Familia tradițională

 Există în Parlament un proiect de lege inițiat de noul Minister al Familiei, cumva tipic pentru modul păgubos caracteristic politicii publice românești.

Legea – L8/2023 – se ocupă cu organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie. Definește riscuri și vulnerabilități în acest sens, instaurează autoritatea noului Minister al Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse asupra domeniului și a ANPDCA.

Reamintesc că acest minister este o noutate, a fost desprins din Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Experiența îmi spune că o astfel de divizare pune probleme. Dacă la nivelul personalului se transferă ușor direcțiile de specialitate, la care se adaugă noi angajări în zona de suport (legal/HR/economic/etc.), sistemele IT, mai ales cele integrate, sunt o cu totul altă poveste. Sunt atât de greu de divizat operațional și legal încât, de cele mai multe ori, se construiesc noi sisteme considerându-se un succes preluarea istoricului de date din cel vechi.

Nu cunosc intim sistemele Hub integrat și Servicii Comunitare Integrate însă știu că există anchete sociale și sisteme de raportare aferente acestora.

Poate că nu sunt perfecte, un proiect cu o organizație internațională  și-a creat propria platformă de colectare date statistice, suplimentare celor uzuale.

Iată însă că în acest proiect de lege Ministerul Familiei înființează „Observatorul Național al Copilului” ca modul informatic administrat de ANPDCA. Acesta va fi o facilitate de raportare fără implicare  în procese administrative.

De altfel, un „Observator”, oricare ar fi scopul, este prin definiție un element pasiv.

Până aici am putea considera totul o decizie de oportunitate – mai bine ceva nou decât o colaborare cu foștii colegi. Nu m-aș fi agitat dacă era vorba doar de asta.

Însă Legea impune tuturor administrațiilor locale să înființeze la rândul lor „Observatorul Local al copilului”. Aka mai mult de 3800 de licențe noi de cumpărat din bugetele locale.

Mai rău, Legea impune accesarea Observatorului Național doar prin user și parolă (Art.19) așadar nu interoperabilitate, nu API, nu refolosirea aplicațiilor existente în primărie.

După o necesară recitire multiplă a textului pot sintetiza astfel:

ANPDCA gestionează, administrează şi actualizează în sistem informatizat evidența copiilor aflați în situație de risc   (nota bene: evidența, nu managementul acțiunilor asociate). Acest sistem este alimentat manual cu date de angajați din cadrul serviciului public de asistență socială de la nivelul comunei, orașului sau municipiului. Informatic există o bază de date centralizatoare plătită de bugetul central și câte un modul local plătit de primărie însă cu caracteristici tehnice decise de ANPDCA.

Ce este rău în această abordare ?

Iarăși este o diferență majoră între cele declarate în Nota de Fundamentare și textul legii. În NF citim că „Observatorul Copilului este un subsistem din cadrul unui sistem informatic mai amplu dezvoltat şi administrat de MFTES, prin ANPDCA, care este pus la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale” dar în lege scrie că „Autorităţile administraţiei publice locale înfiinţează Observatorul local al copilului, ... , prin intermediul unui sistem informatizat, care asigură securitatea datelor înregistrate.” Înființarea diferă de simpla utilizare prin imperativul construcției, respectiv al achitării costurilor necesare.

Este o construcție rigidă, fără interoperabilitate și integrare cu alte sisteme, cu excepția SINA din care face parte. Viziunea este centrată pe rol, nu pe utilizator: angajatul trebuie să utilizeze o aplicație dedicată scopului nu o aplicație dedicată lui, care să-l sprijine în activitatea sa. Este vechea și proasta experiență a angajatului public pus în fața mai multor ecrane care, câteodată, îi oferă date contradictorii și îi cer să le confirme.

Art.24 impune un termen de 1 an în care Observatorul Local să livreze date. Un termen foarte ambițios.

Legea anulează prevederile HG 112/2023 cu privire la Platforma de Cloud. Conform acestui HG această aplicație ar trebui dezvoltată în cloudul privat guvernamental, totuși această lege vorbește (art.17) de o componentă informatizată „organizată pe trei niveluri: central, judeţean şi local”. Organizarea logică a datelor este una, organizarea (arhitectura) aplicației este alta – practic se impun aplicații instalate on-prem, distribuite geografic. Nu există niciun argument tehnic în sprijinul acestei abordări.

În concluzie, cu invocarea PNRR, business as usual.

Mici stângăcii de exprimare („înființează” în loc de „utilizează”; „componentă informatizată” în loc de „politică de management al informațiilor”).

Mici cuvinte – mari consecințe.