Camenco Petrovici

De curand am avut o noua discutie cu Simona in care i-am expus, mult prea convingator se pare, de ce cred ca noua, romanilor, ne merge prost si ce ar trebui facut spre mai bine. Cum aceste discutii o afecteaza am hotarat sa-mi aleg alte victime: VOI. Asa ca veti indura un serial de pareri pe care va invit sa le comentati.

Incepem cu ceva simplu: care cred eu ca este cel mai periculos fenomen in politica romaneasca dintre cele care pot fi cat de cat controlate. Este vorba de un personaj generic intrupat de mult prea multi actori reali. Unul dintre cele mai bune exemple este persoana ce da titlul acestui post – Camenco Petrovici.

Probabil ca nu ar fi trebuit sa va spuna nimic acest nume … un domn in varsta care a decedat in 2005 si a fost membru PNTCD activand la un nivel in care era un necunoscut marelui public. Exista un motiv pentru care nu mai este un anonim: dosarul CEC-FNI.

Aceasta este problema. Se ia un anonim (imi permit sa speculez ca era si un fustrat ca multi alti “batrani” ai respectivului partid) si este pus intr-o functie , cea de Presedinte CEC, la care in mod normal nici nu ar fi trebuit sa viseze. Apoi ne povesteste Maria Vlas:

N-am stiut nici atunci si nu voi afla niciodata care a fost si cum a functionat argumentul "contondent" care l-a determinat pe Camenco Petrovici sa-si preseze subalternii intr-atat incat sa accepte in Comitetul de directie continuarea investitiilor in FNI.

Si nici cum a modificat cu propria mana cuantumul subscrierilor de la 100 la 250 de  miliarde, dupa cum ma indoiesc ca voi afla de ce a achiesat Consiliul de Administratie al CEC-ului in componenta caruia intrau cinci secretari de stat din Ministerul Finantelor la o asemenea incalcare flagranta a normelor prudentiale bancare.

Spre final, pe masura ce se strangea latul, papusarii au incercat sa-l salveze si s-au devoalat fata de anchetatori: Dudu Ionescu (fost ministru al internelor) şi Decebal Traian Remeş (fost ministru al finanţelor). Desigur ca mastermind a fost SOV si este vinovatul moral dar Camenco Petrovici a fost speraclul care a predat seiful.

Sa presupunem ca cei doi ministrii au fost pe mana cu SOV …. publicul larg nu stia nimic despre CP la data numirii …. cine trebuia sa ia atitudine ? Raspunsul este in opinia mea: colegii de partid ai respectivului trebuiau sa sesizeze ca acesta isi depaseste cu mult competentele. Si nu numai in cazul lui,  ar fi trebuit sa existe un curent de opinie pro meritocratie. Nu stiu cum era organizat PNTCD dar cred ca din Top 50 al conducerii acestuia cel putin 40 nu stiau si nu erau implicati in planul CEC-FNI. Nu le-a pasat de calitatea conducerii CEC, au platit in bloc ca partid dupa aceea.

Este foarte important ca un om sa nu ajunga mult mai sus decat ii este locul. Daca se intampla asta acela va face orice sa-si pastreze pozitia stiind ca nu va mai avea o a doua sansa.

Din pacate, dupa ce ca sunt mult prea multe nulitati profesionale in partidele politice, incep sa cochetez serios cu ideea ca acestia sunt acceptati si ocrotiti de catre “baietii destepti” pentru a le fi carne de tun.

Ideile astea nu-mi sunt noi, le-am avut in vedere la inscrierea in PNL gandindu-ma ca poate as putea contribuii la o mai buna selectie. Nici pe departe sa am ceva de spus, nici macar la nivel de consilieri la primarie, dar saptamana trecuta am incercat un experiment. Am un coleg, mediocru din toate punctele de vedere, care ocupa o pozitie intr-o comisie. Acum aceste comisii sunt echivalentul nisipului in care se joaca copii si orice realizare/functie are fix aceeasi (non)valoare totusi am zis sa percutez la o succesiune de evenimente…

S-a intamplat cam asa …

Colegul a tot asculat povestile presedintelui comisiei nationale despre cum acesta a introdus GSM-ul in Romania si s-a iluzionat ca ar putea face si el acelasi lucru

A venit cu o idee oarecum asemanatoare pe care sa o promoveze pentru Bucuresti (peticul lui de nisip), idee gresita din toate punctele de vedere, de la tehnic pana la impact politic.

Eu i-am explicat succint ca nu se poate. Recunosc ca mi se parea atat de evident incat n-am stat sa-i fac o analiza completa – i-am dat dismiss doar cu unul-doua argumente.

Discutiile erau pe mail. Apoi la prima sedinta i-a fost explicat, nu de catre mine, de ce nu este posibila / manageriabila din punct de vedere legal ideea sa. Am tacut si nu m-am bagat in ideea ca cineva mai intelept l-a luat cu binisorul si a ingropat prostia.

Apoi brusc ne forwardeaza un mail din care aflam ca a continuat sa-si promoveze ideea unor membrii ai PNL care nefiind de specialitate chiar o luau in serios si, mai grav, fiind persoane cu notorietate exista posibilitatea sa iasa si in presa cu ea.

Si acum a inceput show-ul … Eu am cerut sa nu mai mentioneze acest subiect in nici un context care ar putea implica o sustinere din partea comisiei, mai concret am spus “Sincer imi este foarte greu sa ma abtin cand vad cum suntem tarati din ce in cei mai multi intr-o tampenie care ne va afecta  … “ la care am primit un raspuns din partea Colegului: “sunt destul de uimit de faptul ca nu iti dai seama ca esti aberant” … “Suspectez ca esti invidios pe mai multa lume, nu numai pe mine pt. faptul ca suntem apreciati” …  apoi face ceva referiri la niste conflicte anterioare si in final imi taie contul de pe grup si ma ingoapa nimicitor cu “Sper sa iti gasesti locul care ti se potriveste, nu cred insa ca este la noi.”

Din nefericire pentru el un administrator de server este doar un tehnician care nu poate decide drepturile utilizatorului (cu toate ca am vie in memorie amintirea unui caz in care o colega a ramas fara telefon pentru ca administratorul a considerat ca aceasta nu-si face bine datoria fata de firma si a pedepsit-o ) asa ca la urmatoarea sedinta s-au luat unele decizii pe care le apreciez. S-au separat grupurile astfel incat am posibilitatea sa nu intru in contact cu aberatiile lui si,  prin transferul muncii de administrator catre mine, oarecum proiectul colegului a fost simbolic dezavuat.

Sa nu creada cineva ca ma laud cu o victorie. Dimpotriva, este una a la Pyrrhus! Nu am reusit decat sa ma spal pe maini de un proiect nefericit, nu stiu cati au inteles de ce am facut ce am facut si mi-e teama ca unii chiar or sa creada ca ca este o problema umana intre noi.

Problemele vor continua. Nu sunt numai la nivelul membrilor simplii, mecanismul descris si in postari anterioare  de acceptare a incompetentei si coborare a nivelului catre idiotenie numai pentru simplificarea vietii proprii exista. Odata cu cresterea PNL la bursa alegerilor incepe sa se caute cantitatea, realizarea facila in detrimentul calitatii. Am senzatia , mai ales la cei veniti in ultima vreme, ca joaca plictisiti comedia activitatii politice in asteptarea deschiderii usilor.

Am evaluat la un moment dat ideea de a juca pe melodia lor pentru a avea posibilitatea sa ajung intr-o pozitie din care sa ma opun acestor practici. Ce idee romantica si ridicola ! Parca ma si vad cum brusc arunc pelerina lasand la vedere armura stralucitoare ! Imi pare rau dar nu am un spirit de sacrificiu atat de dezvoltat … nu prea pot sa mananc rahat si in nici un caz nu mi-as primejdui libertatea. Nu pot face asta pentru voi. Daca vreti sa o facem impreuna o vom face in the right way daca nu, ( si unul din motivele pentru care am intrat in atatea amanunte este ca sa va spun ca tot tam-tam-ul nu a nascut nici o reactie printre membri – nici pozitiva nici negativa) ma voi limita la rolul nebunului care spune adevaruri, intangibil dar ignorat, cel mult amuzant.

I-am spus Simonei, va spun si voua. Nu sunteti nimeni, fara putere, speranta sau viitor. Aveti atata putere asupra vietii voastre cat va doriti sa aveti. O aveti natural, prin cetatenie si prin educatie. Nu sunteti cu nimic mai prejos de cei pe care astazi in mod fatalist ii considerati intangibili. Este numai o problema de numere, de unire, de implicare. Nu asteptati de la altii inainte sa cereti de la voi. Mergeti in acel partid a carui doctrina afisata va atrage si schimbati centrul de greutate al acestuia. Nu este complicat. Nu este stanjenitor. Tot ce trebuie sa faci este sa dedici putin timp si atentie pentru a-ti intelege colegii si sa-ti amintesti permanent pentru ce esti acolo.