Iata ca ajungem cu povestea in punctul in care aceasta devine chiar interesanta, conflictul cu Euromedia. Astazi vom vorbi despre originile sale urmand ca ultimul episod sa fie dedicat desfasurarii si incheierii sale.
In partea a V-a am ramas la stadiul in care in cateva luni aplicatia a inceput sa functioneze operational fiind incarcata cu date reale. Au urmat doua evenimente relevante. Unul ar fi faptul ca Radu Ancuta a considerat ca i-ar fi benefic un MBA de 2 ani la London Business School si a demisionat mutandu-se la Londra.
 | In locul lui a venit Mircea Ilie , un CFO care a reusit o schimbare aproape imposibila. In esenta, cu mult calm, a reasezat modul de lucru din financiar-contabilitate si interactiunea cu celelalte departamente eliminand aproape complet frecusurile zilnice. Am apreciat in mod deosebit la el ca era interesat ca afacerea sa functioneze si deloc interesat de a-si arata muschii … nu stiu daca era bun simt nativ sau expertiza dar a facut un mare bine companiei … Dupa 2 ani a fost promovat de catre Advent intr-o companie mai mare din portofoliu. |
Celuilalt eveniment nu i se poate atasa o data exacta … cert este ca la un moment dat compania a constatat ca toti angajatii au renuntat voluntar la excell-uri si ca deciziile de management au inceput sa fie luate exclusiv pe baza noilor rapoarte ce nu puteau fi obtinute anterior. Situatia a fost discutata in CA iar eu am fost abordat, oarecum la sentiment, cu intrebarea “ce sa intampla daca maine mori ? ”. O intrebare pertinenta dar cu o solutie greu de construit.
Situatia era clara, clasica pentru orice contract software. Aveam un proiect de succes, anse, care reusise sa-si fructifice cele 20% sanse statistice de succes. Costul initial a fost modic, nu numai prin prisma pietii IT cat si comparativ cu piata salariala daca impartim suma la durata proiectului. Desigur ca exista in contractul initial un tarif de 7$/ora pentru dezvoltari ulterioare dar acesta, ca intotdeauna si pretutindeni, nu avea o semnificatie reala nefiind fixata durata necesara pentru o anumita dezvoltare … Eram deci la inceputul perioadei de recoltare si mi se cerea sa renunt … Acum trebuie spus ca eu ma simteam foarte bine in companie si desi conceptualizam oportunitatea nu aveam cu adevarat nici o dorinta pentru o situatie conflictuala asa ca mi-am propus sa gasesc un optim pentru ambele parti care sa nu exploateze pozitia de monopol pe care o aveam defacto. Cu alte cuvinte intelegeam justetea pozitiei Euromedia si aveam, si aici a fost greseala, incredere deplina in companie.
In august 2001 am rezolvat problema prin semnarea unei conventii cu Euromedia si prin angajarea mea in aceasta ca Director Informatica & Organizare. Solutia aducea cateva avantaje: Euromedia primea acces la sursele aplicatiei putand rezolva problemele aparute in cazul indisponibilitatii mele, eu primeam pentru viitor ceva ce firma nu pretuia la acel moment: dreptul exclusiv de a include in baze de date electronice imagini cu afisajele firmei. Viitoarele mele venituri care mi-ar fi venit inevitabil din monopolul asupra modificarii aplicatiei erau cuantificate si esalonate printr-un gentelman agreement. Totul pentru o periaoda de 7 ani cat speram eu ca o sa fie utilizata aplicatie (real au fost 12 ani !)
Cum diavolul se ascunde in detalii, in cazul de fata in virgule iata partile ce au creeat istoria:
si din relatia mea de angajat partea care usura plata renuntarii la monopol:
In 2002 cand am implinit 1 an de activitate am primit o suma dar Mircea Ilie a spus ca prevederea de mai sus este greu de calculat/explicat si am cazut de acord sa o inlocuim pe viitor cu o suma lunara de 400$. Aceasta reprezenta practic o noua forma a acordul initial izvorat din acceptarea mea de a permite exploatarea surselor.
Era un acord decent, care permitea companiei sa modifice aplicatia in contul si sub controlul meu iar mie imi asigura un venit bazat atat pe munca anterioara in calitate de autor cat si pe activitatea curenta de angajat ce implica numeroase alte responsabilitati fara legatura cu anse. Ma simteam atat de relaxat incat am neglijat orice alt proiect nou sau oportunitate de a vinde anse catre alte companii cu toate ca acest lucru nu imi era interzis.
Iata ca ajungem insa in 2003 cand Radu Ancuta isi incheie MBA-ul si revine in tara unde aceasta diploma nu produce senzatia la care se astepta, asa ca ramane o perioada in expectativa cautand un job adecvat. Ma intalnesc cu el in particular, vorbim de una-alta si-mi propune un business in care sa creez un software economic generalist la indicatiile lui. Il refuz explicandu-i ca o duc foarte bine la Euromedia si ca nu am chef sa reinventez apa calda si sa intru pe o piata cu destui competitori.
Mircea Ilie este apreciat de Advent si solicitat sa devina CFO la o fabrica de medicamente cumparata de acestia. Spre placuta mea surpriza Radu Ancuta se intoarce CFO la Euromedia in locul lui Mircea. De aici incepe partea neplacuta … In primul rand Radu constata ca a fi CFO in Euromedia nu mai este ceeace a fost … Firma este condusa defacto de catre Florin Tuca care are calitatea de Vicepresedinte / Director Executiv iar Dl. Draghici se axeaza pe imobiliare si alte afaceri. Oamenii se rotesc dupa acest nou soare, CFO-ul este limitat la problemele interne ale companiei si nu mai este factorul decident in alocarea resurselor.
Nu stiu daca a fost o problema de mandrie sau alte motivatii insa Radu Ancuta a inceput o campanie de recucerire a statusului anterior si pentru ca realizarea sa cea mai mare din precedentul mandat a fost introducerea anse cere sa trec in subordinea lui.
Trebuie sa fac o paranteza si sa spun ceva ce multora ar trebui sa le fie evident … Atunci cand raspunzi de arhitectura unei aplicatii evaluezi permanent gradul ei de adecvare, inclusiv prin discutii cu utilizatorii. De multe ori se intampla ca acestia sa vina cu cereri pe care trebuie sa ai taria sa le refuzi fiind potrivnice interesului general. Este credinta mea ca orice schimbare din lumea reala trebuie operata in lumea virtuala de catre executantul ei real. Se intampla ca unii angajati, chiar cu greutate, sa vrea sa-si elimine obligatia de a introduce anumite informatii in anse, date care lor nu le erau imediat si personal folositoare. Odata cu revenirea lui Radu acestia au repus pe tapet aceste doleante si am pierdut o gramada de timp cu demontarea lor. Frustrarea din partea mea crestea, din partea lui era insa mult mai mare deoarece nu reusea “sa faca diferenta”. Asa ca a inceput sa afirme ca m-as opune progresului si in final a gandit o dubla lovitura … A initiat o actiune de a-mi reduce veniturile si o alta mai grava, a dispus sa se schimbe modul de lucru in companie in sensul in care sa se infiinteze un fel de centru de calcul, sa existe o camera in care sa fie numai operatori anse care sa introduca in aplicatie informatii primite pe email de la angajati si sa le returneze acestora la cerere rapoarte si alte lucrari. Aceasta idee a stat la baza si s-a regasit in motivatia demisiei mele din companie.
Viziunea mea despre ierarhia unei companii impune ca in cazul in care cred eu ca cineva greseste sa ma adresez superiorului ierahic al acestuia. Nu cred ca in caz de refuz mai trebuie urcata inca o treapta, o greseala poate fi un accident, o a doua greseala reprezinta o politica de companie. Si daca aceasta politica este gresita este raspunderea CA si a actionarilor sa o schimbe, nu a mea. Asa ca atunci cand lucrurile au devenit grave am apelat la Florin Tuca. Acesta a mainifestat insa un pasivism ciudat, nu il sustinea pe Radu, dimpotriva, dar nici nu facea nimic pentru a-l opri. A tot pasat problema pana cand a primit demisia mea si, nu-i asa, nu mai era nimic de facut…. Analizand ulterior la rece evenimentele am ajuns la concluzia ca s-a folosit de mine pentru a-l tempera pe Radu ceeace a si reusit (dupa plecarea mea au aparut probleme evidente de care Radu Ancuta era raspunzator si imediat dupa vinzarea companiei acesta a fost concediat). Nu pot sa-i reprosez nimic deoarece nu cred ca avea vre-o datorie personala fata de mine, am fost simultan o oportunitate si o victima colaterala.
Evident situatia a evoluat surprinzator pentru toti ce implicati. Din punctul meu de vedere doua au fost motivele de baza care au dus la despartire. Primul este ca nu consider moral sa conditionezi arbitrar plata unei datorii vechi de acceptarea unei propuneri curente iar al doilea motiv a fost ca, din punct de vedere comercial, propunerea financiara era mult sub standardele zilei lasand la o parte orice alte considerente. 300$ pe factura este o suma lunara ridicola pentru asigurarea bunului mers al sistemului de management al informatiei a unei companii tinand cont si de uriasa raspundere aferenta. Aceasta suma a fost dealtfel si invalidata de piata, Radu a angajat un programator pe care l-a fortat intr-un mod iresponsabil sa modifice aplicatia conform cerintelor sale fara sa-i dea posibilitatea de a intelege mersul companiei. Au inceput sa dispara date, sa rezulte rapoarte ilogice si dupa putine luni a fost luata decizia de a ingheta aplicatia in versiunea din 2003. Acest programator a inceput sa construiasca o aplicatie complementara numita OPVAN si a incercat din toate puterile sa nu aiba nimic de a face cu anse. Astfel anse a ramas fara mentenanta si, mult mai grav, fara cineva care sa inteleaga toate legaturile si corelarile dintre module. Nu a mai existat nimeni care sa-i invete utilizarea anse pe noii angajati ceeace a dus la o cadere treptata a gradului de exploatare a aplicatiei. Vorbind cu fostii colegi ma durea inima cand auzeam ca nu se mai folosesc din ce in ce mai multe module deoarece nu mai exista nimeni care sa le asigure acuratetea prin controlul userilor ce ar fi trebuit sa introduca datele corect si la timp sau chiar care sa stie ca exista anumite rapoarte si ca pot fi folosite pentru un anume scop. Pentru mine este o mandrie faptul ca o aplicatie scrisa in FoxPro 6 a rezistat singura timp de 12 ani atacurilor periodice ale unor aplicatii bazate pe tehnologii mai noi si cu forte de presiune la nivel inalt.
Revenind la momentul plecarii mele … Radu mi-a facut mizerii si dupa plecare intarziindu-mi plata ultimei facturi. Eu am trimis un email catre CA pe care il atasez deoarece contine o versiune mai amanuntita a celor aratate aici. Nu am primit nici un raspuns la el inafara de plata facturii, mai tarziu am realizat ca se aflau pe ultima suta de metrii in vanzarea Euromedia catre Muscina&Costea / EPA si ca in nici un caz nu aveau nevoie de o umbra de indoiala asupra calitatii managementului informatiei sau a CFO-ului. Eu am ramas cu constatarea unei pagube / lipsa a unor sume ce s-au transformat dintr-o oportunitate certa intr-un venit salarial si imediat pierdute prin indepartarea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu