Campania de colectă pentru Cumințenia Pământului m-a pus într-o situație dificilă. Ader la ideea că în multe cazuri trebuie să se implice cetățenii întâi iar statul să completeze lipsa acestora de resurse. Din acest punct de vedere ideea acestei campanii este salutară. Implementarea este însă contraproductivă din mai multe considerente:
- obiectivul este controversat. Nu știm în ce măsură proprietarii actuali au acest statut pe drept sau pe baza non-combatului unor angajați guvernamentali. Faptul că există formele pentru trecerea în proprietatea statului comunist dar arhivele nu au reușit să producă și dovada plății ridică multe semne de întrebare.
- implementarea este idealistă. Faptul că certificatul de donator nu afișează suma donată este o greșeală, se îndestulează snobismul și grandomania unora fără a-i pune să plătească adecvat
- implementarea este neclară. Dacă se ajunge la returnarea donațiilor cine va suporta costurile de transfer ? Mai ales la plata prin sms acestea pot fi semnificative.
- finalitatea este nerealistă. Suma de strâns din donații este nerealist de mare, este posibil ca mulți să se fi așteptat din start să primească donația înapoi ceea ce încurajează șmechereala ieftină.
Dincolo de cele de mai sus mai apare un subiect de meditat. Evaluare operei la 20 milioane euro este în același timp corectă și greșită, în funcție de piața la care te raportezi. Internațional acesta este prețul însă opera este înscrisă în categoria tezaur și nu poate părăsi România. Să ne închipuim că vreun miliardar din lumea largă va plăti acest preț pentru a o ține în Romania și nu în colecția personală este ridicol. În România nu există colecționar capabil și doritor să plătească acest preț, piața noastră ar putea da maxim o ofertă de 1-2 milioane euro. Și așa ajungem la întrebarea … sunt aceste prevederi legale referitoare la patrimoniu morale ? … dacă da atunci de ce nu plătim conform lor, dacă nu – de ce mai există ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu