Pe fondul unui șir de întâlniri ale unor demnitari români cu delegații estoniene, subiect al unor mândre postări ale acestora, ar fi necesare câteva explicații.
👉Estonia are o politică națională, atât la nivel de imagine cât și industrială, bazată pe ”Estonia - campioana e-guvernării”. Este o construcție inteligentă bazată pe o instituție de stat ”academie de e-guvernare” în tandem cu o companie privată provenită din privatizarea echivalentului ICI din Estonia (care furnizează cam tot soft-ul folosit de guvernul Estoniei). Ambasadele estoniene trag din greu la acest program, în afara activităților diplomatice. Produc astfel de întâlniri, bazate pe dorința demnitarilor locali de a fi in poză cu ”campionii e-guvernării” care în realitate sunt întâlniri de vânzări, astăzi se pare că pe tavă le-a fost servit MFP.
Aceeași schemă se întâmplă în relația cu Israel având ca motor guvernamental pe CIO Marian Murguleț.
Nu ar fi nicio problemă dacă în aceste întâlniri partea română ar promova, la rândul ei, industria românească.
LE: ‼️ pentru că Simona și bula ei de FB insistă că mai toate postările mele sunt greu de înțeles și pentru că atunci când am setat vizibilitatea acestei postări pe ”public” mi-am asumat probabil obligații am decis să extind această postare cu toate informațiile de context necesare, prezentate cronologic. Așadar:
Pas 1 👉Estonia, una dintre cele mai industrializate electronic țări din componența fostului URSS își câștigă independența și ”prietenia” Rusiei. Această bază la care se adaugă populația redusă și urbanizată o împing să înainteze, asumându-și riscuri și erori, accelerat în zona de e-guvernare, scopul strategic fiind continuarea existenței țării/administrației în mediul virtual în ciuda eventualei ocupări a teritoriului național. După un timp această evoluție este remarcată internațional iar Estonia decide să-și asume e-guvernarea ca brand de țară.
Pas 2. 👉Fostul centru de expertiză IT din perioada comunistă ajunge cumva să fie privatizat dar să-și păstreze relația specială cu guvernul rămânând principalul furnizor de tehnologie pentru acesta. Poate că există o asemănare cu Siveco care s-a înființat în curtea lui ICI ...
Pas 3. 👉Guvernul înființează și finanțează un ONG sub numele de ”eGovernance Academy”asociindu-și UNDP și Open Society Institute (aka Soroș). Acest ONG produce cursuri pentru funcționari publici locali și străini, produce strategii de e-guvernare pentru guverne străine, evaluează proiecte pentru alte guverne. Desigur că în toate aceste activități se raportează la experiența estoniană pe care o promovează ca ”the best”, implicit promovează compania Cybernetica, cea de la pasul 2, și produsele sale.
Pas 4. 👉Guvernul estonian aplică o politică intensă de promovare externă pe zona de e-guvernare. O face prin ambasade care propun altor state un transfer de know-how gratuit prin academia de e-guvernare precum și prin foști demnitari de cele mai înalte niveluri care bat mapamondul, contra cost, livrând discursuri standard despre revoluția e-guvernării estoniene.
Pas 5. 👉Demnitari locali simt nevoia să-și asocieze imaginea cu succesul estonian, mai ales în campania electorală, și-și arogă ”victoria” de a furniza consultanță de e-guvernare în toate instituțiile guvernului din care fac parte. Organizează întâlniri în care inițial sunt prezentate și evaluate nevoile locale (market research de calitate și gratuit pentru Cybernetica & Co) apoi Academia livrează conceptul ce poate fi furnizat la cheie de furnizorii estonieni. Eventual academia oferă consultanță pentru scrierea caietului de sarcini.
Simplu ! Clar ! Eficient ! și nimic de reproșat. 👍👍👍
Din acest exemplu de succes putem reține următoarele diferențe față de România:
👉 Deși privatizarea Cybernetica este în ceața istoriei nimeni nu comentează negativ la adresa acesteia spre deosebire de Siveco și TeamNet care nu au fost deloc sprijinite statal la export, ba dimpotrivă într-un fel sau altul s-a ales praful de expertiza lor guvernamentală.
👉 Efectul de marketing se auto-întreține, există un număr mare de români care vor ”ca în Estonia” fără să știe prea bine ce înseamnă asta. De fiecare dată când cineva cere vehement acest lucru se mai inițializează odată pipe-line-ul estonian. În Estonia e-guvernarea are consistență, are un plan cu beneficii colaterale, la noi este doar buzz-word (ca să nu zic mărgele colorate).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu