și să o comparăm cu aceasta:
Este singurul caz de care am auzit în care cineva pur și simplu își mută scaunul în prezidiu mizând că nu o să facă nimeni o scenă. I-a ținut ! BM este din Brașov, are o companie de IT și la acel moment fusese invitat să spună câteva cuvinte (din picioare, precum Violeta) în calitate de voluntar GovITHub. A ajuns să facă asta deoarece se lipise de un secretar de stat de la mediu căruia i-a devenit consilier part-time pentru a se ocupa de ”inspectorul pădurilor”. La acel moment interacțiunea mea cu el era oscilantă, ne căuta pentru sprijin și sfaturi dar cădea imediat în păcatul de a ne reproșa noua, defapt tuturor, atunci când răspunsul nu-i convenea prin indicarea unor reguli legale pe care el nu dorea să le respecte. Din această activitate i-au rămas un șir de declarații publice în care explica câte lucruri va fi rezolvat, în realitate lipsind beneficiile anunțate. Timpul scurs de atunci ne oferă posibilitatea de a constata că, practic, tăierile nu au fost oprite în ciuda tuturor acestor lăudăroșenii.
Trei ani mai târziu guvernul liberal îl aduce pe același rol, de consilier menit a demonstra hotărârea în a proteja pădurile. Din nou începe să-și construiască imaginea, nimic nou sau de interes pentru mine. Însă pandemia ne-a intersectat permițându-mi să-i văd direct modul de operare.
Spre sfârșitul lui Martie îmi spun cei din unul dintre puținele ONG-uri IT-istice de valoare din România, cu care am rămas în relații strânse și cărora le asigur suportul meu în privința interacțiunii cu administrația publică, că au fost invitați la o discuție cu doi demnitari din Palatul Victoria, oameni tineri și școliți dar fără experiență adminstrativă, politică sau alte atribute care să-i țină în mainstream. În această întâlnire mijlocită de BM aceștia s-au plâns că nu au acces la informații despre evoluția pandemiei și i-au solicitat ONG-ului să construiască rapid un sistem de culegere date din teritoriu bazat pe google docs urmând ca detaliile să fie stabilite într-un call cu BM. Povestindu-mi-se toate acestea nu am putut rata participarea la call-ul de seară intuind show-ul care urma, acesta fiind defapt și subiectul acestei postări. Trebuie să precizez că întreg-ul setup descris era complet aiuristic în raport cu cunoștințele mele despre funcționarea guvernului.
Începe deci call-ul, în forță, direct cu inventarul datelor ce ar trebui să se regăsească în form. BM livrează idei ferm, competent, în ideea că el știe bine ce trebuie făcut. Prima breșă - îi întreb de ce vorbesc de 1000 de puncte de colectare date când noi avem sub 400 de spitale, apoi de ce vor un sistem paralel care necesită sute de operatori de instruit atunci când datele ar putea fi scoase direct din aplicația spitalului. BM răspunde că este o urgență și că trebuie să fie gata a doua zi, de aceea ”s-a luat decizia sa fie google docs” ! Colegii din ONG își exprimă dubiul cu privire la înțelepciunea utilizării acestei platforme pentru culegerea de date sensibile. Urmează o discuție despre forma de colaborare din care rezultă că obiectul este donarea de man-hours și prin urmare nu există o responsabilitate pentru voluntari, aceștia implementând decizia beneficiarului. Este ridicată apoi întrebarea despre alte platforme asemănătoare utilizate, BM spune că nu a avut timp să se informeze. Îmi exprim preocuparea ca nu cumva acest nou sistem de colectare date să nu dubleze alte sisteme, BM îmi răspunde ca TR (demnitarul care a patronat aceasta inițiativa) are nevoie de date și că trebuie ajutat pentru că le așteaptă de 2 săptămâni de la MS. Urmează o discuție pe structura formularului cu ocazia căreia reiese că beneficiul imediat al colectării datelor va fi în zona prognozei achizițiilor publice. Se relaxează discuția prilej cu care BM ne transmite că el are o echipa de 4 voluntari cu care ”se ocupa de achizițiile internaționale ale României de medicamente” și ca acești voluntari s-au alipit în timp diverșilor demnitari care le-au dat treburi importante de făcut (implicit și interlocutorii actuali ar putea urma același drum dacă sunt co-operanți). Doar eu mă răzvrătesc și cer asigurări că informațiile colectate sunt de o natură care permite circulația lor prin medii necontrolabile precum cloud-ul.
Așadar evoluția discuției, în metrică de PR personal, a fost pentru BM așa: a început prin a spune ”eu în guvern” - i-am cerut să detalieze, a spus că ”lucrează la guvern” - l-am întrebat sub ce formă contractuală, a zis că ”este consilier de cabinet la Păduri” - abia acum era corect, el intra în Palatul Victoria ca vizitator/voluntar. Apoi a zis că se ocupă de achizițiile României, în realitate făcea pentru Unifarm căutări pe web și cerea oferte. Apoi ne-a asigurat că a doua zi se va da norma de operaționalizare a formularului în condițiile în care aceasta ținea instituțional de Arafat de la care nu avea niciun mandat. Undeva pe acest drum al decăderii personale îi scria leader-ului ONG-ului că prezența mea în call este contra-productivă. Evident a doua zi a venit doar cu informația că se va face o platformă serioasă și revine el să anunțe când este nevoie de voluntari. Nu a mai revenit.
Ce este de învățat din acest fragment de istorie ? Există oameni talentați, pentru care următorul banc este realitate:
Jack, un isteţ om de afaceri, vorbeşte cu fiul său:
Jack: "Vreau să te însori cu o fată pe care o aleg eu."
Fiul: "Îmi voi alege singur mireasa."
Jack: "Dar fata este fiica lui Bill Gates."
Fiul: "Ei bine, în acest caz..."
Apoi, Jack se întâlneşte cu Bill Gates.
Jack: "Am un fiu pentru fiica ta."
Bill Gates: "Dar fata mea este prea tânără pentru căsătorie."
Jack: "Dar tânărul este vice-preşedinte la Banca Mondială."
Bill Gates: "Ah, în acest caz..."
În sfârşit, Jack se duce să se întâlnească cu preşedintele Băncii Mondiale.
Jack: "Îţi recomand un tânăr pentru a fi vice-preşedinte."
Preşedintele: "Dar deja am mai mulţi vice-preşedinţi decât am nevoie."
Jack: "Dar tânărul este ginerele lui Bill Gates."
Preşedintele: "Ah, în acest caz..."
BM este un astfel de om. Probabil o face din infatuare, nu pentru bani și dacă reușește este benefic pentru cei care-și pun încrederea în el. Însă rar găsești un demnitar atât de rupt de realitate și fără consilieri competenți încât să se bazeze pe un astfel de setup, iar dacă reușești trebuie să fie un proiect local, fără vizibilitate în organizație. Mai degrabă găsești un cinic care știe prea bine că nu va ieși nimic dar nu are nimic împotriva promovării asigurate de BM. În cazul de față cel mai trist scenariu ar fi fost ca acele persoane care fac testele covid să fie obligate să introducă încă o dată datele raportate într-un sistem creat special pentru un demnitar care nu înțelegea rolul său de simplu observator într-o luptă condusă de MAI și suferea de lipsă de oportunități de afirmare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu