Zilele acestea ne delectăm cu o situație unică în cei 30 de ani de democrație cu privire la organizarea administrației publice. Să recapitulez:
4 Noiembrie 2019 este votat în parlament guvernul Orban. Prin ”guvern” se înțelege o listă de miniștrii care îl cuprinde și pe ”Ion Ştefan - ministrul lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei;”
6 Noiembrie 2019 premierul și miniștrii săi emit OUG 68/2019 care practic reorganizează ministerele conform viziunii guvernului. Printre altele, aceasta conține:
(1) Se înfiinţează Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin preluarea activităţii în domeniul formării profesionale în administraţia publică şi al perfecţionării profesionale a funcţionarilor publici şi a centrelor teritoriale de formare continuă pentru administraţia publică de la Institutul Naţional de Administraţie, care se desfiinţează.
(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei se desfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Ca o mențiune, reorganizarea guvernului este mult mai complicată de atât. Au fost nevoiți să revină cu OUG-uri (au fost nu mai puțin de 4 pentru definirea ADR) pentru că tot descopereau situații neacoperite, evident o lipsă de pregătire despre ale cărei cauze chiar trebuie să scriu asap.
Revenind, dl. Ștefan îmbrățișează un discurs politic agresiv anunțând golirea MDRAP de PSD-iști în cadrul unei reduceri importante de personal. Guvernul adoptă în acest scop HG 358/2020, în Mai, și demarează o restructurare furibundă de o legalitate la limită care, în opinia mea, ar fi dus după terminarea proceselor la plata retroactivă a salariilor pentru un număr important de persoane, similar cu ce s-a întâmplat la ASSI.
Însă în 10 Iunie parlamentul ia în discuție OUG 68 și îl aprobă modificat, astfel:
(1) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice îşi schimbă denumirea în Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.
Practic este eliminată desființarea Institutului Național de Administrație și absorbirea sa de către minister. Despre INA pot fi multe păreri. Este o instituție după model francez care s-a născut greu și nu a livrat foarte mult. Eu mi-aș fi dorit ca aceasta să furnizez servicii de consultanță instituțiilor publice în vederea re-organizării și îmbunătățirii procedurilor de lucru însă ei s-au lansat în piața cursurilor de formare pentru funcționarii publici intrând în competiție cu mediul privat (o piață stabilă și valoroasă, fiecare funcționar public are dreptul anual să fie trimis de angajator la un astfel de curs, câteodată chiar organizat în stațiuni turistice.) Sunt convins că în parlament discursul a fost centrat pe soarta INA însă consecințele sunt mult dincolo de acest subiect.
Scoaterea INA din personalul ministerului îi afectează organigrama și astfel lasă în aer toată restructurarea făcută în baza acesteia. Totul trebuie reluat de la zero: număr de posturi pe minister, organigramă, fișe de post, realocare / concursuri / disponibilizare. Și așa, vocalul ministru Ștefan, a publicat ieri un proiect de HG care conține, printre altele, și:
2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează procedura de reorganizare începută În temeiul art. 19 din Hotărârea Guvernului nr. 358/2020.
(3) Personalul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, inclusiv demnitarii și cabinetele acestora, este cel stabilit anterior abrogării Hotărârii Guvernului nr. 51/2018, în limita numărului maxim de posturi stabilit la art. 9 alin. (3).
(4) în termen de 🤜minimum🤛 30 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru toate modificările operate în cursul procedurii urmează să fie emise actele administrative interne în aplicarea noii hotărâri de Guvern – reavizarea / reaprobarea structurii organizatorice și a statului de funcții, numirea funcționarilor publici și a celor contractuali în funcțiile și posturile anterioare, cu stabilirea drepturilor salariale anterioare, inclusiv cu plata diferențelor salariale, acolo unde a fost cazul unor numiri în funcții publice inferioare.
🤜”minim” în loc de ”maxim”, desigur o regretabilă eroare. À la guerre comme à la guerre 😆
Mă întreb oare ce s-ar fi întâmplat dacă parlamentul refuza și schimbarea numelui ministerului ?, rămânea și ministrul fără minister ?
Este pentru prima dată când un OUG de reorganizare a unei instituții publice este modificat atât de substanțial și atât de târziu, cu atâtea lucruri întâmplate între timp. Cât timp funcționarii își bat capul cu această problemă nu ar fi rău ca politicienii să revină pe sol și să-și amintească cât de puțin reprezintă fără o majoritatea parlamentară care să-i susțină necondiționat. Ar fi o necesară dovadă de profesionalism, pm Cioloș fiind un exemplu de conduită corectă în condiții similare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu