Săptămâna aceasta am trăit o senzație ciudată, o premiere post-mortem a cuiva care, practic, este în viață ! Mai concret în cadrul galei CeRe ”Aprinde Lumina” dedicată activismului și implicării civice a fost premiată Cancelaria Prim-ministrului pentru proiectul GovITHUb. Deși poate nu este acum momentul, nici nu cred că va fi altul mai bun, să discutăm despre GovITHub, o discuție necesară pentru viitorul acestui tip de inițiativă.
Vorbim despre un proiect a cărei idee nu este originală, doar deosebit de dificilă în aplicare și pretențioasă în comunicare și managementul resursei umane. Pe modelul din US noi avusesem contacte cu Code4Romania fără mari speranțe de implementare când, în vara 2016, a intrat pe fir Dan Nechita. Acesta era, la acel moment consilier personal al P-m Cioloș iar din CV-ul lui rezulta o experiență orientată spre incubatoare de afaceri. Spre zona de IT a venit inițial cu o dorință de susținere a start-up – urilor, mai ales al celor orientate spre competitivitatea românească din cyber-security. Apoi a avut o implicare accelerată în problematica legată de IT-ul guvernamental mergând până la situația de a răspunde, de facto, în locul d-nului Tudorache, direct de activitatea MCSI în perioada de interimat ulterioară plecării d-lui Bostan. Undeva pe acest parcurs și-a cristalizat ideile și, mai ales, a simțit că acestea pot fi puse în practică așadar a redactat, în consultare și cu noi, Memorandumul despre CIO și GovITHUb.
Deși nu au o legătură directă aceste două concepte – CIO și GovIThub – au mers în continuare cuplate până la o finalitate asemănătoare. Revenind, comunicarea publică a inițiativei GovIThub a generat un răspuns pozitiv de o amploare surprinzătoare care a determinat o serie de acțiuni pentru care nu exista încă un cadru bine stabilit. În timp ce ”administrația” ignora subiectul, Dan începea să se agite cu platforma de înregistrare a candidaturilor și cu alcătuirea unui comitet de conducere a proiectului. Nu pot sublinia îndeajuns raritatea implicării unui premier și a persoanelor apropiate lui într-un proiect atât de exotic, precum și dificultatea dozării corecte a acesteia.
Acesta era calendarul inițial. Evident, viața este complexă, așadar lansarea publică a fost in 4 August – am scris despre ea aici.
A avut loc la începutul lui Septembrie o ședință GLIT cu invitați de marcă menită a prezenta conceptul administrației și a-i cere să trimită proiecte de implementat apoi lucrurile au început să se rostogolească bazate mai mult pe entuziasm decât formalism. Am avut în jur de 1600 de cereri depuse pe site, Dan a recrutat 6 voluntari – printre care și eu – pentru a face o primă evaluare. Pornind de la instructajul primit mi-am creat propria grilă care arăta cam așa:
Nota tehnic 40%:
1. autodidact, lup singuratic - posibil sa aiba obiceiuri proaste de care nu stie. Include si vanzatori de tehnologie si altii care se invart pe langa subiect
2. studii de specialitate dar fara experienta
3. ceva ani de experienta in echipe, un pachet de competente
4. experienta , seniorat pe o tehnologie, expunere pe grupe de tehnologii / sau responsabilitate majora pe analiza si BP
5. experienta, seniorat, contributie semnificativa open source
Nota management de proiect/leadership 20%:
1. a fost intotdeauna lup singuratic
2. a fost parte dintr-o echipa deci a vazut cum se face
3. a condus echipe mici avand o responsabilitate focusata
4. a condus echipe mari
5. a infiintat afaceri IT de succes - suporta presiune si viata reala
Nota implicare sociala/voluntariat/impact social 20%:
1 - nu vad nici o urma de altruism
2 - poate ca a vrut dar nu a gasit ocazia
3 - a participat in organizatii profesionale
4 - a activat in ONG-uri de larg interes public
5 - a infiintat ONG-uri de larg interes public
Nota idee de proiect/scrisoare de motivatie 20%
1- ideea nu exista sau este ilegala
2- ideea nu poate fi aplicata
3- ideea poate fi aplicata intr-un viitor mai indepartat
4. ideea poate fi aplicata si ar fi o urgenta pentru noi ( deci este un proiect bun pentru govithub)
5. in plus fata de 4 a venit si cu o aspect nou, o solutie originala
pe care am aplicat-o evaluând aproximativ 250 de înscrieri. Sugestiile noastre au ușurat munca echipelor de către 2 membri de consiliu care au ținut interviurile la final rezultând o listă de 20 de persoane (aici trebuie subliniat că numărul inițial era de 10 însă MFE a cerut suplimentarea fiind îngrijorat de soarta MySMIS). A urmat o succesiune rapidă de evenimente cu reușită mai mare în zona de PR decât cea instituțională. A avut loc hackathonul și
a fost organizat evenimentul de mai sus, prima întâlnire cu P-m-ul în prezența presei. Imediat după, a existat un prânz de lucru oferit de Premier în sala Transilvania – o decizie care a uimit aparatul administrativ dar a cărei tărie a mesajului nu a fost înțeleasă de voluntari. Dacă par îmbufnat în poză înseamnă că fotograful a fost bun, la acel moment eram deja supărat pe modul în care erau direcționate eforturile din program. De ceva vreme Dan punea accentul pe mobilizare / comunicare ignorând partea administrativă și administrația în general. Spre exemplu temele de proiect primite de la administrație (eu am propus 4) le-a amestecat anonimizat cu ideile primite din public și le-a cerut govithub-iștilor să aleagă de ce vor să se ocupe. Evident au ales multe proiecte inaplicabile sau le-au modificat pe cele ale administrației. Spre exemplu la hackathon m-am contrazis serios cu, probabil, cel mai apucat bursier pe subiectul Stop cozi – proiect propus de mine. Eu îl vedeam ca o metodă de măsurare și eficientizare a utilizării bonurilor de ordine – el vroia un sistem de programări / rezervări. Stând ulterior aproape de proiect am reușit să conving echipa de justețea poziției mele însă am consumat o energie venită din dedicarea pentru această idee, iluzoriu de regăsit în alți membri ai administrației. De fapt Dan a avut o abordare total minimalistă, mi-a explicat că se așteaptă ca în mod natural să se organizeze, inclusiv pe partea de project management, că nu e o problemă cu idealismele pentru că vor dispare natural iar lor le insufla un spirit revoluționar, de oameni care dărâmă porțile administrației și o învață cum se face treabă. Atitudinea asta a făcut, spre final, să nu mai fie primit nimeni, nici chiar el, la ședințele bursierilor pe managementul de proiect.
Am sperat să o reglăm pe parcurs, în luna Octombrie am dus bursieri în întâlniri de introducere pe la câteva instituții, întâlniri care aveau cam același tipic. Gazda se bucura , se speria când auzea cum pun problema, mă întreba ce statut legal au care să le permită accesul la date si sisteme guvernamentale – eu spuneam că nu au (pentru că Dan a neglijat partea administrativă) și plecam pentru a ne întoarce când vor exista hârtiile. Așa s-a ajuns ca majoritatea proiectelor care au mers să fie proiecte de la zero, simple, făcute cu echipa din cabinetul ministrului tehnocrat și nu cu IT-iștii instituțiilor. Aceștia au devenit nervoși gândindu-se la sustenabilitatea ulterioară. Am încercat să iau poziție publică, am făcut valuri într-o ședință a Consiliului cerându-le membrilor acestuia să se întâlnească cu bursierii ca o activitate de coaching și mentorat – lucru care din păcate nu s-a întâmplat. Poate că lipsa lor de apetit este legată și de faptul că la acel moment pachetul comunicațional GovITHub+Cioloș era de succes în mass-media transformându-se, din nefericire, într-o dispută genii IT v.s. postacii lui Cioloș.
Apoi a fost numit noul CIO ceea ce nu a contribuit la îmbunătățirea situației deși Dan Nechita e fost numit simultan Consilier de Stat, un progres a fost alocarea in 15 Noiembrie, în sfârșit, a unui spațiu pentru GovIThub (până atunci blocau o sală de întâlniri). Au venit alegerile și Ordonanța 13 moment în care bursierii au demisionat – o lovitură puternică pentru ideea voluntariatului în administrație. Practic au confirmat acuzațiile că lucrează pentru Premier și nu pentru România și, prin extensie, au stimulat apariția întrebărilor cu privire la modul în care au fost selectați. Posibil să avem o divergență clară de viziune, și lui Dan i-am sugerat să nu plece înainte de vreme fără a preda programul cuiva care să vrea să-l ducă mai departe. Ultima pagină a acestui capitol este festivitatea din clip în care, iarăși, programul apare ca fiind al echipei Cioloș și nu al guvernului, oricare ar fi el.
În ultimele luni noi am încercat să convingem că acest program poate fi mai mult decât un vector de imagine, că a avut rezultate palpabile (chiar dacă nu atât de triumfaliste precum ni se spune în presă) și că, cu un management mai aplicat, poate aduce mari beneficii. Din păcate este mai greu să convingem acum față de prima oară atât administrația cât și potențialii voluntari.
Nimic nu este doar în alb și negru. Poate că eu am o anumită viziune și mă supără depărtarea față de ea, nici voluntarii nu s-au rupt complet de proiectele făcute continuând să le acorde sprijin în ciuda divorțului cu scandal. Important este să învățăm cu toții din asta și să scriem altfel Capitolul II.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu