Săptămâna aceasta a început cu două zile în care am fost gazda unui schimb de experiență între 4 țări – Bulgaria, Cehia, România, Polonia – și echipa portalului european de date – ODI și Capgemini – pe tema politicilor și acțiunilor naționale dedicate datelor deschise guvernamentale. A fost ambiția mea să-l ținem în București, o idee profitabilă economic dar care mi-a produs ceva bătăi de cap. Nu este atât de simplu mai ales când nu apelezi la colegii specializați în astfel de activități.
Am constat că avem cu toții cam aceleași probleme și am făcut schimb de soluții, ocazie cu care mi-a fost clar că noi suntem, probabil, cel mai eficient ”spărgător de gheață” dintre cei prezenți dar că direcția noastră – transparency și accountability – este oarecum secundară pentru CE care caută Data Driven Economy. Am ajuns chiar în situația ciudată de a puncta prioritățile ”esticilor” mult diferite de țările nordice care sunt de ani buni open by default, ulterior am realizat cu neplăcere că practic argumentam necesitatea vitezelor multiple când, la orice oră, aș susține integrarea europeană.
Am mai încercat să explic că publicarea datelor este o consecință a unui management corect al acestora, un obiectiv mult mai larg și mai important și așa am ajuns la discuții despre încrederea administrațiilor în propriile date și despre gradul de cultură a cetățenilor care ar trebui să-și ajusteze discursul critic în funcție de context.
Am organizat și o vizită a Palatului Parlamentului, prilej de a constata impresia diferită produsă. Prietenii din UK erau copleșiți de dimensiunile sale, vecinii noştri mă întrebau cât costă întreținerea sa…. Dincolo de agenda oficială am mai aflat lucruri interesante, spre exemplu în Polonia se pregătesc să introducă documente electronice de identitate stocate în smartphone sub forma unei aplicații – bravo lor, este o idee folositoare celor care intră des în instituții unde accesul este condiționat de identificare și înregistrare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu