A plecat spre deputați legea de aprobare a OUG 120/2021, cea cu factura electronică și înmatricularea la RAR. O veste bună, una proastă și o învățătură de tras.
Vestea bună este că, față de prevederea existentă:
👉” Sistemul național privind factura electronica RO e-Factura asigură interoperabilitatea cu sistemele de facturare ale operatorilor economici.”
A fost introdus, printr-un amendament, un nou aliniat:
👉” Toate funcționalitățile Sistemului național privind factura electronică RO e-Factura utilizate de către operatorii economici înrolați sunt accesibile acestora si prin servicii digitale de tip mașină-la-mașină, respectiv interfețe de aplicație programabile.”
Să explic și diferența, mai ales că la dezbateri MFP a susținut că sunt redundante🤥. În primul rând, ”interoperabilitatea” este un cuvânt cu semnificație largă. El poate cuprinde și un stil de ”interoperabilitate” bazat pe upload / download de fișiere bulk, stil preponderent astăzi în relația ANAF – contribuabili. Prin menționarea serviciilor API sper ca acest lucru să fie prevenit.
Însă, mai important, este amendamentul pentru marii producători de facturi. Reamintesc că în SPV nu există posibilitatea de a avea, pentru un agent economic, mai mulți useri cu permisiuni diferite. A da angajaților răspunzători de facturi accesul complet în SPV este o problemă care poate fi evitată prin utilizarea unor conturi aferente unei aplicații specializate amplasate între ei si SPV. Pentru că acest tip de aplicație să existe este necesar ca ” Toate funcționalitățile ... utilizate de către operatorii economici înrolați sunt accesibile acestora si prin servicii digitale ... API”.
Vestea proastă💩, mai degrabă la nivel de moralitate, este că a fost refuzat un amendament care spunea că:
👉”Sistemul național privind factura electronică RO e-Factura va îndeplini condițiile impuse de alin. (25) al Art.319 al Legii 227/2015 privind Codul fiscal.”
Aici trebuie explicat puțin, pentru cei care nu sunt contabili de meserie. Codul Fiscal cere operatorului economic să nu bage în contabilitate facturi care au probleme cu autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea facturii. Pentru acesta i se cere operatorului să-și creeze sisteme și reguli de lucru care să prevină aceste probleme, acestea acoperă inclusiv acțiunea de a transporta/comunica/primi facturi. Având în vedere că platforma ANAF funcționează după regulile proprii, nu ale operatorului economic, rezultă doar două posibilități logice:
⚖️ori ANAF garantează cele 3 cerințe pentru facturile pe care le livrează prin sistemul propriu
⚖️ori agentul economic nu mai este ținut răspunzător pentru facturile primite via ANAF.
În mod evident sistemul e-Facturi va autentifica utilizatorul și-i va permite să încarce doar facturile proprii și doar în formatul standard, era deci doar o problemă morală, de a manifesta o atitudine echitabilă față de contribuabil.
😡To add insult to injury, nu doar că amendamentul a fost respins însă reprezentantul MCID i-a luat la mișto pe senatorii care l-au propus susținând că termenul de ”lizibilitate” nu este aplicabil unui document electronic. Însă, dincolo de directa corelare logică între ”lizibil” și ”formatat corect”, îți trebuie mare tupeu (sau inconștiență / incompetență) să spui asta când forma completă a articolului către care se făcea trimitere este:
👉”25) Autenticitatea originii, integritatea conținutului și lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic❗️, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârșitul perioadei de stocare a facturii.”
... așadar formatul electronic al facturii are deja obligația de a fi ”lizibil”.
Și uite așa a ajuns agentul economic să fie răspunzător legal de buna funcționare a sistemelor ANAF.😲
Spuneam și de o învățătură de tras.
Acest OUG are două părți, a doua fiind dedicată obligării RAR de a trimite către ANAF un scan al tuturor documentelor prezentate la înmatricularea unui autovehicul importat dintr-o țară UE. Evident, o măsură menită a fiscaliza samsarii de mașini.
În condițiile în care, de ani de zile, RAR nu a putut fi convins să pună la dispoziție prin interoperabilitate către alte instituții, precum administrațiile fiscale locale, măcar acele date pe care le avea oricum colectate și în ciuda opoziției verbale vehemente a reprezentantului RAR prevederea a trecut cu explicația, destul de dubioasă, că avizul Ministerului Transporturilor nu este necesar întrucât Ministrul Finanțelor se ocupă interimar și de acest minister.
Fortes fortuna adiuvat ! 😉
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu