In vara lui 2012 m-a trimis Ovidiu să fac parte din comisia care derula contractul cu Microsoft. La acel moment, cu toate că activitatea ce trebuia desfășurată era extrem de simplă constând în simple adunări pe coloanele unui excell, exista o mare agitație concretizată într-un număr mare de absenți la fiecare ședință și oftări sfâșîietoare ale celor prezenți. Problema era că, ori de cîte ori făceai totalul licențelor utilizate de MEN, tot ieșeau cu zeci de mii mai puține decât cele cumpărate. A fost unul dintre momentele în care mi-a fost imposibil să înțeleg gândirea funcționarului la stat. Ceeace mie îmi era perfect clar – MEN comandase o cantitate absurdă, fără discernământ – ajunsese a fi transformată într-o teamă a funcționarilor MSI că vor fi acuzați că plătesc ceva ce nu se folosește ( ei nu înțelegeau că ”păcatul” este în contract și că plata unui contract trebuie făcută indiferent dacă îți mai este favorabil sau nu, MSI era doar casierul care dă banii) iar MEN ieșise la atac susținând că, prin întrebările puse, MSI este agentul MS urmărind să-i facă să consume mai mult decât au nevoie. După cum am mai spus partea cu licențele educaționale ale lui Funeriu este de departe cea mai simplă din dosarul curent.
Apoi, separat, am avut sarcină să strâng informațiile necesare evaluării opțiunii de buy-out de la finalul contractului. Evaluare este la fel ca și cea din cazul unei companii cuprinsă într-un Entreprise Agreement, trebuie evaluat câte versiuni utile vor apare în următorul ciclu contractual și dacă merită banii. Mai trebuia obținută și o imagine a drepturilor licențiate prin buy-out pentru că SA oferă unele beneficii care nu pot fi obținute altfel. Destul de complicat, a trebuit să avem mai multe întâlniri cu cei de la Microsoft, azi puneam o întrebare, răspunsul venea întâlnirea următoare. Ceeace am cerut și nu a venit niciodată a fost lista de prețuri pentru clienții guvernamentali. Înafară de SIE am încercat orice sursă fără nici un rezultat. Așa că am fost entuziasmat de apariția în presa acestei săptămîni a știrii că MS va publica această listă. Am citit cu interes și comunicatul oficial. Din păcate MS se angajează să comunice valori de discounturi aplicate la liste de prețuri în continuare secrete – tot trebuie să contactezi un LAR pentru a le afla! Așa că văd o evoluție dar nimic spectaculos.
În mod evident rolul LAR-ului este important ( cei de la D-CON erau o glumă de firmă, am avut o singură întâlnire cu ei și a fost îndeajuns ) dar, totuși, EU este o piață unică după cum MS a avut grijă să spună odată cu creșterea prețurilor prilejuită de aderarea noastră la UE așa că nu găsesc de loc deplasată ideea publicării unei liste de prețuri guvernamentale valabile pentru orice stat membru. Poziția lor, ” Prețul de revânzare poate varia și este determinat exclusiv prin acordul dintre client și reseller ” este foarte permisivă însă abuzul intermediarilor a dus deja în alte cazuri , agențiile de publicitate și brokerii de asigurări, la măsuri corective deși neliberale ale statului.
Ca să fiu corect trebuie să menționez că nici una dintre marile corporații de software nu publică astfel de liste iar Microsoft, în opinia mea, în ciuda agitației din presă nu este cel mai mare rechin din Dâmbovița.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu