Casandra - sondaj pe Linkedin

În urmă cu o săptămână am vrut să aflu ce așteptări are bula mea de la funcționarii publici și cum a ajuns la acestea.

Fiind fan al învățării din experiența altora m-am aliniat la sistemul britanic care produce prim-miniștri prin cultura clasică și m-am raportat la povestea Casandrei întrebând dacă era cazul ca aceasta să facă mai mult. 

Mă interesa atât concluzia cât și ce știau respondenții din poveste.

Hai să vă reiau istoria într-o cheie modernă, aplicabilă zilelor noastre.

Casandra era fiica regelui Troiei, frumoasă și educată exclusivist. 

Fără a putea concura cu frații săi, Hector și Paris, își alege o carieră mai puțin vizibilă, în zona informațiilor – devine prezicătoare.

Frumusețea și familia îi permit să-l aibă drept maestru (conducător de doctorat?) pe Apolo care o desăvârșește profesional.

Însă acesta îi solicită favoruri sexuale ce îi sunt refuzate cu toate că, fiind zeu, se putea transforma în orice pe placul muritoarei, spre exemplu în taur.

Supărat mentorul purcede la o operațiune de defăimare profesională astfel încât oamenii ajung să nu mai creadă în profețiile Casandrei.

Astfel Casandra este ignorată când avertizează asupra consecințelor corupției lui Paris care truchează un concurs. 

Mai mult, când problemele sunt tot atât de vizibile pe cât aheii de pe plajă, tatăl ei îi cere să rezolve, tot ea, problema semnalată fără ai aloca și un buget. 

O pune să se mărite cu un escroc care părea o soluție facilă și nici nu solicita zestre. O face dar respectivul cade în luptă iar ea se retrage în templu ca preoteasă (că doar era vina ei, nu-i așa?).

Le spune să nu bage calul în cetate dar nu este ascultată.

La momentul cuceririi este violată în templu, moment în care agață și dărâmă statuia zeiței. Consecința este pedepsirea aheilor care au un foarte lung și complicat drum către casă.

Este luată de șeful aheilor Agamemnon și deși i se oferă tratament preferențial alege să rămână roabă. Moare odată cu uciderea lui Agamemnon de către soția sa infidelă.

⚠️

Cam asta ar fi viața unui personaj secundar din nomenclatura troiană.

Față de cele de mai sus 88% dintre respondenți i-au reproșat că nu a făcut mai mult‼️

Coduri poștale personale

Astăzi, la radio RA, directorul general al c.n. Poșta Română a declarat că un nou tip de cod poștal este în dezvoltare în cadrul companiei, un cod poștal alocat fiecărei persoane, individual.

O idee interesantă, care merită analizată în detaliu.

Însă ar trebui să învățăm ceva din istoria codurilor poștale clasice.

Sunt în administrarea CNPR însă aceasta nu este capabilă să le întrețină. Concret, deși codul poștal este un element geografic CNPR nu le-a putut pune pe hartă ca zone și nici nu poate garanta că orice imobil are un cod poștal.

Codurile poștale fac parte din adresele colectate timp de decenii în bazele de date comerciale și guvernamentale. Ar trebui să fie primul mijloc de grupare zonală a adreselor ca bază a unui număr enorm de statistici. Însă ele sunt alocate mai mult după logistica CNPR și mai puțin după densitatea populației.

Nu în ultimul rând, legal, sunt proprietatea intelectuală a CNPR care ar putea oricând interzice utilizarea lor de oricine altcineva.

Cred că un sistem de tipul codurilor poștale este de interes public. 

Cred că ar trebui să fie construit potrivit pentru mai multe utilizări decât livrarea corespondenței. Cred că ar trebui să fie patronat de ANCOM și gândit cu sprijinul INS.

Cred că este momentul să purtăm această discuție.

http://www.romania-actualitati.ro/posta_romana_se...

Centru de Excelență la CNIF

Ieri a trecut prin ședința de guvern un memorandum propus de MFP prin care se anunța apariția unui Centru de Excelență pentru tehnologii digitale. Pe scurt, este o oficializare a ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani când a existat dorință din partea CNIF de a înțelege și testa diverse concepte și tehnologii.

Așa am reușit proiectul PoC de RPA cu UiPath care a creat încrederea de a introduce RPA în PNRR.

Atunci maxim ce putea face conducerea CNIF era să semneze un NDA și să invite să participe, cu titlu personal, persoanele relevante din zona de business a MFP și ANAF.

 Acum această activitate, foarte necesară, primește o legitimitate clară.

Pot fi închiriate săli adecvate pentru cursuri, poate fi construit un sistem de testare atât hardware cât și, foarte important, cu seturi de date test statistic compatibile cu realitatea.

Aceste date de testare sunt importante pentru că printre obiective se regăsesc și tehnologiile de BigData, AI și antifraudă. Lista completă de obiective în link-ul din primul comentariu.

Este recunoscut efortul depus anterior de o listă de parteneri (Amazon, IBM, Microsoft, Modex, Oracle, SAS, SAP, UiPath) și se speră că în această nouă formă de organizare numărul și implicarea acestora va crește.

Nu se fac angajări. Ne promit rapoarte periodice.

Link memorandum: https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/08/MEMO-10.pdf

Administrația și arhiva electronică - proiect MAI

Urmează un test greu pentru actualii conducători MCID și ADR. Vom vedea dacă vor rezista atracției spre partea întunecată exercitată de propriul aparat.

Pentru a nu dramatiza ceva ce va fi , în esență, un skirmish în Guvernul României mă simt dator să pun pe masă și argumentele „academice” ce pot fi asociate acestui subiect.

MAI a pus în dezbatere publică un proiect de modificare a L135/2007, așa-zisa lege a arhivelor electronice.

„așa-zisa” pentru că titlul oficial este „Lege ... privind arhivarea documentelor în formă electronică” cu toate că conținutul se referă doar la funcționarea unei arhive electronice.

👉Arhivistica este știința care are ca obiect studiul și organizarea documentelor cu valoare istorică. 

👉Arhiva este o unealtă a arhivisticii, un cadru/mijloc de păstrare a documentelor.

Activitatea arhivistică, dincolo de partea de cercetare, implică un set de obiective, principii, bune practici, reguli și proceduri aplicate de arhiviști documentelor și informațiilor care le sunt încredințate astfel încât să le fie evaluată valoarea, decisă obiectiv durata de păstrare și să fie catalogate astfel încât să fie regăsibile din cât mai multe perspective și utilizabile în cât mai multe scopuri. 

Arhiva propriu-zisă are și ea reguli. Trebuie să aibă senzori de incendiu, instalație de stingere, control acces, camere de supraveghere astfel încât kilometrii de dosare să fie neatinși de trecerea timpului.

Regulile, activitatea arhivistică, sunt stabilite prin L16/1996 care, printre altele, desemnează Arhivele Naționale din România (astăzi în componența MAI) ca fiind instituția care emite normele tehnice și controlează aplicarea acestora. Inclusiv controlează depozitele de Arhivă din perspectivă tehnică.

Dosarele de arhivă pot fi păstrate în arhiva proprie sau pot fi date în păstrarea unui operator terț. Acești operatori sunt autorizați și controlați de Arhivele Naționale.

În 2017, cu entuziasm, s-a vrut replicarea acestui sistem și pentru arhivele electronice. 👺Însă Diavolul și-a băgat coada iar L135 este exclusiv despre funcționarea prestatorilor de servicii de arhivă electronică. Aceștia trebuie să fie acreditați  (azi de ADR), trebuie să folosească sisteme omologate și, nu în ultimul rând, trebuie să aibă o garanție sau o asigurare de 300.000 euro.

Nu există nimic despre cazul în care nu externalizezi și folosești propria arhivă digitală, caz în care, spre exemplu, garanția nu mai are sens.

⚠️Din 2007 s-au acreditat aproape 50 de arhive, niciuna a unei instituții publice.

Să recapitulăm:

👉Informația și documentele, indiferent de forma fizică sau digitală, sunt prelucrate pe baza regulilor stabilite de Arhivele Naționale.

👉Documentele fizice pot fi păstrate în arhiva proprie sau la un terț autorizat.

👉Documentele digitale pot fi păstrate doar într-o arhivă autorizată.

Lipsa de simetrie este evidentă‼️

MAI propune în proiectul de lege ca instituțiile publice să poată folosi arhive digitale proprii, fără a fi necesară acreditarea. Similar cu arhivele fizice. Practic scoate administrația de sub puterea L135 și stabilește pentru acesta un alt set de reguli, minimal.

O soluție rapidă, dirty, pentru instituțiile publice care încep să acumuleze documente electronice.

Dar de ce doar pentru administrație și nu și pentru companiile private❓

Răspuns: pentru că sprijinul mediului economic nu este misiunea MAI, ei doar s-au regăsit în situația absurdă în care sunt Autoritatea Arhivistică dar totuși trebuie să cumpere servicii private. Își rezolvă problema, și cea a prietenilor de la MFP mari posesori de documente electronice. Le sunt recunoscător că au extins pentru întreaga administrație.

Va fi o pierdere pentru operatorii arhivistici privați iar cu aceștia vor rezona mulți dintre cei din ADR / MCID. Vor spune că va fi dezastru, instituțiile vor pierde documentele electronice și că trebuie neapărat verificate ex-ante.

Realitatea este că, înainte de a ajunge în arhivă, un document există o lungă perioadă în sistemul de document management al instituției. Acesta este un sistem mai complex tehnic, cu mai mulți utilizatori și cu mai multe riscuri comparat cu arhiva electronică. Și totuși astăzi nu există norme de calitate pentru aceste aplicații, nici autoritate de supraveghere, nici procedură de acreditare a utilizatorului. Și nici nu trebuie să fie. Tot ce este necesar există în normele de GDPR, cybersecurity, etc. iar instituțiile publice sunt prezumate a fi de încredere, cel puțin îndeajuns pentru a fi doar controlate, fără acreditări. 

⚠️În timp, falsa percepție că o instituție publică trebuie să cumpere servicii de arhivă electronică odată cu primul document electronic utilizat a fost un element descurajant puternic al transformării digitale.

⚠️Lipsa menționării documentelor electronice în L16/1996, faptul că pentru arhiva digitală Autoritatea era ADR și nu Arhivele Naționale – au dus la ideea că pentru documentele electronice nu există soluție de respectare a obligațiilor legale de management arhivistic, că ANR și multe alte instituții de control, nu în ultimul rând Curtea de Conturi, nu vor accepta documentele electronice ca acte autentice. Un blocaj al digitalizării pe care am încercat să-l combat prin coordonarea eforturilor de modificare a L16 în partea de completare cu prevederi specifice mediului digital, materializat în PL-X 31/2019 și victimă a schimbărilor de guvern care l-au abandonat înainte de a intra la votul final. 

https://webapp.mai.gov.ro/frontend/documente_transparenta/485_1659334660_Proiectul%20legii.pdf

Administrație popularizată

Întors din concediu cu mintea relaxată, azi a trebuit să explic popular diferența dintre Proiect Tehnic și Caiet de Sarcini, a ieșit așa:

Atunci când gătești un fel nou de mâncare folosești o rețetă. Pe baza rețetei scrii lista de cumpărături. Tot ce apare în rețetă trebuie să fie și pe lista de cumpărături însă o plasă de ingrediente nu înseamnă neapărat o masă reușită.

Mai mult, dintr-o rețetă poți face mai multe liste de cumpărături, de repartizat mai multor membri ai familiei să alerge după ele.

Așadar, un Proiect Tehnic este rețeta prin care vei ajunge la rezultatul dorit. Ce ai nevoie pentru asta din partea unor furnizori este stabilit prin Caietul de Sarcini, sau Caietele dacă achiziția se face pe loturi.

Ulterior un coleg a completat că mai intervine și dieteticianul sub forma CTE al ADR :))