La zi

 

Pe scurt, am ajuns în situația de astăzi pentru că ori avem o clasă politică prea coruptă ori avem o justiție prea agresivă. Percepția ține de fiecare om.

Pe larg, succesiunea evenimentelor este perfect recognoscibilă. Știm de mult mijloacele și metoda, să recapitulăm:

1. S-a încercat rezolvarea situației prin mijloace proprii. Eșecul acestei etape a fost marcat de arestarea D-nei Udrea – eșec al d-lui Băsescu
2. S-a încercat rezolvarea situației prin coordonare și punerea în comun a resurselor. Nici după Black Cube, dezvăluirile d-lui Ghiță și așa-zisa înregistrare ascunsă a d-lui Băsescu nu a fost atins un rezultat.
3. Acum se execută o acțiune de tip kamikaze cu dl Grindeanu în rol principal
4. În lipsa unui rezultat le rămâne ca opțiune doar exilul

 

Am asistat la o bătălie mediatică de amploare pe trei subiecte: grațiere, amnistie, modificarea Codului Penal. Să recapitulăm:

• grațierea este o iertarea în privința executării pedepsei, cazierul și rușinea rămân
• amnistia este o grațiere suplimentată cu ștergerea cazierului
• modificarea CP pe acele infracțiuni eliminate este o amnistie a celor petrecute și o dezincriminare a celor viitoare

Deși în mod evident cea mai potentă modificare este cea legată de CP, în spațiul public s-a reușit impunerea ca temă principală a grațierii și amnistiei. Împotriva acestora au fost protestele inițiale și teoretic guvernul a cedat trimițându-le în Parlament. Anterior PSD a reușit condiționarea unei bune părți din electorat în a crede că bunăstarea sa este legată de PSD iar prin conducerea dezbaterii la nivelul emoțiilor (condiții de detenție, banii luați de la pensionari pentru despăgubirea deținuților, persecuțiile binomului) s-a fructificat această resursă. Aici s-au văzut cu adevărat meritele unei planificări strategice și a unor canale de comunicare de largă audiență. Aș spune că ambele lipsesc celeilalte-i părți, aceasta fiind în defensivă în ultimele luni.

Motorul acestei lupte este interesul personal, supraviețuirea fizică înaintea celei politice. De aceea nu cred în puterea de convingere a demonstrațiilor de stradă, acestea ar putea avea impact doar în măsura în care în mulțime există oameni care au votat PSD sau nu au votat de loc. Greu de crezut cât timp se strigă PSD – ciuma roșie ! Dacă trecem de la convingere la forțare mai avem câteva posibilități teoretice. Se poate produce o forțare – în sensul contrazicerii propriei practici – la Curtea Constituțională. Apoi se poate forța căderea guvernului, eventual cu complicitatea unui PSD doritor să șteargă urmele. La nominalizarea următorului premier Președintele poate forța dizolvarea Parlamentului iar PSD poate forța suspendarea sa. La acest moment deja nu ar mai avea legătură cu cele întâmplate astăzi fiind o simplă luptă pentru putere.

Un alt gen de forțare, din păcate tipic românesc, ar mulțumi multă lume sacrificând însă esența dreptului. După intrarea în vigoare a modificărilor CP este necesară o anumită procedură administrativă pentru eliberarea deținuților, procedură care ia timp. Dacă intervalul dintre intrarea în vigoare și declararea neconstituționalității este destul de scurt ar putea parcurge procedura relativ puțini – pe alese – apoi s-ar forța ideea că o lege neconstituțională nu ar putea fi invocată ca fiind ”mai favorabilă” (Art.5-6 CP).

Deși sunt de mult timp convins că vom asista la ”marea evadare” nu pot spune că m-am pregătit îndeajuns sufletește pentru ea. Nu mă ajută faptul că nici în acest moment nu avem un guvern complet, funcțional, și nu pot să-mi abat gândurile cu lucrurile bune pe care cred că le-aș face.