despre SII

 

Am urmărit cu interes poziționările publice legate de proiectul de BI al SRI. Pentru mine este important să asimilez principiile de la baza reglementărilor, am ajuns la concluzia că textul acestora trebuie lăsat juriștilor. Din păcate juriștii nu sunt de nici un ajutor, la fel cum nu a fost nici cursul de la CNI și nici dezbaterea de astăzi.

Să lăsăm deoparte problema eligibilității pentru finanțarea europeană, dispariția acesteia în nici un caz nu va opri proiectul. Deschiderea subiectului SII cu o întârziere de aproape 2 ani în condițiile în care toate informațiile erau disponibile public perfect transparent este un mister în sine. Nu avem un caz de tip Snowden cum nu avem nici o mânăreală legislativă întrucât legea protecției datelor personale este o traducere directă a directivei europene.

Dar ce avem ? Două noțiuni de înțeles: protecția datelor personale și secretul de serviciu

 

”(7)Prezenta lege nu se aplică prelucrărilor şi transferului de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităţilor în domeniul apărării naţionale şi siguranţei naţionale, desfăşurate în limitele şi cu restricţiile stabilite de lege.” Aici avem o singură întrebare – este înmânarea datelor către SRI o activitate în sprijinul siguranței naționale ? Bunul simț spune că da, juriștii pot găsi diverse puncte de dezbatere.

În privința secretului, principiul de bază este că deținătorul informației stabilește circulația acesteia, o poate da și altora cu condiția ca aceștia să-și asume regulile cerute. Secret de stat, fiscal sau medical, toate au o sursă primară care stabilește distribuția. Legislația actuală are o singură prevedere clară – ”secretele” nu pot face obiectul unei cereri de informații de interes public, în rest ”sursa” decide la nivel executiv. Tot la nivel executiv avem, probabil, hotărâri CSAT comunicate ”surselor” cu valoare de obligație prin care li se cere acestora să pună la dispoziție datele. Este adevărat că nerespectarea unei hotărâri CSAT nu are prevăzută o pedeapsă anume însă este iluzoriu să ne gândim că, în acest context, vor fi mulți funcționari publici care se vor împotrivi fățiș.

Nu cred că lucrurile sunt destul de clare juridic pentru a putea fi lămurite în instanță. Oricare parte ar câștiga acest proces ar face-o în baza unei argumentații atât de incompresibile publicului larg încât acesta nu ar accepta-o. Ar fi mult mai utilă o discuție deschisă, democratică, care să stabilească niște mecanisme de check and balances, care să permită activitatea și să prevină eventuala folosire abuzivă a SII.

Subiectul mă stresează demult, motiv pentru care am reacționat intens în cazul transferului de date către o instituție care nu face parte, aparent, din sistemul de apărare și siguranță națională. Aparentă apartenența – aparentă și finalitatea demersului :)