pentru fraieri (eIDAS #23)

Astăzi se împlinesc zilele necesare pentru aprobarea tacită în senat a proiectului de lege B363/2019 Propunere legislativă privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice. despre care am mai scris. Sigur că sunt zile complicate însă Comisia IT a senatului nu a reușit în trei tentative să-și exprime opinia sub forma de Raport. Mai mult, dintre comisiile cu rol  secundar, Comisia pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi l-a avizat negativ.

Sper că nu-li închipuie cineva că aceste două comisii sunt supraîncărcate, gem de proiecte de mare impact. Nici pe departe !


De curând MAI a început demersurile pentru licitarea achiziției necesare pentru Cartea Electronică de Identitate. Va include aceasta facilitățile necesare pentru utilizarea ei în sistemele de e-guvernare de către cetățeni ? Având în vedere că aceste facilități au blocat proiectul de lege .... Până la urmă de ce să aștepte MAI după restul administrației publice atunci când are ca bază legală un nou regulament UE ? Ce contează că acest Regulament este limitat strict la featurile necesare pentru trecerea frontierei și munca polițienească ?

Scriam mai deunăzi că MCSI și-a schimbat poziția, acum consideră că CEI poate fi folosită pentru e guvernare. Este oare o coincidență data acestei schimbări, după momentul în care MAI a anunțat MCSI că demarează CEI în varianta basic ?

Cele de mai sus sunt coincidențe și responsabilități politice, penale doar dacă cineva s-a preocupat să monitorizeze evoluția lucrurilor. La categoria zvonuri despre viitor este viitoarea achiziție de către MEN în cadrul proiectului catalogului electronic a câte unui certificat calificat pentru fiecare profesor dătător de note (aproximativ 250.000 de profesori astăzi în România). Cum toți elevii știu, un profesor nu semnează în catalog lângă fiecare notă deci aceste certificate nu vin dintr-o practică uzuală. Cineva însă s-a gândit că ar fi modern ca notele să poată fi scrise și de acasă și pentru acest lucru este absolut necesar, zic ei, un certificat calificat ca mijloc de autentificare în aplicație.

Să punctăm deci avantajele și dezavantajele acestei idei:
+ se dublează numărul de posesori de certificate calificate din România
+ se consumă costul certificatelor* pe 3 ani din Bugetul EU - cost de rate-card aprox, 25.000.000 euro
- se consumă costul certificatelor pe restul de 2 ani (din 5 obligatorii) din bugetul RO - cost de rate-card aprox, 12.000.000 euro
- se complică utilizarea aplicației de către profesor, posibil să nu existe posibilitatea semnării pe tabletă sau telefon

* în general nu sunt acceptate pe proiect costuri de tip abonament, greu de crezut că certificatele vor fi folosite la distanță. De aceea nu am estimat costuri mai ales că nu pot aprecia câte accesări sunt necesare pentru un profesor. Totodată abordarea la distanță ar anula primul avantaj - posibilitatea de a fi utilizat de profesor și în alte scopuri precum accesul să la serviciile publice electronice.

Noroc că putem da vina pe Dragnea pentru sistemul din care apar aceste idei. Dar, mai important, de aceea sistemul trebuie gripat ASAP.

Acestă postare este dedicată celor care se implică cu toată ființa lor (+ rude și prieteni) în subiectele care le sunt servite în social-media.