunerea financiara era mult sub standardele zilei lasand la o parte orice alte considerente. 300$ pe factura este o suma lunara ridicola pentru asigurarea bunului mers al sistemului de management al informatiei a unei companii tinand cont si de uriasa raspundere aferenta. Aceasta suma a fost dealtfel si invalidata de piata, Radu a angajat un programator pe care l-a fortat intr-un mod iresponsabil sa modifice aplicatia conform cerintelor sale fara sa-i dea posibilitatea de a intelege mersul companiei. Au inceput sa dispara date, sa rezulte rapoarte ilogice si dupa putine luni a fost luata decizia de a ingheta aplicatia in versiunea din 2003. Acest programator a inceput sa construiasca o aplicatie complementara numita OPVAN si a incercat din toate puterile sa nu aiba nimic de a face cu anse. Astfel anse a ramas fara mentenanta si, mult mai grav, fara cineva care sa inteleaga toate legaturile si corelarile dintre module. Nu a mai existat nimeni care sa-i invete utilizarea anse pe noii angajati  ceeace a dus la o cadere treptata a gradului de exploatare a aplicatiei. Vorbind cu fostii colegi ma durea inima cand auzeam ca nu se mai folosesc din ce in ce mai multe module deoarece nu mai exista nimeni care sa le asigure acuratetea prin controlul userilor ce ar fi trebuit sa introduca datele corect si la timp sau chiar care sa stie ca exista anumite rapoarte si ca pot fi folosite pentru un anume scop. Pentru mine este o mandrie faptul ca o aplicatie scrisa in FoxPro 6 a rezistat singura timp de 12 ani atacurilor periodice ale unor aplicatii bazate pe tehnologii mai noi si cu forte de presiune la nivel inalt.

Revenind la momentul plecarii mele … Radu mi-a facut mizerii si dupa plecare intarziindu-mi plata ultimei facturi. Eu am trimis un email catre CA pe care il atasez deoarece contine o versiune mai amanuntita a celor aratate aici. Nu am primit nici un raspuns la el inafara de plata facturii, mai tarziu am realizat ca se aflau pe ultima suta de metrii in vanzarea Euromedia catre Muscina&Costea / EPA si ca in nici un caz nu aveau nevoie de o umbra de indoiala asupra calitatii managementului informatiei sau a CFO-ului. Eu am ramas cu constatarea unei pagube / lipsa a unor sume ce s-au transformat dintr-o oportunitate certa intr-un venit salarial si imediat pierdute prin indepartarea mea.

Am scapat de referendum

Si inca odata s-a dovedit ca marea masa are de obicei dreptate. Dupa cum am povestit ,cu ceva vreme in urma in organizatia PNL sector 4 ne-a tinut un discurs un reprezentant “de la capitala” care ne-a expusa ideea campaniei “apara capitala” sau “hai la referendum”. Explicatiile erau incantatoare, in orice varianta PNL iesea castigator din aceasta actiune a carei esenta era transmiterea ideii ca D-na Ministru Udrea vrea sa comaseze sectoarele pentru a avea un buget mai mare de furat.

Atunci eu m-am ridicat din sala (fortand putin regulile si bunul simt) si am spus ca as prefera o campanie pozitiva in care sa venim cu solutii pentru bucuresteni. Am mai adus si alte contraargumente dar nu are rost sa ma dau viteaz dupa razboi. La acel moment am fost foarte placut impresionat de faptul ca dupa mine au luat cuvantul mai multi colegi, mult mai importanti decat mine, care intr-o forma sau alta si-au manifestat neincrederea in aceasta campanie. Speakerul incepea sa faca fete-fete si pana la urma seful de filiala a deturnat discutia.

Cand a inceput campanie efectiva eu am spus foarte clar ca nu o agreez si nu voi participa la ea. Altii nu au fost atat de nesabuiti si pur si simplu au absentat nemotivat. Nu pot insa sa nu observ ce sume substantiale au fost cheltuite pe reclama outdoor in conditiile in care subiectul penuriei financiare este recurent in sedintele noastre.

Totul a cazut prin modul de stabilire a intrebarilor. Acestea erau o insulta pentru electoratul informat dar nu o surpriza atunci cand este la moda sa-i consideri pe romani niste idioti … Oricum aceste intrebari au fost stabilite de catre PDL, fapt ce se putea cunoaste din primul moment.

Asa am ajuns noi in situatia de a fi gata sa recomandam electoratului sa nu voteze la referendum dupa ce am facut campanie pentru acesta … Noroc ca Basescu ne-a facut hatarul si l-a anulat … De aceasta data “desteptii” ne-au trimis indirect o hartie in care analizau fundatura in care ne-au bagat, daca venea iar un reprezentant in persoana cred ca ar fi auzit destule …  Pentru un partid care ar trebui sa se bazeze doar pe voluntariat excluzand orice alt stimulent este extraordinar de important ca cei de la conducere si departamentele executive sa aiba toata increderea membrilor. Poti merge pe mana lor pe principiul ca nu ai toate informatiile dar atunci cand de la inceput simti ca este o prostie si apoi se dovedeste ca ai avut dreptate cred ca este necesara o mea culpa publica si personala.

Istoria ANSE partea VI

Aceasta postare rupe oarecum firul cronologic fiind dedicata “epocii de aur”, acelor oameni si mentalitati care au adus Euromedia detasat pe primul loc. Voi fi total subiectiv, este inevitabil …

	Analizand  activitatea departamentelor am descoperit-o pe Mariana Peiu aka Maru. Aceasta era o programatoare autodidacta care-si facuse un programel ce o ajuta in activitatea sa de emitere facturi. Ulterior am luat-o in departamentul meu unde a fost singurul meu ajutor, administra baza de date si facea mici interventii in aplicatie. A fost una dintre cele mai frustrante zile cea in care m-a anuntat ca pleaca. Astazi este Maica Teodosia in Manastirea Nera.
	Gabi Hopartean este in Euromedia din 1996. La inceput tinea in excell datele media apoi a trecut pe anse. Are o capacitate remarcabila de a acorda atentie egala si de calitate unei activitati repetitive intinsa pe intreaga zi de lucru. Este recordman in intelegerea filozofiei si modului de lucru anse. Din pacate dupa 2003 nu s-a oferit si nici nu a fost solicitat sa preia activitatea de training si control a userilor, task care de altfel nu a fost alocat de atunci ceeace a dus la mari probleme in timp.
	Cristina Pavlovici a jucat acelasi rol precum Gabi dar pentru departamentul vanzari. Cu rapoartele anse si cu consolidari in excell reusea sa produca absolut orice raport cerut de management. La un moment dat a fost deturnata spre o pozitie de management despre care am scris aici. Astazi activeaza in departamentul media al Euromedia apelandu-se doar la o mica parte din posibilitatile sale.
	Ioana Bajenaru a venit ca asistenta a primului CFO angajat de Advent fiind orientata spre realizarea rapoartelor financiare. Fiind competenta in excell si cu deschidere spre tehnologiile moderne a fost initial interfata mea cu departamentul financiar, apoi project manager Anse. Am colaborat optim (fara incrancenarea specifica) in construirea interactiunii dintre anse si contabilitate atat ca module cat si in reconcilierea datelor. Ultima pozitie in Euromedia a fost de contabil sef care cred ca a plictisit-o crancen !
	Lidia Gherghiceanu (astazi Bazgan) a intrat in Euromedia ca asistenta a lui Florin Tuca dar toata lumea a suspectat-o si s-a pozitionat fata de ea ca fata de viitorul director media. Nu a fost asa, a plecat din companie dupa ceva ani si doar cand s-a reintors a ocupat aceasta pozitie. Initial avea ca task sa exploateze Anse in beneficiul directorului general. A ajutat semnificativ la definirea si mai ales verificarea unor raportari globale de genul gross-margin gasind procedurile practice de exploatare optima a acestor informatii. Astazi traieste in US.

Mai sus m-am limitat la un Top 5 al oamenilor care au contribuit la reusita Anse. Cu toate ca mi-i consider pe toti apropiati nu au facut-o din dragoste pentru mine. Acum 10 ani acesti oameni si multi altii isi iubeau cu adevarat munca si puneau suflet in reusita ei si implicit a companiei. Am sa dau doar doua exemple …

Gabi Dragos se ocupa de productie. Deoarece panourile “lui” nu se vindeau fiind acuzate pozele s-a apucat din proprie initiativa si a marcat cu galben panourile pe aproape 2.000 de imagini din sistem, activitate in afara orelor de program. Alta situatie: la un moment dat exista o controversa intre PMB si primariile de sector in privinta dreptului de avizare a prismelor, TVR avea prin Euromedia un cub in fata la Casa Scanteii. Intr-o seara Mihai Roman care era director media Bucuresti  afla ca Sectorul 1 vrea sa darame cubul care era autorizat de PMB (sau invers). Da alarma, inclusiv la TVR, si se repede la locul faptei … Urmarea ? Seara la stirile de noapte ne vedem colegul cum ia cu mainile de piept pe inspectorul primariei si il scutura tipand la el ca afisajul este autorizat si sa nu indrazneasca sa se atinga de el. A doua zi nu era deloc mandru de acest comportament anticetatenesc totusi eu il consider elocvent pentru gradul de implicare al angajatilor acelor vremuri.

Vremurile fuse si se duse … Pentru cei de astazi, chiar daca au prins acele vremuri, jobul este doar o sursa de venit. Dupa parerea mea ruptura s-a produs sub conducerea Monicai Magureanu. Aceasta avea obiceiul de a se ocupa personal de foarte multe proiecte in paralel in care restul colegilor erau implicati si informati in need-to-know basis. Si-a apropiat mai mult fosta echipa Betacons si astfel perceptia a fost a unui management arbitrar, inchis, subiectiv si taios care a taiat orice sentiment de echipa si coparticipare a marei mase a angajatilor. Acestia s-au multumit initial sa execute ordinele primite chiar daca nu le intelegeau sau agreeau apoi s-au delimitat pana la punctul in care s-a rupt perceptia salariului ca o recompensa a rezultatului. Au existat destule persoane, mai ales la momentul disponibilizarilor, care au aratat ca privesc salariul ca un drept sau o favoare acordata de unii altora ignorand complet necesitatea sprijinirii lui pe o activitate oneroasa.

Acest subiect nu este atat de tangential pe cat pare. Cand am realizat Anse oricine se simtea confortabil sa spuna oricui, inclusiv D-lui Draghici sau Directorului General, ce crede ca nu merge si sa puncteze obiective de atins. Astfel a iesit o aplicatie manusa pentru activitatea Euromedia timp de 12 ani, valoarea ei venind din modul de lucru si nu din tehnologia inevitabil demodata. Astazi angajatii incearca sa-i spuna sefului ce cred ca vrea acesta sa auda si-si sicaneaza colegii pentru a-si marca teritoriul. Nu am mai auzit de ani buni ca cineva sa se bucure sincer si dezinteresat de reusita unui coleg, fie ca acesta a semnat un contract sau orice alta realizare pentru companie. Evident, cele de mai sus, au exceptiile lor fiind impresia mea generala si neobiectiva.

Istoria ANSE partea V

Am povestit in postarea anterioara cum Euromedia m-a lasat balta nedesemnand un Project Manager pentru implementarea ANSE si nealocand nici o resursa pentru culegerea datelor. O surpriza foarte neplacuta care m-a debalansat inclusiv financiar. In lipsa de alte idei mi-am adus aminte de alte competente …

Impreuna cu Costin Stanicioara m-am apucat de facut studii si contractat locatii pentru diverse firme. Am fost si pe la Churchill Media dar clientul principal a fost Integral Media. Aceasta companie era condusa de un grup de tineri dintre care se remarca Alexandru Baculea. Acesta activa si in APER (partidul lui Melescanu) si investea un buget produs de altcineva in vremurile tranzitiei. Acestia neavand experienta noi le-am rezolvat partea de media dar din pacate unii dintre ei aveau impresia ca pot face vanzari ca in orice alt domeniu. Evident ca,  dupa ca a ajuns pe la 200 de panouri fara rezultate promitatoare,  investitia a fost oprita iar ulterior firma vanduta.

A urmat insa o surpriza care mi-a despartit drumul profesional de Costin. Acesta a continuat in media, a fost director de media la Churchill cand aceasta a fost cumparata de un fond de investitii si apoi vanduta catre Affichage. Impreuna cu Dio Boaca, Costin a infiintat Phoenix Media din care a iesit in cel mai bun moment. Desi i-a expirat perioada de neconcurenta astazi investeste in afaceri mai distractive parasind, temporar sper eu, aceasta industrie.

Surpriza de care vorbeam a venit intr-o zi sub forma unui telefon … un domn – Razvan Gules – s-a prezentat ca fiind directorul IT al Euromedia si s-a aratat interesat de proiectul anse. Spre surprinderea mea mi-a dat intalnire la pizeria Acapulco unde a venit cu prietena, imi amintesc ca ma simteam inconfortabil nefiind foarte sigur cu cine vorbesc. Ulterior s-a dovedit ca intradevar reprezenta Euromedia, ba chiar si pe actionarii acesteia, insa nu am inteles niciodata care a fost rolul si folosul lui pentru aceasta firma. Urmarea a fost ca am fost invitat la o a doua intalnire cu noul CFO al Euromedia: Radu Ancuta.

Radu Ancuta a fost, pentru proiectul anse, inger si demon. Fara el nu s-ar fi nascut dar tot el s-a straduit cel mai mult sa-l omoare … La momentul intalnirii era proaspat CFO, angajat de catre Advent,  plin de energie si fara a avea nevoie sa-i explic eu de ce firma are nevoie de un sistem de management al informatiei. Statutul de CFO si reprezentant al investitorului ii confereau o mare putere in firma, practic era undeva imediat dupa Dl. Draghici.

Astfel in 27 Iulie 2000 am semnat restartarea implementarii anse, de aceasta data cu un plan clar si cu o mana de fier care sa puna oamenii in miscare. Pentru mine a fost un efort considerabil, practic livram cate un modul saptamanal. Programul meu zilnic era cam de aceasta natura: ora 14 ajuns in firma, pana la ora 18 verificare introducere date si discutii de analiza module viitoare iar de la ora 21 pana la 5 AM programare. Pe atunci eram capabil sa sustin acest stil de viata … astazi recunosc sincer ca nu.

Horatiu mi-a marturisit undeva prin 2003 cat de mult m-a urat cand a trebui sa introduca turnichetii de la metrou in anse … nu a fost singurul ! A fost munca normata si dificila – la introducerea datelor acestea erau verificate prin corelari si cateodata respinse – iar oamenii trebuiau sa lamureasca problema pentru a merge mai departe.

Treptat, modul dupa modul, aplicatia a prins contur si a inceput sa intoarca investitia firmei. Unora nu le-a convenit (spre exemplu a iesit mare vanzoleala cand am identificat poze de monitorizari identice presupus facute la date diferite) dar altii au inteles beneficiile si au imbratisat-o cu aceeasi pasiune pe care o daruiau si activitatiilor lor profesionale. Acestor oameni le va fi dedicata postarea urmatoare.

Simona Hategan paraseste Euromedia

In curand Simona isi schimba job-ul ! De la New Business  - Euromedia spre Sales Director – Inga Media. In Euromedia a intrat in 2009 in cadrul departamantului media ca manager dezvoltare. La momentul respectiv eu ma asteptam sa fie trimisa sa le spuna proprietarilor de media ca a venit criza si trebuie sa reduca chiriile. Cum pe Simona este foarte greu sa te superi ar fi executat perfect acest task. Fara a avea o explicatie in interesele Euromedia dar poate cu o explicatie in cele ale actionarilor doritori de exit si nedispusi sa-si reduca reteaua / pretul acest task nu a fost declansat astfel incat pe parcursul anului 2009 Simona a batut tara vizionand toate afisajele si legand o excelenta relatie cu reprezentantii locali.

In 2010 a fost abordata de Tiberiu Roman si convinsa sa se mute in departamentul vanzari. Desi Simona are multi ani de experienta in vanzari initial ca vanzator si ulterior ca manager iar viitorul zugravit de Tibi era atragator si potrivit ca o manusa calitatilor ei eu i-am dat , ca sa zic asa, aviz negativ … A facut cum a vrut, a fost bine, dar si eu am avut dreptate …

A devenit o rotita in mecanismul Euromedia, un lucrator la banda. Talentul si munca depusa i-au adus meritul de a fi pe locul I cu cea mai mare depasire de plan – 124% - in trimestrul I 2011 din companie, contractele semnate astazi reprezinta 100% din BP pe trimestrul II. A fost recompensata financiar, nu la nivelul vremurilor bune dar ok pentru cele actuale.

Insa Euromedia este o firma uriasa, orientata spre marile campanii publicitare. Procedurile si cutumele le dau prioritate ori activitatea Simonei se materializa in zeci de contracte si de 2-3 afisaje la un target de peste 500.000 euro anual. Aparea astfel inevitabil o stare discriminatorie compensabila numai printr-o supralicitare a efortului depus si fara perspective reale de schimbare substantiala.

Inga Media este o companie mica infiintata in 2004 de catre 2 fosti angajati Euromedia: Mihai Roman si Boris Popa. Vinde locatii premium de mesh si are o retea de tv screen-uri. Pentru Simona riscul profesional al acestui pas este mare dar viitorul succes va aduce garantat si o recompensa pe masura. Compania este dispusa sa se reinventeze cu ocazia venirii Simonei si in mod sigur va primi tot sprijinul necesar.

Eu inca imi amintesc de perioada cand OOH-ul era new media si de problemele de perceptie de atunci. Parerea mea este ca ooh-ul pe ecrane outdoor si indoor a trecut mult prea repede de aceasta etapa ajungand astazi sa se astepte iluzoriu sa traiasca din bugetele marilor agentii. Daca Monopoly este mult prea mare ca parerea mea sa conteze, acum, cu Simona si Inga sunt solidar si incantat de aceasta oportunitate. In viata, inafara banilor, este important si sa ramai in amintirea oamenilor prin realizari deosebite si cred ca Simona va realiza si acum aceasta diferenta.

Programul economic USL

L-am asteptat cu o mare curiozitate, vroiam sa vad cum impaca cele 2 genomuri atat de diferite…. Au iesit cu ideea unui impozit pe venitul persoanelor fizice diferentiat pe praguri de venit: 8% ,  12 %, 16%.

Nu sunt dezamagit – nu ma asteptam la ceva mai bun – dar sunt departe de a fi fericit …

Impozitul este in primul rand un principiu. El marcheaza plata serviciilor din cadrul contractului social dintre stat si cetatean. In afara de zeciuiala bisericeasca nu exista o traditie, o anumita valoare optima a impozitului. Acesta poate evolua in functie de conjunctura sau istorie … principiul trebuie insa sa ramana acelasi. Acesta este principiul cotei unice, principiu pe care eu il sustin considerand ca inglobeaza o cantitate satisfacatoare de solidaritate sociala.

Astfel astazi  se renunta la cota unica. Pentru mine argumentul ca unora le scade taxarea iar celorlalti le ramane constanta este inca o jignire a inteligentei mele / noastre. Se transforma un principiu de baza intr-o tocmeala ieftina ce incurajeaza cetatenii sa se faulteze (taxeze) reciproc. Repet, nu conteaza valoarea absoluta a impozitului ci caracterul lui discriminatoriu. Noroc ca sunt doar vorbe … ma intreb ce se va intampla insa in preajma alegerilor daca aceasta idee va ramane , ceeace eu nu cred ( am impresia ca aventura USL va afecta serios PNL ) , suspectez ca multi simpatizanti sau chiar membri vor vota cu PDL. Oamenii inteligenti privesc intotdeauna spre viitor in timp ce razbunarea este intotdeauna arma prostilor …