Am avut o serie de participări și luări de cuvânt în cadrul unor evenimente speciale și ,în același timp, surprinzătoare pentru mine . Deși în toate fusesem invitat pentru a promova datele deschise nu au fost două prezentări identice forțat fiind de natura audienței.
Să încep cu Coliberator 2015 – o ediție mult redusă față de cea anterioară la care participase și Coaliția pentru Date Deschise. Practic au fost prezenți doar hardline-ri pentru care deschis înseamnă prea puțin, nimic față de liber. Pentru că au fost publicul de departe cu cea mai mare dorință și capacitate de înțelegere am ales să le vorbesc despre dorințele, mărturisite sau nu, tendințele și strategiile în desfășurare în plan mondial referitoare la date și aspectele economice legate de acestea.
Fiind o atmosferă intimă m-am aventurat să marchez slăbiciunile de concepție și susținere în cazul uneia dintre prezentări ce risca folosind tehnologia ca martor al forței asupririi societății de către oculți, prin aceasta putându-se ajunge ușor la respingerea acesteia ca mijloc de asigurarea a libertății. În locul unui dialog argumentat am fost taxat pe loc ca fiind anti-cauză și atacator insidios, aflând astfel că publicul era deja convins necontând validitatea argumentație în fața mesajului acesteia. Pentru prima dată am întâlnit reallife un astfel de fenomen aplicat altui domeniu decât religia. Ulterior radio-ul mașinii mi-a reamintit o veche melodie ce ar fi fost o potrivită dedicație …
În imagine Elena încerca să le trezească interesul pentru controlul activității administrației prin bugete și bugetare. Fără succes … așadar la rândul meu, după ce nu am avut nici o reacție pe tema datelor deschise, am lărgit subiectul până la a-i ruga să mă intrebe orice. Un risc mare având în vedere vehemența cu care social media contestă activitatea ITC guvernamentală dar iarăși fără reacție. Pur si simplu acești studenți ai facultâții de calculatore nu sunt interesați decât să-și ia diploma și să emigreze, dacă vorbeam de Obama cred că aș fi fost mai interesant. O situație șocantă pentru mine pe care o pun pe seama eșantionului nereprezentativ.
Dacă cu studenții nu am interacționat îndeajuns pentru a-mi forma o opinie din păcate lucrurile îmi sunt mai bine conturate în cazul ce urmează …
Ca parte din roadshow-ul național de promovare OGP / Open Data am susținut un eveniment în cooperare cu Ministerul Culturii dedicat directorilor de instituții culturale, în principal muzee, cu accent pe Open Culture. Pe scurt, dacă în general restul administrației publice reacționează amorf în cazul acestui segment de administratori publici devine recurentă o reacție de contestare a politicii publice promovate de noi și a ideilor din spatele acesteia. Ai fi zis că o certă deschidere culturală aduce și o viziune deschisă orientată către binele public, în realitate aceștia manifestă cel mai puternic simț de proprietate – sunt informațiile/operele LOR, nu ale societății – iar capacitatea intelectuală și-o folosesc pentru a căuta argumente pentru neaplicarea acesteia. Eu am susținut dialogul o oră însă evenimentul s-a lungit mult, am ajuns până la derapaje în care din sală eram întrebat ce se întâmplă dacă va furniza date inutilizabile iar colegii din Coaliția pentru Date Deschise vorbeau de plângeri penale. Înțeleg că spre final lucrurile s-au calmat – eu am plecat spre o ședință CTS – însă este evident că pe acest domeniu vor fi lupte grele, probabil chiar în justiție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu