Happy ending

Am lăsat în suspans o poveste, mă gândesc ca ar fi frumos să spun și cum s-a terminat.

Să începem însă cu o altă poveste, de sezon. Se făcea că la Polul Nord Moș Crăciun avea multă și bine organizată activitate. Lucra pe departamente, fiecare cu familia lui de spiriduși. Dintre aceștia activitatea multora era despre oameni … unii țineau listele cu istoricul cadourilor primite de aceștia, alții țineau pe liste numele și vârsta ca să fie în drept primitorii de cadouri iar alții țineau listele cu copii care își primesc cadourile de la părinți. Iată însă că anul acesta Moș Crăciun, sub presiunea vecinilor de banchiză, se gândește că se cam irosesc cadourile și că ar fi mai bine să primească mai multe cei care chiar au nevoie. Ba chiar pentru că mulți copii nu mai cred în el și nu-și mai lasă ciorapii pentru cadouri, de această dată s-a gândit să-i viziteze chiar nechemat. Așadar a făcut ședință mare, și-a expus intențiile în aplauzele vecinilor și îngândurarea spiridușilor curieri care de acestă dată în loc să ia străzile la rând vor trebui să-i găsească în mod special pe cei în nevoie.

Sedința fuse în primăvara, vara trebuia pregătită noua perioadă de sărbători. Trupa spiridusilor de teren care trebuia să facă practic treaba scrise celor cu listele dar apăru o problemă … Magia Crăciunului este foarte sensibilă și dispare imediat cum scapă informații despre funcționarea sa. Dacă copilul dorește să fie vizitat de Moș și cere asta înainte de culcare atunci nu este o problemă – mai ales dacă cadoul îl face fericit - , dar copiii care cred că părinții le dau cadourile ar putea reacționa neplăcut la întâlnirea cu un nene bătrân, gras și îmbrăcat dubios. Pe scurt, din toate listele trebuiau aleși copiii care au vârsta potrivită, au nevoie, cred și nu primesc de la părinți urmând ca aceștia să fie vizitați cu prioritate. Dintre departamentele ce țin liste se trezi cel cu lista copiilor ce-și primesc cadourile de la părinți să spună că cei de pe lista lui nu ar beneficia cu nimic dacă ar furniza lista și prin urmare nu riscă să încalce legea de protecție a magiei dând-o! Dreptate ar putea avea însă în lipsa acestei informații nu ar putea beneficia ceilalți copii – ciudată este legea asta care nu lasă copiii să fie fericiți !

Acum că am spus și ceva oftopic dar de sezon, să revin la vechiul subiect. După tot tam-tam-ul au urmat câteva zile de reflecție și o nouă întâlnire la un nivel destul de înalt încât noi, scandalagii anteriori, să nu fim în situația de a lua cuvântul. Într-o atmosferă armonioasă s-a gasit o cale de mijloc. Nu se mai furnizează o listă de persoane ci o listă de hash-uri de CNP – soluția propusă de mine inițial, iar în privința actelor ce reglementau transferul, acestea au rămas cu un caracter general, fără brizbriz-urile ce ar putea fi găsite ca necesare de un taliban al protecției datelor personale. Happy news pentru proiectul în cauză și pentru multele proiecte care-l vor urma. O experiență definitorie pentru mine, sunt absolut convins că trebuie organizat mai bine transferul datelor între instituții, prin intermediul cuiva care înțelege atât necesitățile guvernamentale cât și legislația aplicabilă iar în plus are pregătirea tehnică necesară pentru a găsi modalități de acomodare a acestora. Pe scurt avem nevoie minim de un CDO – Chief Data Officer  la nivel guvernamental.