Astăzi am fost trimis să particip la un eveniment ce părea protocolar și plictisitor. S-a dovedit însă că șeful mai are și dreptate, a fost o ocazie unică să vizualizez cum s-a născut politica datelor deschise a uniunii în urmă cu 15 ani. Ca și atunci, acum, cei vizați erau clueless față de ce li se pregătește. Titlul era benign - Validation Workshop: ‘Science 2.0’: Science in Transition – condus de un trimis al CE și găzduit, remarcabilă onoare, de către UEFISCDI.
Domnul din imagine a început cu slide-uri cu rezultatele unui sondaj web la care au răspuns aproape 200 de organizații. Ideea era că tehnologia IT a progresat îndeajuns pentru a declanșa o modificare structurală în paradigma organizării cercetării științifice. Valabil și spre sfărșitul anilor 90 când informatizarea administrației vestice devenise matură. Dar progresul de dragul progresului nu este întotdeauna îndeajuns, mai trebuie pusă pe masă și o idee suplimentară.
Domnul de mai sus este profesor universitar și împreună cu alți patru colegi olandezi a teoretizat decăderea actuală a cercetării ștințifice. Motivele ar ține de populismul orientării studiilor academice către mase și introducerea evaluărilor cantitative în dauna celor calitative ducând implicit la cercetători obligați să fie superficiali pentru a primi finanțare. Aceste idei nu au fost asumate explicit de către comisie, doar considerate meritorii în a fi puse în discuție. În urmă cu 15 ani probabil că acest rol l-a jucat un ONG sau o companie care a teoretizat modul superior în care pot fi utilizate datele guvernamentale.
Sala era jumătate delegați din țări europene, cealălaltă jumătate fiind crema cercetării românești atât ca prestanță (profesori, academicieni ) cât și ca poziție (prorectori, directori de instituții de cercetare). Străinii erau foarte somnoroși dar asta nu-i împiedica să se dea pe net de pe tablete și telefoane. Asta întradevăr nu cred că s-a întamplat în urmă cu 15 ani dar sunt sigur că și trimișii guvernamentali de atunci erau la fel de interesați de ce se discută.
Spunând că în construcția comunitară CE poate finanța cercetarea dar în mai mică măsură are și dreptul să o reglementeze la nivel național încep relatarea de la momentul când se pleacă de la un foarte vag set de propuneri de politici publice ce menționa însa open data și open acces și se cer păreri din sală. Se începe cu cei de la masa centrală, aceștia țin niște lungi discursuri filozofice prezentând viziunea lor, vag pe subiect. Se vedea cât de bine se simt iluminându-i pe cei din jur. Cum deja recunoscusem filmul intervin și-l întreb pe reprezentantul CE în ce măsură vede o paralelă între track-ul Science 2.0 și Directiva PSI – zice că nu este nici o legătură și că aceasta este doar o simplă discuție exploratorie. Îi reamintesc de politica Big Data a CE și că datele științifice sunt o sursă masivă de date fără de care Big Data nu ar avea impact, concede că ar trebui o reglementare (este vorba implicit de Open Acces) în acest sens. Îl întreb dacă va dura 10-15 ani precum în cazul Open Data zice că nu, doar vreo 5. Sala trece senin peste dialog.
Urmează pauza de cafea, somitățile noastre discută subiectul luându-l ușor, ca pe niște capricii ale comisiei, poate înteresante pe la alții dar fără nici o legătură cu noi. Sunt absolut convins că în anii 90 și reprezentanții guvernamentali au găsit comisia snoabă când le vorbea de open data. Se reintră în sală pentru discuția pe politici publice. Iarăși teori peste teorii … că cercetarea este o meritocrație – nu o democrație și prin urmare trebuie să fie absolut liberă să cerceteze ce vrea … că este greșit să se ceară rezultate – chiar și eșecul este benefic fiind infirmarea unei ipoteze …. este rolul științei de a distra sau de a servi publicul ? … tineretul trebuie învățat să gândească nu să rezolve probleme practice … și multe altele nici pe departe formulate măcar ca un început de politică publică. Doar Dl Anton Anton a spus ceva concret și anume că, dată fiind diversitatea statelor membre, nu avem nevoie de o politică comună europeană. Îmi imaginez totuși că în anii 90 pe open data reprezentanții guvernamentali ar fi fost mai reținuți în divagații. Probabil că singura intervenție la obiect a fost a mea explicându-i reprezentantului CE că Directiva PSI din 2013 exceptează instituțiile publice de cercetare de la publicarea datelor lor în format deschis dar nu spune nimic de instituțiile de învățământ. Este prin urmare o universitate o unitate de cercetare sau de învățământ ? Intră cercetările universitare sub open acces sau sub open data ? Nu i-a prea convenit întrebarea, mi-a răspuns întrebându-mă ce credem noi despre asta. Și-a revenit repede încheind într-o zonă caldă, optimistă și binevoitoare.
În concluzie, în opinia mea, undeva după anul 2020 vom avea un sistem unic reglementat european de evaluare a cercetătorilor științifici bazat pe lucrări ce trebuie publicate liber și reutilizabil. Datele științifice nu vor putea fi citate decât dacă vor fi depuse în arhive specializate exploatabile de către alți cercetători prin tehnologii Big Data. Asta este total contrar poziției curente a acestei bresle, vor da din colț în colț cu întrebări și clarificări la fel cum dau astăzi guvernele cu open data. Astăzi însă au fost netulburați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu