Documente electronice #2

După ce am pomenit tangențial de subiectul documentelor electronice abordat prin intermediul Legii Arhivelor Naționale astăzi mă gândesc că, din păcate, suntem departe de rezolvare și-l voi transforma în serial. Legea a trecut tacit de Senat și este la Cameră sub indicativul PL-x 31/2019. A fost alocată pentru Raport către comisiile Juridică și Cultură iar pentru avize la Apărare, Administrație, IT, Muncă și Drepturile omului. Până astăzi a mers bine, fără amendamente esențiale, acum însă filmul a fost rupt.

Atât la Comisia de Administrație condusă de dep. PNL Roman cât și la cea de IT condusă de dep. USR Drulă reprezentanții UDMR au obținut o amânare de 2 săptămâni practic fără nici un argument sau efort. Astfel se clarifică ce exista doar la nivel de zvon, că acest proiect de lege este monedă în dealurile politice, în special între PSD și UDMR.

UDMR a cerut încă de la Senat ca structura Arhivelor Naționale să fie schimbată capital. Astăzi Arhivele Naționale sunt o instituție centrală cu rang de Direcție în MAI și un număr de arhive județene încadrate în bugetul și structura structurilor județene MAI. UDMR cere ca instituția centrală să fie mutată la Ministerul Culturii iar arhivele județene la Consiliul Județean.

Care ar fi consecințele acceptării doleanțelor UDMR ?

Pentru un arhivist, rolul principal al activității sale este dedicat prezervării identității și istoriei naționale. Fără nici o îndoială UDMR înțelege această valență și în calitate de locatar tradițional al Ministerului Culturii își poate impune viziunea asupra patrimoniului arhivistic național ca mărturie a istoriei României.

Însă interesul meu este același cu al simplului cetățean - la Arhivele Naționale găsesc copii după documentele de care am nevoie. Am deci nevoie de arhive moderne, cu sisteme de evidență digitalizate, accesibile online, cu proceduri unitare la nivel național. Trecerea la Consiliul Local distruge de facto acest deziderat deoarece:

• nu mai există un șef comun care să regleze viciile de implementare a ordinelor emise de Arhivele centrale (Consiliul Local este autonom și independent de Guvernul României)
• nu mai există posibilitatea unei evoluții tehnologice integrate (fiecare arhivă județeană va avea un buget stabilit de consiliul local pe baza posibilităților și priorităților locale, va derula propriile achiziții de tehnologie)
• orice normă metodologică centrală va fi cenzurată local prin (ne)alocarea de fonduri (includerea în buget a costurilor aferente)
• funcția de control a Arhivelor cu privire la managementul documentelor va fi subminată de fraternizări locale
• asemenea celorlalte deconcentrate funcțiile din cadrul arhivelor vor fi supuse alocării politice ducând la fluctuație de personal și deprofesionalizare.

Și nu în ultimul rând este trist că nu vom ști niciodată pentru ce am ratat această oportunitate, pentru ce i se vor fi acceptat UDMR-ului aceste solicitări.

PS: pentru cine nu știe, expertiza IT în Ministerul Culturii este inexistentă, în GLIT erau reprezentați de angajații STS care-i țineau, caritabil, în viață cu emailul și rețelistica. Forța MAI în zona IT este similară cu cea a MFP, au în implementare propriul data-center (hub de servicii).