Săptămâna trecută am participat la lucrările conferinței Share-PSI din Lisabona. Ceea ce m-a determinat să străbat realmente întreaga Europă a fost prezentarea inteligentă a evenimentului care punea în prim-plan diferența dintre anticipările Comisiei Europene referitoare la reutilizarea datelor publice și realitate. Conferința a fost organizată pe bani europeni de către W3C sub forma unor întâlniri succesive informale pe diverse teme. În principiu există câte o sesiune plenară urmată de un track la alegere apoi iar o plenară, șamd. Am avut posibilitatea de a angaja dialoguri directe și am utilizat-o din plin ! Să încerc să selectez câteva idei:
Sub moderarea panelului de mai sus s-a discutat despre hackathone și alte metode de a atrage comunitățile spre datele deschise. Inițial cei din față o luaseră pe vechea melodie dar au fost întrerupți din sală deoarece toți avem aceeași problemă: aplicațiile nu sunt finalizate dincolo de eveniment. Apoi s-a discutat despre faptul că este dificilă preluarea unei aplicații de hackathon și finalizarea ei cu specialiști guvernamentali datorită limbajelor și practicilor care nu sunt aliniate celor guvernamentale. Opinia generală a fost că un hackathon este un eveniment social util în construirea unei audiențe dar nu oferă mare lucru în problema valorificării datelor deschise. Întrebarea mea, care a fost apreciată dar nu a primit un răspuns, a fost în ce măsură este practic și moral ca un guvern să investească bani publici în construcția unei comunitați axată pe date deschise după modelul companiilor de software care își aliniază comunitățile de programatori. Cât despre reutilizatorii companii, acestea nu fac coadă la ușa nimănui.
În sesiunea plenară a luat cuvântul dna Beatrice Covessi din partea CE care ne-a explicat cât de bine merg lucrurile cu transpunerea directivei ?!?. A fost însă interesantă vestea că, din primăvară, cheamă la discuții marile companii pe problema datelor necesare pentru Big Data.
A urmat o prezentare a responsabilului Open Data din regiunea flamandă a Belgiei, cum s-ar spune echivalentul meu. O prezentare care m-a uns pe suflet, 100% valabilă și pentru noi, păcat că nu ne-am cunoscut mai din timp, am fi apucat să facem lucruri frumoase împreună. A urmat o sesiune susținută de LAPSI (un proiect finanțat european dedicat aspectelor juridice și în general netehnice aferente reutilizării datelor) pe tema autorității de recurs menționate în directivă. Concluzia a fost că aceasta este rezultatul dorinței comisiei de a impune o autoritate care să asigure accesul la informație (ceea ce nu este între prerogativele comisiei) pe care au deghizat-o într-o autoritate pentru reutilizare pentru care au prerogative întrucât reutilizarea ar aduce beneficii pieții comune. De aici și miliardele de euro ca beneficii open data vânturate de comisie și afiliații acesteia. Și uite așa o intenție bună a comisiei se sparge în capul celor care trebuie să aducă în mod real cele 70 de miliarde la nivel european, o valoare evident nerealistă.
Am avut și o sesiune dedicată acestor calcule, logica lor este sintetizată în graficul de mai sus. Mi-am permis să-l întreb în public care este situația pe grafic a celei mai avansate țări europene și care ar fi aceasta, nu am primit un răspuns că ar fi ajuns careva la harvesting dar în frunte ar fi Danemarca pe partea datelor geospațiale. În particular l-am întrebat pe speaker cum a abordat veniturile din taxe – a răspuns că a aplicat o cotă medie la profituri – dar a recunoscut că nu a luat în calcul situația actuală în care profiturile online nu sunt taxate în funcție de rezidența utilizatorilor – spre exemplu Google care nu plătește mai nimic și are divergențe din acest motiv cu autoritațiile europene. Situația nu este de neglijat, utilizatorii se duc natural spre ofertantul cel mai mare/complet care pe lângă multe date are și o platformă solidă. Adică datele danezilor consumate în google maps nu vor produce taxe iar altor firme locale le-ar fi dificil să atragă utilizatori.
Se pare că și ei simt că nu se închide socoteala și încep să o vireze spre beneficii mai puțin tangibile după cum se poate vedea mai sus.
Am avut și o sesiune de prezentare a unor teoreticieni despre care nu am înțeles prin ce se diferențiază de sematic web / RDF , să avem noi datele și vedem mai apoi …
Am avut și o interesantă prezentare referitoare la situația din Spania unde există 150 de companii ”infomediary” – la noi s-ar încadra companii din categoria Pagini Aurii, listă-firme, vrăjitorul.eu, Coface, etc. Adică cei care vând informații. Nu este deloc clar cât din această activitate economică este direct legată de datele deschise guvernamentale spaniole însă este un exemplu de socoteală care, la nevoie, poate fi urmat.
O interesantă sesiune a fost prilejuită de prezentarea unui proiect slovac finanțat european ce a produs sub formă de open source o platformă guvernamentală superioară CKAN-ului ca funcționalități. Tare a fost că, de la un moment dat, reprezentanții guvernamentali slovaci, cehi și români au încins o discuție despre ”incentives” pentru stimularea autorităților de a publica date care l-a blocat pe un neamț care nu înțelegea despre ce este vorba atâta timp cât există o lege pe subiect.
Per total a fost un eveniment util cu ocazia căruia am revăzut mulți reprezentanți guvernamentali care participă și la reuniunile grupului de lucru al comisiei din Luxembourg dar am cunoscut și oameni noi de la care ai ce idei să furi. Viitoare ediție va fi în martie … la Timișoara ! Până atunci închidem anul cu premiile OGP de la finalul acestei săptămâni și așteptăm să vedem ce se întâmplă cu guvernul. Nu ar fi nici o problemă să mă duc la Timișoara ca ong-ist dar mi-ar părea tare rău să nu am cui să predau munca de până acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu