Cu cărțile pe față … I

 

Da, de curând am spus că ar trebui să lămurim public anumite istorii sensibile înainte ca acestea să ajungă subiect de scandal și orice explicație să-și piardă credibilitatea fiind considerată un atac. Am întârziat cu câteva subiecte care văd că mă prind din urmă, astăzi a declanșat startul fostul meu coleg de cabinet C.B. Am să profit de ocazie să încerc să analizez tehnica comunicării / manipulării pe social media. În felul în care am mai procedat, voi prelua textul spre analiză încercând un anti-SEO pentru că nu vreau să intru în ceea ce va urma.

Mulți colaboratori și prieteni apropiați m-au întrebat cum e atmosfera la Palatul Victoria în ultima vreme și dacă sunt în regulă.

Întrebările nu ar fi venit dacă până astăzi nu și-ar fi menținut în profilul LinkedIn poziția de angajat guvernamental – voi încerca să explic pe larg contextul la final.

Pentru clarificare, în data de 4 ianuarie 2017, prin ordinul noului secretar general al Guvernului, domnul Mihai Busuioc, am fost revocat din funcția de consilier în cadrul Cancelariei Prim-ministrului. Sunt cumva onorat de importanța pe care mi-au acordat-o, luând decizia respectivă chiar în seara depunerii jurământului la Cotroceni.

Orice angajat în cabinetul unui demnitar are, prin lege, un contract de muncă pe durată determinată egală cu durata mandatului demnitarului. C.B. a fost angajat consilier personal al Șefului Cancelariei P-M, acesta a avut rang de ministru și a fost membru al Guvernului Cioloș. În secunda depunerii jurământului de către Guvernul Grindeanu miniștrii anteriori au fost eliberați iar tuturor membrilor cabinetelor lor le-a încetat contractul de muncă. Chiar dacă redactarea actelor de HR mai durează o perioadă, data închiderii este cea a plecării demnitarului. Nu este vorba de o ”revocare” (termen folosit împreună cu ”desemnare” doar legat de demnitari) și nici nu este o decizie în sensul alegerii unei opțiuni dintre mai multe posibilități.

Am purtat discuții cu mai mulți colegi imediat după decizie, primind asigurări că situația se va așeza și că îmi voi putea continua proiectele. După mai multe săptămâni de așteptare, în final mi s-a transmis off the record că, în ciuda eforturilor depuse, problema nu se va rezolva din pricina faptului că în timpul guvernului anterior am „colaborat cu tehnocrații” și că sunt de fapt „omul lui Cioloș”.

Să lăsăm deoparte ce (nu)au făcut alții, să vedem ce a făcut C.B. … După încetarea contractului a continuat să poarte conversații cu entități private ca și cum ar fi fost angajat al guvernului lucru care a surprins neplăcut noua echipă cu care și-a suprapus demersurile. I-a fost prin urmare ridicat cardul de acces în Palatul Victoria. Nu trece multe zile și este observat în zona ședinței de guvern în slotul în care era permis accesul presei și este evacuat manu militari, cei care i-au facilitat accesul ajung să scrie note explicative iar restul lumii aplicăm de atunci la milimetru regulile cu privire la însoțirea vizitatorilor. Să vii la două săptămâni de la aceste evenimente să te plângi că nu te re-angajează nimeni este cam … exagerat.

Am lăsat la Guvern un proiect pentru noul site al posturilor vacante din sectorul public, cel actual fiind deja perimat. Noul proiect include facilitatea înscrierii online la concursuri, un sistem de alertă instantă prin e-mail pe criteriile stabilite de utilizator, filtrarea anunțurilor în funcție de studii / vechime / abilități lingvistice / competențe IT, publicarea salariului pentru fiecare post scos la concurs, publicarea fișei postului ș.a. Sunt lucruri perfect normale pentru epoca digitală în care ne aflăm, însă cumva științifico-fantastice pentru noi și administrația noastră.

Avem aici înșiruite niște facilități ale site-ului pe care CB le reduce, cu intenție, doar la aspectul tehnic. În realitate pentru a permite înscriere electronică trebuie modificată legislația iar publicarea salariului ar fi plauzibilă doar când toate grilele ar fi publice – o decizie politică destul de îndepărtată. Acest gen de probleme nu au ținut niciodată de el, plecarea sau rămânerea lui nu le influențează cu nimic.

Accesul meu la proiectul noului site a fost restricționat între timp și acesta a fost ascuns de publicul larg.

Instanța de dezvoltare/testare este accesibilă doar din rețeaua locală. Corect la analiza pe text dar perfect pentru victimizare și incitarea publicului.

Cât privește site-ul actual, veți remarca că Guvernul actual a șters de pe prima pagină mențiunea că el reprezintă continuarea portalului xxx.ro, precum și numele meu, adăugând în schimb textul „© Secretariatul General al Guvernului. Toate drepturile rezervate”.

Așa arăta inițial:

Cum eu nu scriu in footer-ul data.gov.ro numele meu se vede treabă că mă regăsesc printre cei care nu văd așa ceva ca un lucru firesc, acceptabil pentru un site guvernamental. Păcat că Radu a permis în primul moment acest lucru.

Pentru că dacă tot vorbim de transparență, organizare corectă a concursurilor și accesul cât mai larg la acestea, atunci e cumva firesc ca Guvernul să declare că un site întreținut din bani publici se află sub drepturi de autor, iar conținutul nu poate fi distribuit mai departe.

Site-ul este programat de angajați ai guvernului, este firesc ca munca lor să fie proprietatea acestuia cât despre anunțuri acestea sunt preluate din Monitorul Oficial.

Cu ceva timp în urmă i-am transmis premierului Sorin Grindeanu o scrisoare în care am sintetizat unde suntem cu posturi.gov.ro și ce avem de făcut mai departe. N-am primit niciun răspuns, însă uneori absența unui răspuns constituie un răspuns în sine. Am petrecut 4 ani la Guvern, timp în care a trebuit să înțeleg 'the hard way' că schimbarea cu adevărat substanțială nu se produce doar modificând legi sau reguli, ci educând mentalități. Despre acești ani mă angajez să vă povestesc cu altă ocazie.

Of, Of, ulciorul nu merge de multe ori la apă ! – a se vedea contextul explicat mai jos.

Mă voi rezuma acum în a mulțumi premierului Victor Ponta și echipei VP pentru încrederea pe care mi-au acordat-o și lucrurile faine pe care le-am construit împreună. Mi-au oferit un cec în alb în 2012, iar pentru acest lucru le sunt recunoscător.

Întradevăr pentru CB premierul Ponta este un model, mai ales prin prisma vârstei la care a ajuns în zona de vârf. Fotografia favorită a lui CB este aceasta …

… a refolosit-o de nenumărate ori. Pentru cunoscători avem de remarcat mâna stânga, pentru începători rămâne întrebarea de ce folosește ”fain” un focșănean ?

Știu că nu se practică neapărat la noi, însă voi mulțumi și premierului Dacian Cioloş și echipei pentru un an în care, fără a colabora direct, m-am bucurat de libertatea de-a lucra la proiectele mele în ciuda faptului că eram „omul lui Ponta”.

Daaaa, câtă eleganță ! Desigur că a beneficia de încrederea Șefului Cancelariei în calitate de consilier personal al acestuia sau faptul că reușești să înlocui cu persoana ta ( fără nici o atribuție în domeniu la momentul semnării deplasării la Summit-ul OGP ) exact persoana de contact cu secretariatul OGP  ( care ar fi trebuit să participe la o serie de evenimente specifice ) este o măsură a non-relației cu echipa Cioloș.

Plec din Palatul Victoria mâhnit de faptul că n-am realizat tot ce mi-aș fi dorit, însă împăcat că am reușit tot ce-a depins numai de mine. Rămân în continuare un avocat pentru transparență, integritate și combaterea nepotismului din administrație.

Acest ”am reușit tot ce-a depins numai de mine” este magistral ! Sugerează că toate reușitele le-a obținut singur … de reținut !

Bun, acum că am terminat cu analiza pe text să încercăm o privire de ansamblu. Dacă nu este clar până acum, mărturisesc că nu-l agreez deloc pe CB. Am mai spus-o, am așteptări mai mari de la cei care provin din zona de activism civic și totuși cele mai mari probleme de caracter le-am întâlnit la doi reprezentanți ai acesteia – CB și ministrul VA.

CB este departe de a fi lipsit de calități. Are inteligență, cultură, dezinvoltură. Din păcate, tot mult peste medie are și dorința de a ieși în evidență, de a-și construi o imagine publică. După ce a activat în zona ONG, în 2012 a creat un site în care prelua sporadic anunțuri de angajare din Monitorul Oficial apoi a publicat o scrisoare deschisă către noul premier Ponta în care îi reproșa că nu este în stare să rezolve ceva ce el a rezolvat cu 500 de euro. Subiectul a ajuns la Radu Puchiu – pe atunci consilier de stat pe probleme de IT – care l-a invitat la o discuție și a decis să-l angajeze în cabinetul său pentru a contribui la deblocarea OGP. Ca o paranteză, Radu și-a făcut echipa exclusiv pentru rezultate și nu comoditate, și eu si CB am fost culeși de el din public asumându-și răspunderea pentru noi, personaje dubioase după standardele locului. Așadar după 2 luni am venit și eu în echipă (pentru zona de IT guvernamental) și am devenit martorul unei povești dusă incredibil de departe pentru cei care cunosc acest mediu. CB a început să lucreze cu echipa tehnică a guvernului – în principal cu VC – și au rescris de la zero site-ul, o operațiune obligatorie pentru a corespunde standardelor impuse unei platforme guvernamentale. Îi prezenta lui Radu frecvent idei și concepte clasice pentru domeniul transparenței guvernamentale așteptându-se ca Radu să determine implementarea acestora. În timp, unele, precum programul de internship, au prin viață, multe altele nu. Decizia ținea de premier și de ”alegerea momentului” – concept despre care am mai vorbit. Primele semne de întrebare mi-au apărut atunci când am observat coincidențe – după o serie de reproșuri către Radu cum că nu i se implementau ideile aceleași teme apăreau în presă. Noul site funcționa cu succes mulțumită și unei echipe anonime de 4 oameni care au ca task parcurgerea MO și tehnoredactarea anunțurilor, păcat că lor nu le mulțumește nimeni. Însă CB trata proiectul ca fiind proprietatea sa și refuza să-l integreze în rând cu celelalte site-uri administrate de echipa IT, atunci când a fost nevoit în urma unui audit de securitate a fost o adevărată criză de isterie. Apoi au venit edițiile ulterioare de internship în care se interesa doar de interacțiunea cu miniștrii invitați, însă pentru mine filmul s-a rupt la evenimentul din 2015 când l-a așteptat la intrarea în locație pe premier ca să fie filmat dând măna cu acesta apoi și-a rezervat un loc în primul rând în secțiunea cu miniștri și ambasadori pentru ca imediat după, să dispară odată cu VIP-urile. În ziua demisiei premierului Ponta și-a descoperit vocația de martir al societății civile, s-a dus la VA cu acest rebranding  și cu promisiunea că o să-i dezvăluie toate dedesubturile dacă îl ia secretar de stat. Din păcate pentru el VA este din același aluat iar două săbii nu încap în aceeași teacă. Radu i-a oferit un răgaz de 6 luni menținându-l pe cabinetul său ca să-și găsească alt rost în Palatul Victoria, ceea ce s-a și întâmplat. La venirea guvernului Grindeanu a încercat din nou vechile trucuri, atât scrisoarea cât și demascarea – din păcate pentru el, PSD este o organizație cu mult prea multă experiență. Încetându-i contractul a încercat să-și găsească alt loc în administrație, de pe poziția celui care face un favor coborând Muntele Olimp printre muritori – motiv pentru care s-a strecurat în zona miniștrilor și directorilor din ministere provocând scandalul de care am pomenit.

Pentru mine, masterpiece CB a fost anul trecut, la festivitatea de închidere a internshipului 2016 – ediție cu care CB nu a avut nici o tangență. Era o audiență numeroasă, se țin discursuri în succesiunea descendenței rangului, vine rândul lui Radu în calitate de responsabil al programului și acesta – caracteristic lui – îi mulțumește lui CB pentru contribuția la demararea programului. CB vine la microfon, salută cursanții ca și cum ar fi lucrat toată vara cu ei apoi spune ceva de genul ”și acum să le mulțumim și Denisei și Cătălinei pentru munca depusă”. Aceste două colege sunt cele care au dus întrega ediție dar CB a reușit să-și subordoneze public munca acestora. Probabil ca faza să există pe youtube – o capodoperă neremarcată de public așa cum stă bine genului.

Ca o concluzie, chiar dacă momentan este în consemn la SPP-ul din Palatul Victoria, cred că CB are un viitor în societatea de astăzi. Nu are nevoie de prețuirea noastră, a foștilor săi colegi, doar de cineva căruia să-i ia ochii și imaginea. Recitind acest text mă întreb de ce am investit atâta efort pentru cineva cu care nu am avut nici un conflict direct, cred că răspunsul este că într-un ecosistem în care avem nevoie atât de lupi cât și de oi nu-și găsește totuși locul un lup în blană de oaie … Sau poate este doar o chestie de moment și mâine șterg totul – înțelept ar fi să nu-i dăm notorietatea pentru care a făcut toate astea.