Scriam de opoziția ADR față de inițiativa MFP de a construi un sistem de onboarding video a contribuabililor în SPV. Deși opinia ADR a fost clară redactarea formală a acesteia a permis MFP să constate procedura ca îndeplinită și să emită Ordinul MFP 2012/2020. Nu este neapărat o surpriză, s-a mai întâmplat!
Pe de altă parte și ordinul emis a evoluat în bine devenind mai clar. În continuare mai sunt 2 luni în care aspectele mai tehnice vor putea fi clarificate. ADR poate contribui adoptând reglementarea aferentă identificării video folosite de prestatorii de servicii de încredere caz în care ar trebui să existe o similitudine între cele două activități.
Pentru că avem textul, pot spune acum că-i lipsește o prevedere clară, foarte necesară, cu privire la înregistrarea și arhivarea interacțiunii video. O altă problemă este încadrarea identificării video ca o activitate bazată pe consimțământ (h^1)). Lăsând la o parte că, prin definiție, o instituție publică prelucrează date personale în baza legii și nu a consimțământului o astfel de încadrare aduce obligația de a șterge datele în cazul în care persoana vizată solicită exercitarea acestui drept. O identitate electronică, la fel ca și un certificat de semnătură electronică, trebuie să-și păstreze substanța atât timp cât există consecințe. Spre exemplu, certificatele pentru semnături sunt păstrate 10 ani de către emitent apoi ar trebui mutate într-o arhivă specializată. În lipsa acestei păstrări persoana vizată va putea contesta fără opoziție acțiunea sa electronică.
Pentru că nu este imediat evident în document, trebuie spus că în sesiunea video nu contează cu adevărat imaginea captată de cameră a documentului de identitate întrucât operatorul are acces la imaginea acestuia pusă la dispoziție de emitent (MAI). O facilitate cerută insistent și de prestatorii de servicii de încredere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu