Menționam cu ceva vreme în urma lipsa de timp ce-mi era cauzată de o activitate nespecificată atunci. Acum ajungând la final pot aborda subiectul dintr-o perspectivă completă. Pe parcursul anului 2014 m-am regăsit într-o situație inconfortabilă datorită legii securității cibernetice. Pe acest subiect, foarte important în opinia mea, s-au contrat două forțe: pe de o parte comunitatea de informații având ca poartavoce MSI și unele ONG-uri, pe de altă parte societatea civilă prin multe alte ong-uri și leaderi de opinie. O situație firească în principiu însă în realitate un dezastru de comunicare, MSI ar fi trebuit să susțină public un text pe care și-l asumă legal dar la care nu a contribuit nici măcar cu o virgulă. Evident că nu a facut-o și așa am ajuns într-o situație absolut anormală din punctul de vedere al funcționării dialogului, a consultării publice, ce stă la baza democrației – pur și simplu cele două lumi nu s-au întâlnit real niciodată.
În urma activității mele m-am regăsit brusc în situația de a mă fi întâlnit cu ambele lumi și de a cunoște câte ceva din ambele puncte de vedere. Am simțit nevoia de a oferi public informații și idei pentru a concentra comentariile spre subiectele reale , multe altele fiind simple neînțelegeri persistente în urma lipsei dialogului. Pentru mine este, se pare, o poveste recurentă – de prea multe ori mă surprind activ în probleme și situații în care nu am nici o obligație sau beneficiu. Însă subiectul a fost uriaș iar disponibilitatea mea de a vorbi despre lucruri pe care doar le deduc are o limită invers-proporțională cu importanța lor. Așadar aveam nevoie să cunosc un punct de vedere instituțional, oficial care să așeze punctele într-o imagine coerentă. Și uite așa m-am hotărât să urmez cele 3 luni de cursuri ale Colegiului Național de Informații. Teoretic acesta este un curs civil, postuniversitar, deschis oricărei persoane doritoare de a avea o imagine asupra instituțiilor din domeniul securității naționale și conlucrării acestora. În practică admiterea este pentru majoritatea candidaților o intreprindere epică aceștia recurgând la toate resursele lor. Miza principală percepută de ei este accederea într-un club select ce deschide noi și importante oportunități de relaționare. Și pentru SRI este o oportunitate de a-și promova activitatea și imaginea către persoane cu potențial de a juca pe viitor un rol important în societate. Pentru mine admiterea a fost mult mai simplă – am obținut recomandarea angajatorului și am spus clar ce cunoștiințe urmăresc să obțin însă parcurgerea cursului mi-a fost incomodă nefiind interesat și pregătit pentru acestă efervescență tovărășească.
Au fost luni interesante, dacă ascultai cu atenție și citeai printre rânduri rămâneau idei valoroase. Păcat că în mod direct nu se trece de limita informațiilor publice. Am avut ocazia să ascult personalități și să vizitez instituții, iată mai jos câteva imagini din aceste activități.
Am vizitat bricul Mircea și fregata Regina Maria
Nava amiral a Gărzii de Coastă – Ștefan cel Mare
Submarinul Delfinul, păcat că nu am avut voie să facem poze inăuntru … pot doar să spun că nu seamănă deloc cu ce vedem în filme iar parcurgerea lui de la provă la pupă cere un real efort fizic.
Centru Tehnologic Renaul de la Titu – evident că nu am putu face poze în laboratoarele lor
Am tras cu pistol 9mm, distanța de 10m la această tragere, prin amabilitatea SPP cu ocazia zilei dedicată acestuia. Evident colegii militari de carieră au luat podiumul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu