Ce fac de onomastică ?

 

Muncesc! Mai exact buchisesc la un document al comisiei numit A Vision for public services. Munca constă în a da la o parte partea pompoasă pentru a rămâne cu ceva lucruri concrete și a avea o poziție vis-a-vis de acestea. Fiind deci eu în căutarea concretului mi-am adus aminte de momentul plecării mele din MCSI când am făcut o listă de lucruri mărunte dar importante în opinia mea pentru cetățean, acțiuni care ar fi putut fi făcute de minister fără costuri suplimentare. A existat însă și o propunere mai specială prin abordare și tehnologiile necesare care a generat reacții de mirare, neîncredere și scepticism. Eu însă mi-o asum în continuare și, stimulat fiind de îndrăzneala Comisiei, am zis să o ofer nemuririi internetului măcar acum. Iat-o aici.

Nu contest că meritele ei pot fi evaluate cu adevărat doar de un connoisseur al administrației și nici că nu implică costuri inițiale semnificatve însă în continuare rămâne genul de proiect de care mi-ar plăcea să mă ocup. Și se pare că și Comisia cochetează astăzi cu astfel de idei … cum se spune: poți goli un lac cu o sită dacă ai destulă răbdare să aștepți până îngheață!

Global Open Data Index 2014

 

 

DigiGov #2

 

După cum se vorbea la prima ediție, a avut loc după Clubul OGP și noua ediție DigiGov organizată de Digital Diplomacy. Față de ediția inaugurală aceasta a avut o temă bine definită, lucrativă: calendarul editorial. Pe scurt este vorba de planificarea activității anuale sau lunare în toate canalele social-media utilizate. De fapt a fost mai mult decăt atât întrucât au abordat tangențial si probleme legate de stilistica unei pagini sau a unui mesaj.

 

Club OGP #10

 

Joi a avut loc a 10-a ediție din acest an a clubului OGP. Nu a fost spectaculoasă dar a fost importantă, tema a fost legată de finanțările europene prin POCA iar invitatul a fost Dna. Carmen Dobrotă, directoarea acestei autorități de management. În cadrul acestui program pot fi depuse cereri de finanțare inclusiv pentru proiectele necesare în vederea deschiderii datelor. Nu este vorba numai de portaluri ci mai degrabă de cursuri, asistență elaborare proceduri, etc.

 

Time travel

 

Astăzi am fost trimis să particip la un eveniment ce părea protocolar și plictisitor. S-a dovedit însă că șeful mai are și dreptate, a fost o ocazie unică să vizualizez cum s-a născut politica datelor deschise a uniunii în urmă cu 15 ani. Ca și atunci, acum, cei vizați erau clueless față de ce li se pregătește. Titlul era benign - Validation Workshop: ‘Science 2.0’: Science in Transition – condus de un trimis al CE și găzduit, remarcabilă onoare, de către UEFISCDI.

Domnul din imagine a început cu slide-uri cu rezultatele unui sondaj web la care au răspuns aproape 200 de organizații. Ideea era că tehnologia IT a progresat îndeajuns pentru a declanșa o modificare structurală în paradigma organizării cercetării științifice. Valabil și spre sfărșitul anilor 90 când informatizarea administrației vestice devenise matură. Dar progresul de dragul progresului nu este întotdeauna îndeajuns, mai trebuie pusă pe masă și o idee suplimentară.

O minune !

În condițiile unei lipse toate de informații un număr uriaș de români au votat instinctual și bine! Este extraordinar faptul că, dintre toate posibilitățile, declanșatorul a fost esența democrației - dreptul de a vota liber. Cât timp va exista această scânteie interioară orice guvernant își va cunoaște limitele. Mai departe este o chestiune de educație, trebuie ca marea masă să învețe cum aceste principii simple se regăsesc în conceptele și legile complicate care ne guvernează viața zilnică. Abia atunci, când juriul va fi avizat, vom avea siguranța că aceste legi vor fi de la început concepute corect, altfel vom continua cu ”scopul scuză mijloacele” adus la paroxism de regimul Băsescu. Nu voi accepta niciodată această abordare, nu pentru că ” fiat justitia, et pereat mundus ” ci pentru că ”drumul spre iad este pavat cu bune intenții”. Nu este corect să schimbi organizarea alegerilor în timpul acestora la fel cum nu este corect să impui teme de campanie fără nici o legătură cu rolul președintelui cu toate că ar fi putut vota mai multe persoane și s-ar fi putut aborda teme importante pentru țară. Chiar dacă necesită credință uite că în final iese bine !

Deși am fugit cu toții de un viitor apăsător nu înseamnă neapărat că drumul actual este luminos. În opinia mea, în următoarea lună, se vor succeda rapid evenimente cu rezultat incert dar definitorii pentru anii ce vor urma. În PSD șocul poate fi absorbit sau concentrat spre o zonă restrânsă. PNL încă nu are o structură clară, ierarhică, perspectiva guvernării poate fi fatală coeziunii acestuia. Dar cele mai importante procese sunt altele ...

Pe de o parte Iohannis, din fericire are la dispoziți mai mult de o lună, trebuie să-și selecteze echipa. Sper să înțeleagă că nu are nici o datorie față de echipa de campanie - aceasta i-a adus doar rezultatele turului întâi - și să se orienteze bine. Are însă o problemă, clasică pentru această etapă: un consilier bun vine nu pentru poziție ci pentru program iar intențiile Președintelui nu sunt cunoscute (nu contează programul electoral și prea puțin îi este cunoscută și relevantă activitatea anterioară). Așa că va trebui să-și dedice mult timp acestui proces de recrutare sau, mult mai rău, să accepte ce-i oferă partidele susținătoare.

Pe de altă parte Băsescu va face in această lună tot posibilul, legal sau nu, să doboare guvernul Ponta. Dacă reușește se va poziționa ca cel care a adus opoziției puterea și-și va opri o porțiune semnificativă din ea. Un președinte adevărat nu face trocuri cu traseiști parlamentari și în general nu are în fișa postului schimbarea premierului așa că ”oferta” băsistă este take it or leave it, un cadou care nu poate veni și de la Iohannis (nu vrea, nu poate).

Eu nu pot uita că, la perdeluță, Băsescu s-a despărțit de PDL și nu invers, așa că, după cum am mai scris, aș fi preferat o fuziune individuală și nu la pachet. În ultimii ani am văzut destui demnitari ca să știu că se poate recunoaște rapid capacitatea politică (Băsescu, Antonescu, Ponta se detașează net) și cea administrativă a cuiva dar mai rămâne subiectul dosarelor și dependențelor, lucruri care necesită timp. De aceste timp are nevoie noul PNL pentru a-și construi o structură puternică, fără vulnerabilități. Să vedem însă dacă va învinge rațiunea sau nu ...

Agenda Digitala 2014-2020 lansata de MSI

 

Astăzi MSI a organizat lansarea publică a proiectului strategiei Agenda Digitală pentru România în aula BCU și într-o organizare cât mai festivă. În sală au fost miniștrii și secretari de stat, personal MSI și al instituțiilor dependente, reprezentanți ai industriei și asociațiilor profesionale precum și câțiva ziariști.

 

 

Microdeschidere

 

In vara lui 2012 m-a trimis Ovidiu să fac parte din comisia care derula contractul cu Microsoft. La acel moment, cu toate că activitatea ce trebuia desfășurată era extrem de simplă constând în simple adunări pe coloanele unui excell, exista o mare agitație concretizată într-un număr mare de absenți la fiecare ședință și oftări sfâșîietoare ale celor prezenți. Problema era că, ori de cîte ori făceai totalul licențelor utilizate de MEN, tot ieșeau cu zeci de mii mai puține decât cele cumpărate. A fost unul dintre momentele în care mi-a fost imposibil să înțeleg gândirea funcționarului la stat. Ceeace mie îmi era perfect clar – MEN comandase o cantitate absurdă, fără discernământ – ajunsese a fi transformată într-o teamă a funcționarilor MSI că vor fi acuzați că plătesc ceva ce nu se folosește ( ei nu înțelegeau că ”păcatul” este în contract și că plata unui contract trebuie făcută indiferent dacă îți mai este favorabil sau nu, MSI era doar casierul care dă banii) iar MEN ieșise la atac susținând că, prin întrebările puse, MSI este agentul MS urmărind să-i facă să consume mai mult decât au nevoie. După cum am mai spus partea cu licențele educaționale ale lui Funeriu este de departe cea mai simplă din dosarul curent.

Apoi, separat, am avut sarcină să strâng informațiile necesare evaluării opțiunii de buy-out de la finalul contractului. Evaluare este la fel ca și cea din cazul unei companii cuprinsă într-un Entreprise Agreement, trebuie evaluat câte versiuni utile vor apare în următorul ciclu contractual și dacă merită banii. Mai trebuia obținută și o imagine a drepturilor licențiate prin buy-out pentru că SA oferă unele beneficii care nu pot fi obținute altfel. Destul de complicat, a trebuit să avem mai multe întâlniri cu cei de la Microsoft, azi puneam o întrebare, răspunsul venea întâlnirea următoare. Ceeace am cerut și nu a venit niciodată a fost lista de prețuri pentru clienții guvernamentali. Înafară de SIE am încercat orice sursă fără nici un rezultat. Așa că am fost entuziasmat de apariția în presa acestei săptămîni a știrii că MS va publica această listă. Am citit cu interes și comunicatul oficial. Din păcate MS se angajează să comunice valori de discounturi aplicate la liste de prețuri în continuare secrete – tot trebuie să contactezi un LAR pentru a le afla! Așa că văd o evoluție dar nimic spectaculos.

În mod evident rolul LAR-ului este important ( cei de la D-CON erau o glumă de firmă, am avut o singură întâlnire cu ei și a fost îndeajuns ) dar, totuși, EU este o piață unică după cum MS a avut grijă să spună odată cu creșterea prețurilor prilejuită de aderarea noastră la UE așa că nu găsesc de loc deplasată ideea publicării unei liste de prețuri guvernamentale valabile pentru orice stat membru. Poziția lor, ” Prețul de revânzare poate varia și este determinat exclusiv prin acordul dintre client și reseller ” este foarte permisivă însă abuzul intermediarilor a dus deja în alte cazuri , agențiile de publicitate și brokerii de asigurări, la măsuri corective deși neliberale ale statului.

Ca să fiu corect trebuie să menționez că nici una dintre marile corporații de software nu publică astfel de liste iar Microsoft, în opinia mea, în ciuda agitației din presă nu este cel mai mare rechin din Dâmbovița.

Conferința anuală CERT-RO

A fost astăzi, ediția a 4-a. Deși mi-ar place nu sunt un expert în securitate IT, am reținut și dau mai departe acele informații care s-au intersectat cu interesele mele. Din discursurile politice de deschidere am reținut că aprobarea proiectului de lege privind securitatea infrastructurilor cibernetice ar produce aproximativ 1000 de locuri de muncă de specialitate. O cifră importantă deoarece noi avem tradiția să ne interesăm numai de ce ne afectează direct ori proiectul de lege nu indică clar numărul de entităților supuse lui. O altă informație sugerată a fost că Agenda Digitală va fi modificată la sugestia președenției pentru a pune mai mult accentul pe securitate și interoperabilitate.

Am ales ?

 

De votat am votat, dar am ales ? Aș zice că nu, am avut parte de cea mai imaterială campanie electorală, absolut inutilă. Oriunde mi-am îndreptat curiozitatea nu am găsit răspunsuri, să nu mai vorbesc de certitudini.

Victor Ponta nu poate spune dacă a fost spion, fiecare să creadă ce vrea. Victor Ponta nu poate spune dacă intenționează să înfrâneze DNA, fiecare să creadă ce vrea. Așa că electoratul său îl găsește cool (chiar dacă nu cunoaște termenul) iar aparatul PSD trage în campanie chiar dacă nu are garanții.

Klaus Iohannis pare om serios. Mai multe nu am reușit să știu despre el. Candidează ca membru PNL dar în orice poză de care îmi amintesc este înconjurat de figuri PDL. Asta nu pentru că erau numeric preponderenți ci pentru că valul adus de Antonescu de persoane fără carismă a fost continuat cu ocazia ultimului congres de un alt val de figuri care nu-mi spun nimic. Unde sunt vremurile în care PNL-AT avea un poster cu 5 membri în linie despre care, ca simpatizant, aveai aprecieri calitative și dezbateri comparabile astăzi doar cu cele despre sportivii de top ? PNL a fost un partid elitist în care valoare complexă individuală era dominantă în fața capacității de a funcționa într-o depersonalizată mașină de partid. Astăzi își alienează personalitățile și cedează într-o competiție internă cu mașinăria PDL exact pe schema darwiniană, cel mai adaptat / eficient devine dominant. Este un moment de totală depersonalizare a singurului partid istoric rămas in România. Eu nu pot să apreciez un aparat eficient cât timp constat că toate partidele românești sunt departe în acțiunile lor atât de doctrina asumată cât și de voința membrilor simpli.

C.P. Tăriceanu prin ruperea în PLR a răspuns unei conjuncturi reale, de moment, în dauna unor principii și tradiții. Putea să aștepte, viața l-ar fi recompensat.

De Elena Udrea imi este frică să aflu ceva nou, imi este preadeajuns ce știu deja. N-am avut cum să evit să aflu că stă bine sus în ierarhia hoților având pile la parchet. Nu mă miră că a reușit să finanțeze campania PMP mai bine decât candidatul inițial.

Monica Macovei a avut, îmi spun colegii, cea mai bună campanie pe online. A reușit să convingă un paradoxal electorat educat și neinformat. Sau invers ? MM a fost, în termeni simpli, un despot luminat – a folosit abordări nedemocratice pentru a sprijini justiția și democrația. Maurul și-a făcut datoria dar nu vrea să moară, astăzi tânjește după gloria de altădată. Eu vreau însă un președinte de alt tip, de ce nu a întârziat Ion Rațiu cu al său papion 30 de ani ?

Și uite așa în turul doi o să votăm pro sau contra Ponta/PSD. Halal alegere !