Oare ce vreau ?

 

M-am răzgândit … nu cred că a vedea textul este îndeajuns pentru a fi inteligibil …

În ultima lună am început să urmăresc cu atenție postările de facebook ale unor persoane cu care am interacționat în viața reală și așa am ajuns să mă întreb de ce scriu pe acest blog. Știu, la origine este un jurnal și încă îndeplinește acest rol, spre exemplu am linkuit o postare mai veche în care pomeneam un moron și mi-a reamintit în ce context am ajuns la această opinie. Dar pentru asta ar fi îndeajuns un blog fără acces public … Mă sperie esența facebook – dorința oamenilor de a conta, de a fi băgați în seamă și mă întreb dacă, deși nu am dorit niciodată acest lucru, nu risc ca acest blog să-mi scape de sub control devenind sursă și nu inspirație

Dincolo de un simplu jurnal am conceptualizat încă două obiective. Mi-aș dori ca puținii vizitatori anonimi să înțeleagă, nu să copieze. De aceea există o serie de articole scrise în așa fel încât să necesite o anumită concentrare mintală și efort de căutare și deducție – cel care depune efortul necesar își va forma propria opinie și nu o va înghiți pe a mea. Dincolo de concluzia propriu-zisă va putea independent să refacă analiza în situații asemănătoare pentru că, incredibil de adevărat, nimic nu e nou sub soare ! Este important să înțelegem ce se întâmplă, este și mai important să înțelegem înainte de a se întâmpla ! Repet, este necesar SĂ ÎNȚELEGEM,  nu să citim /distribuim ce au scris alții, presupus persoane bine informate. De aceea am ales blogger și nu facebook, nu doresc să fac push la cele scrise și nu doresc ca acestea să fie citate. Nu doresc să contribui la confuzia dintre canal, autor și informație. Constat că ne aflăm la confluența dintre două societăți – încă mai credem că dacă o informație este publică – pe internet – probabil că este și adevărată dar în același timp nu considerăm că avem o răspundere dacă distribuim informație ! Preferăm să evaluăm informația în primul rând în funcție de distribuitor și mai deloc în funcție de dovezile incluse.  Constat, și este extrem de îngrijorător pentru mine, că manipularea a devenit un sport de masă – oamenii scriu comentarii construite cu scopul expres de a schimba opinia celorlalți – și fac acest lucru reușind să uite, voluntar sau nu, acele aspecte care nu concură la scopul urmărit. A devenit un sport impunerea ideilor tale celorlalți, fie și prin jigniri, minciuni sau omisiuni. Probabil sunt agnostic și încă unul ușor iritabil de către cei care pretind cunoașterea  marelui proiect care ne guvernează viața socială in total dispreț pentru Occam sau bunul simț.

Dar așa ajungem la cealaltă față a monedei…. Atunci când dialogăm competitiv, când vrem să ne impunem celuilalt, credibilitatea afirmațiilor scade. Cred că este necesar ca, din când în când, să existe o poziție publică într-un context extern dezbaterii care să poată fi o ancoră de ajutor în furtuna care va urma. Am ales cu grijă momentul unor astfel de postări astfel încât să nu fie într-un context fierbinte dar să fie relevante pentru teme despre care cred că vor deveni importante. În aceste cazuri m-am străduit să subliniez că este o opinie, nu un adevăr, și să adaug linkuri către date primare. Acesta este al doilea obiectiv și în mod evident este antagonic primului !

Și nu în ultimul rând există răspunderea separării între ce este al tău și ce este al altora temporar dat ție. Atunci când ponderea externă crește trebuie să învățăm să ne temperăm egoul – este cazul acelei boli profesionale ale demnitarilor de care am mai vorbit, cea care-i face să confunde demnitatea și puterea funcției cu atributele personale. Pare a fi deosebit de dificil, spre exemplu astăzi vedem cei mai cunoscuți tehnocrați cum schimbă definiția de ”profesionist apolitic” prin implicare în politică sau luări de poziție cu miză politică afectând astfel soarta profesioniștilor din administrația publică – aceștia ajungând a fi percepuți ca fiind membri ai partidului care a pierdut alegerile și vrea să se insinueze înapoi. Este greu de acceptat dar cu cât ai mai multă putere cu atât ai mai puțină libertate. Nu este o pierdere, capacitatea de a influența din interior este enormă comparat cu iluzia efemeră a reach-ului pe facebook și dacă nu-ți este îndeajuns ce ai făcut cât timp ai fost în serviciul public calea corectă și cu adevărat benefică social este să continui să acționezi pro activ, să monitorizezi fluxul informațional și să anticipezi problemele înainte de a deveni ireversibile.

Citind toată polologhia de mai sus îmi dau seama că întrebarea poate fi pusă mult mai simplu … Atunci când ai un capital de notorietate și un capital de capacitate profesională oare ce este mai bine ? Să influențezi oameni sau fapte ? Trebui să alegi pentru că văd că oamenii se câștigă prin sacrificarea realității iar realitatea se schimbă prin antagonizarea oamenilor.