despre SII

 

Am urmărit cu interes poziționările publice legate de proiectul de BI al SRI. Pentru mine este important să asimilez principiile de la baza reglementărilor, am ajuns la concluzia că textul acestora trebuie lăsat juriștilor. Din păcate juriștii nu sunt de nici un ajutor, la fel cum nu a fost nici cursul de la CNI și nici dezbaterea de astăzi.

Să lăsăm deoparte problema eligibilității pentru finanțarea europeană, dispariția acesteia în nici un caz nu va opri proiectul. Deschiderea subiectului SII cu o întârziere de aproape 2 ani în condițiile în care toate informațiile erau disponibile public perfect transparent este un mister în sine. Nu avem un caz de tip Snowden cum nu avem nici o mânăreală legislativă întrucât legea protecției datelor personale este o traducere directă a directivei europene.

Dar ce avem ? Două noțiuni de înțeles: protecția datelor personale și secretul de serviciu

despre cumințenie

 

Campania de colectă pentru Cumințenia Pământului m-a pus într-o situație dificilă. Ader la ideea că în multe cazuri trebuie să se implice cetățenii întâi iar statul să completeze lipsa acestora de resurse. Din acest punct de vedere ideea acestei campanii este salutară. Implementarea este însă contraproductivă din mai multe considerente:

• obiectivul este controversat. Nu știm în ce măsură proprietarii actuali au acest statut pe drept sau pe baza non-combatului unor angajați guvernamentali. Faptul că există formele pentru trecerea în proprietatea statului comunist dar arhivele nu au reușit să producă și dovada plății ridică multe semne de întrebare.
• implementarea este idealistă. Faptul că certificatul de donator nu afișează suma donată este o greșeală, se îndestulează snobismul și grandomania unora fără a-i pune să plătească adecvat
• implementarea este neclară. Dacă se ajunge la returnarea donațiilor cine va suporta costurile de transfer ? Mai ales la plata prin sms acestea pot fi semnificative.
• finalitatea este nerealistă. Suma de strâns din donații este nerealist de mare, este posibil ca mulți să se fi așteptat din start să primească donația înapoi ceea ce încurajează șmechereala ieftină.

Dincolo de cele de mai sus mai apare un subiect de meditat. Evaluare operei la 20 milioane euro este în același timp corectă și greșită, în funcție de piața la care te raportezi. Internațional acesta este prețul însă opera este înscrisă în categoria tezaur și nu poate părăsi România. Să ne închipuim că vreun miliardar din lumea largă va plăti acest preț pentru a o ține în Romania și nu în colecția personală este ridicol. În România nu există colecționar capabil și doritor să plătească acest preț, piața noastră ar putea da maxim o ofertă de 1-2 milioane euro. Și așa ajungem la întrebarea … sunt aceste prevederi legale referitoare la patrimoniu morale ? … dacă da atunci de ce nu plătim conform lor, dacă nu – de ce mai există ?

Sequel

 

Chiar dacă am zis că-i cu Happy Ending se pare că nu s-a închis subiectul ! Domnul Cristian Ghinea, în baza prerogativelor sale de ministru care-i permit să spună direct ce vrea să spună, ne spune pe FB:

"Pare atât de simplu. De ce nu s-a făcut?

ANOFM a refuzat să pună bazele proprii de date la dispoziție firmelor care derulau proiecte POSDRU paralele. Ministerul s-a apucat deci să plătească noi baze de date prin acești parteneri.

Scopul pare a fi să facem noi și noi baze de date, deși nu le terminăm pe cele începute și plătite deja.

Știți ce este amuzant? Că și eu am înțeles târziu aceste dedesubturi."

și

”Am priceput abia după ce a fost demis, când în fine am putut să văd bugetul proiectului pe care îl gândise.”

Nefiind ministru nu pot spune mai mult decât că nu am fost deloc fericit citind cele de mai sus. Și că ar fi interesantă trasabilitatea conceperii strategiei NEETS, de unde s-a plecat și cum s-a ajuns la declarațiile d-lui Ghinea, pentru că undeva, cineva a deraiat rău.

GovIThub

 

Am lansat GovIThub !

Am avut o audiență numeroasă, diversificată și , după cum a spus dl Talpeș, oameni care în mod normal nu vor să aibă nimic dea face cu administrația.

Regresăm

 

După cum am tot scris în urmă cu 3 luni am fost solicitați de către ANAF pentru a găzdui pe portalul de date deschise listele datornicilor – companii și cetățeni. Nu mai revin, pentru noi a fost o provocare tehnică ce ne-a deschis noi orizonturi. Pentru ANAF a fost un val de încasări și o grămadă de probleme pentru conducerea sa. Au fost reclamați către autoritatea pentru protecția datelor personale de multe persoane cu variațiuni a trei teme:

1. că le-au fost publicate date personale
2. că nu au fost înștiințați în prealabil
3. că publicarea nu a fost făcută conform ordinului – respectiv pe data.gov.ro în loc de site-ul ANAF