Transformarea digitală a cetățeanului defavorizat

Ieri a fost promovat intens evenimentul de lansare a proiectului „Competențe digitale de bază pentru cetățenii români”. Am mai spus-o, este cel mai riscant proiect din C7 PNRR.

Le-aș fi ținut pumnii și atât, doar că am nimerit într-un val de entuziasm al bibliotecarilor care mi-a sugerat că aceștia, deși au participat la eveniment, nu înțeleg structura proiectului.

Așadar acest articol este dedicat d-lui Viorel Spaiuc cu care am dezbătut subiectul.

Avem din PNRR 37 mil euro pentru dezvoltarea competențelor digitale a 100,000 de cetățeni, prin intermediul bibliotecilor. Cetățenii trebuie să fie minim 50% femei, din zone defavorizate, iar ulterior apare și o cotă de persoane vulnerabile.

Vor fi utilizate 6 curricula: alfabetizare digitală, comunicare și colaborare, alfabetizare media, creare de conținuturi digitale, siguranță digitală; educație financiară și antreprenorială.

Observăm că nu indică pentru cele 6 cursuri un nivel minim țintă, de genul ECDL. Lasă deciziile de acest gen în seama unei „organizații non-guvernamentală cu experiență de lucru aplicat, în programe cu derulare națională, în domeniile: educație digitală, dezvoltare comunitară și instruirea bibliotecilor” care va fi aleasă „în urma unui apel competitiv de către MCID”

Asta spune PNRR.

Celor de mai sus le putem identifica următoarele riscuri:

1. deși alocarea de 370 euro/cetățean pare a fi substanțială, într-o localitate rurală este posibil ca numărul de adulți doritori să urmeze aceste cursuri să fie redus. Presupunând 30 de doritori într-o comună (1% din populație) rezultă un buget de 11,000 euro cu care nu poate fi revitalizată o bibliotecă și nici nu îndeamnă Primarul să-și asume birocrația asociată proiectului.
2. decizia cu privire la durata cursului, abilitățile livrate, modalitatea de evaluare – să fie prea puțin ambițioasă, prea economicoasă.

Cum va fi implementat ?

Apelul nu mai este organizat de MCID ci de ADR prin OIPSI. Asta permite cea mai importantă decizie: selecția organizației nu mai este competitivă ci este nominalizată direct Banca Mondială.

Partea bună este că Banca Mondială are un prestigiu de apărat și nu ar ceda tentației de diminuare a calității și costurilor. Doar că are servicii scumpe, are alocate 3 mil euro.

Cele 1030 de biblioteci nu mai accesează direct. Pentru optimizare s-a ales o soluție cu 41 de proiecte județene, fiecare județ având atât biblioteci renovate cât și biblioteci doar dotate cu ceva echipamente. Un județ va trebui să renoveze minim 3 biblioteci și să doteze minim 26, cu o cotă de 1/3 pentru zona rurală.

Un proiect județean trebuie să deservească minim 2500 de cetățeni din zone defavorizate și are alocat maxim 2.585.000 euro fără TVA dacă include renovarea bibliotecii județene (maxim 5 județe) și maxim 585.000 euro fără TVA pentru cele care nu cuprind și biblioteca județeană.

Putem observa splitul între biblioteci renovate și biblioteci doar dotate. Cifrele sunt alese pentru a garanta atingerea unui prag asumat în PNRR de 100 „makerspace”, care pot exista doar în bibliotecile renovate. Un makerspace este o zonă dotată cu echipamente precum imprimante 3D, mașini de cusut cu comandă numerică, PC-uri, etc. utilizabile gratuit de cetățeni pentru a experimenta practic noile tehnologii.

Așadar avem cursuri teoretice în toate bibliotecile și cursuri aplicate doar în cele renovate.

Amploarea renovării și a dotării cu mobilier și echipamente este decizia fiecărui județ.

Apelul spune că „decizia privind modul de echipare a acestui hub trebuie să se bazeze pe demografia, nevoile și interesele comunității, pe un concept clar și pe activități care urmează să fie furnizate prin intermediul programului hub/makerspace” și că „informații cu privire la bibliotecile județene, municipale, orășenești, rurale vizate vor fi transmise către BM pentru a demara activitățile proprii de la litera A”.

Așadar CJ decide ce categorie de echipamente inteligente (specializare makerspace) dorește iar Banca Mondială va livra „conceptul, curricula și designul cursurilor de formare, inclusiv materialele de învățare”. O abordare atipică, complicată și de nevoia de a evalua apriori proiectul depus de CJ pentru finanțare. Pare a exista posibilitatea ca Banca Mondială să fie pusă în fața faptului împlinit și astfel să fie reduse impactul și garanția implicării sale în proiect.

 

Sunt 585.000 euro un buget corespunzător?

Presupunând că vor fi alocați în medie 5000 euro pentru dotarea fiecărei biblioteci dintre cele 26 rezultă 150.000 euro pentru renovarea, mobilarea și dotarea cu echipamente a unui makerspace dintre cele 3. Mai mult decât suficient dacă ar fi investiția unui ONG ...

Concluzii

Gura păcătosului vă spune că, posibil, cele 26 de biblioteci au în acest proiect mai degrabă un rol decorativ. Dacă ele chiar există și au personal dedicat misiunii sale sociale este posibil să furnizeze un mic set de cursuri teoretice precum cel de educație financiară.

Dacă Banca Mondială nu va avea un cuvânt de spus înainte de semnarea contractelor de finanțare există riscul ca echipamentele achiziționate să fie tocmai bune pentru producția de mărțișoare și ce alte fantezii are responsabilul de proiect. Să nu uităm că utilizarea lor este gratis, fără a fi prevăzute limite cantitative.

Dacă raportările vor fi de natura celor din POCU totul va fi bine, dacă însă chiar va fi verificată prezența și competența dobândită de cursanți atunci ....

Timp există, dotările trebuie terminate la finalul anului 2025 iar cursurile la finalul anului 2026.

Eu unul nu sunt entuziasmat de acest proiect. Opinia mea generală este că lipsa abilităților digitale nu se datorează resurselor de informare ci lipsei nevoii și acceptării serviciilor digitale pentru o parte din populație. De aceea propunerea mea în DESHub a fost ca, în primul rând, să creăm acele servicii digitale care îi pot atrage, fie ele și triviale, entertainment.

Sugestia scrisă în apel, de a colabora cu unitățile de învățământ, este foarte alunecoasă, acest demers în PNRR nu adresează copiii ci persoanele mature cu diverse probleme sociale sau de sănătate. Am putea ști după atâtea eforturi (observate de mine începând cu Knowledge Economy Project din 2010 tot cu Banca Mondială) că nu infrastructura tehnică este mare provocare și totuși persistăm în a relua această abordare. Măcar, de această dată, vom rămâne cu materiale de curs de calitate.