De curând, Autoritatea pentru Digitalizarea României ne-a livrat un document cu un rol important, de catalizator al viitoarelor fonduri europene, fixând barierele care ar trebui doborâte pentru o măreață digitalizare a României. Este cazul să-i ajutăm cu câteva sugestii de lucruri care au mers prost, unele chiar în ograda proprie.
Să cităm însă, complet, firavele lor concluzii despre problemele administrației publice:
👉1. Lipsa unei arhitecturi IT, eficiente și eficace, de management general al serviciilor publice electronice;
👉2. Lipsa sistemelor informatice necesare instituțiilor publice centrale pentru operaționalizarea serviciilor publice electronice;
👉3. Insuficiența specialiștilor în e-guvernare și a resurselor umane în departamentele IT ale instituțiilor și autorităților publice și, corelat, a competențelor necesare pentru dezvoltarea și mentenanța serviciilor publice electronice;
👉4. Lipsa unui cadru legislativ și procedural unitar și eficace pentru susținerea serviciilor publice electronice.
Observăm că invocă lipsa unui sistem de management general al serviciilor publice electronice – cu părere de rău ar trebui să afle că nu există un sistem general de management al serviciilor publice sub orice formă ar fi ele. Ministerul de resort emite norme dar nu are o activitate de evaluare și control calitativ, nu există criterii de performanță de tipul timpului mediu de așteptare la ghișeu. Enunțul 2 este o frumoasă dilemă a cauzalității, ce apare primul – serviciul public electronic sau sistemul informatic ? Evident vorbim de același lucru, ca să ne aflăm în treabă. Punctul 3 ar fi fost mai aproape de adevăr dacă vorbea de lipsa profesioniștilor din departamentele IT, în urmă cu ceva ani jumătate dintre angajații departamentului IT de la CNAS nu aveau studii de specialitate. Punctul 4 este o traumă, speranța de relevanță a ADR prin coerciție legislativă (și amenzi) în locul tracțiunii obținute prin servicii de calitate și cetățeni mulțumiți.
După aceste comentarii constructive, să continuam inventarul barierelor din calea transformării digitale.
👉5. O modalitate obtuză de management al resurselor IT bazată exclusiv pe mecanisme contabile și procedura de casare. Nenumărate echipamente defecte sau inutilizabile pentru orice scop practic figurează în scriptele instituțiilor publice în așteptarea vechimii și a unei plictisite comisii de casare. Dacă spune cineva că e irelevant îl informez că am cumpărat licențe pentru unele dintre ele la încetarea contractului cu Microsoft.
👉6. Decăderea continuă și accelerată a calității normelor. Deși este obligatoriu, legile foarte rar mai fac trimitere la strategiile relevante ba chiar nu este nicio problemă dacă le contrazic. Normele interne instituțiilor nu mai sunt de ani buni însoțite de instrucțiuni de aplicare, vechile compartimente de metodică fiind dispărute. Ce rost mai are deci să vorbim de modelarea proceselor administrative și de optimizarea lor ca procese electronice ?
👉7. Apetența pentru angajarea experților externi în redactarea studiilor de fezabilitate și proiectelor tehnice, direct sau indirect (cum a fost echipa POAT pusă la dispoziție de ADR). Doar conștiința lor îi ține departe de trădarea interesului public neexistând alte repercusiuni sau mecanisme de prevenție, măcar la nivelul celor aferente funcționarilor publici. Atunci când pentru proiectul RO-NET, de 650 milioane lei iți licitează o firmă pentru preluarea managementului proiectului pe 40 de luni doar 0.9 milioane lei adică 0,1% și accepți prețul ca fiind rezonabil avem sigur o problemă sistemică.
👉8. Analfabetismul funcțional al șefilor din administrația publică în privința normelor cu privire la e-guvernare. Deși legile le sunt cunoscute în lipsa unui fundament de principii de bază practic nu înțeleg logica propusă și acordă prioritate abordării mimetice. Așa am ajuns în pandemie să avem o epidemie de ”identificare” a cetățenilor cerând un scan după CI.
👉9. Lipsa generală a conectării aplicațiilor de HR din administrația publică cu sistemele de control acces, a conectării fișei postului cu drepturile în aplicații. A accesa sistemele IT fiind în concediu produce o incertitudine juridică dar în cea mai mare măsură ne arată gradul de imaturitate în integrarea sistemelor informatice în procesele organizației. Să o spun direct, pentru mulți calculatorul este încă perceput ca fiind mașină de scris !
👉10. Să încheiem cu o cifră rotundă și cu fața spre viitor. Noua Directivă NIS va impune obligații de asigurare a securității cibernetice tuturor autorităților publice. Cum astăzi, pe acest domeniu, toți cei care se pricep vor să fie organ de control rămâne întrebarea (cu) cine va rezolva acest subiect pretențios la nivelul instituției publice.
Sunt sigur că mai există și alte bariere, bune de expus în dezbaterea publică ce ne-a fost refuzată de ADR. Comentați, poate iese totuși ceva bun din asta.‼️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu