Inga Media

Pentru ca trebuie sa fim la fel de deschisi atat la bine cat si la rau am sa va povestesc in continuare cate ceva din ceeace s-a intamplat in relatia cu Inga Media.

Prin vara va anuntam cu entuziasm plecarea Simonei de la Euromedia la Inga Media. Plecarea din Euromedia se datora, printre altele, lipsei unei formule precise de recompensare a performantei iar alegerea destinatiei se baza pe o schema bazata in mod substantial pe comision din incasari intarita cu recomandarea mea pentru cei doi patroni. Cu toata sustinerea mea pentru acest proiect discutiile anteriore au fost purtate exclusiv de catre Simona ceeace se va fi dovedit ulterior a fi fost o greseala. Au fost de altfel multe greseli si multe invataminte de tras din acest proiect.

O prima greseala a fost ca am ignorat deliberat strambaturile din nas primite atunci cand discutam cu oameni din piata despre aceasta eventuala miscare. Cu toate ca nimeni nu punea punctul pe I si nimeni nu avea ceva concret si verificabil de zis, exista totusi o forta a trendului care nu ar fi trebuit ignorata. Sper dealtfel ca acest post sa fie contributia mea in a corecta aceasta situatie.

O alta greseala a fost, si aceasta este impartita in mod egal de mine prin aprecierea mea pentru Mihai Roman si Simona prin binecunoscutul si contagiosul ei optimism, a fost deci faptul ca nu am verificat cu mai mare atentie datele prezentate de Boris Popa si Mihai Roman in calitate de patroni ai Inga Media in discutiile de calibrare a planului de afaceri – atat al Inga cat si al nostru personal.

Am descoperit deci in prima saptamana ca preturile reale de vanzare a clipurilor Inga Media erau , istoric, la jumatatea celor prezentate preliminar iar lista de locatii vandabile era intr-o si mai mare suferinta. Ca sa fie clar, prin locatie vandabila inteleg un ecran care functioneaza permanent si un mesh pe care-l poti vinde fara sa te intrebi daca il poti decora.

Firma era deasemeni intr-o puternica suferinta financiara, a durat 2 saptamani pana ce au putut oferi un sim de telefon, telefonul si laptop-ul a trebuit in final sa le cumpar eu. Echipa emula perfect modalitatea de lucru part-time cu mentiunea ca Inga primea atentia aferenta jobului secundar.

In aceste conditii se poate spune ca Simona a perceput situatia ca un soc direct iar eu indirect. Din pacate “neintelegerile” nu s-au limitat la atat. In primele zile Simona a fost mandatata sa angajeze un vanzator iar acesta a fost Cristina Bunea, o veche colaboratoare din unit-ul condus de Simona la Aviva. Cum aceasta venea din concediu postnatal si avea o lunga istorie cu Simona au plecat impreuna pline de entuziasm la drum cu credinta ca, chiar si singure, pot redresa corabia. Insa la doar cateva zile de lucru iata ca “neintelegerea” a aparut, pachetul Cristinei nu era chiar ce credeam noi asa ca a trebuit sa o anjajez eu pe Anse. Nu am ezitat, am avut incredere in alegerea Simonei ceeace a fost o alta greseala.

Deja trecuse o luna si stiam ca Inga foarte greu si dupa mult timp va putea aduce pentru noi beneficiul financiar asteptat. Simona insa dorea sa mute muntii iar eu , in baza prezumtiei de nevinovatie, inca incercam sa ma lamuresc ce se intampla si ce este de facut.

Din cuprinsul acestui blog poate ati dedus ca eu vad marile agentii ca un arbore cu o coroana mult prea deasa ca sa mai creasca ceva pe langa el. De aceea inca de la discutiile initiale am sfatuit-o pe Simona sa se axeze pe clientii directi urmand ca Boris Popa sa poarte relatia cu marile agentii. Insa din prima luna si oarecum surprinzator Simona a primit “favoarea” nesolicitata si neasteptata de a reprezenta Inga Media in fata catorva mari agentii. Dupa cum le-am mai multumit fostilor mei colegi, acestia au primit-o bine insa fara sa se lege mare lucru. Neoficial am primit un feedback despre o lipsa de incredere in capacitatea istorica a  Inga de a-si onora angajamentele fiind lasata in suspans natura acestora.

Si uite asa fetele s-au apucat de cea mai clasica si dura munca de vanzari. Au cerut recomandari, au dat telefoane, au fost la intalniri. Au lucrat zeci de leaduri pe luna iar rezultatele au inceput sa apara. 5-6 clienti noi in fiecare luna puteau prin acumulare in timp sa creeze o solutie financiare acceptabila. S-au emis facturi – s-au incasat bani. In mod normal la incasarea banilor urma ca Inga Media sa plateasca comisionul fetelor. Insa surpriza !?!, facturile Anse catre Inga nu se achitau … Motivatia intarzierii incepea cu “avem datorii mai vechi” si continua “de ce nu spui ca ai nevoie de bani? “. Aceasta argumentatie imorala a fost inceputa de Boris Popa si achiesata de Mihai Roman fara jena, si m-a fortat sa intervin direct in discutie in calitate de semnatar al constructiei contractuale. Cum vremurile in care negustorul falimentat era impins de onoare sa foloseasca pistolul din dotare asupra sa sunt din pacate demult apuse in Romania, cei doi, dar in special Boris, nu au dat nici un semn ca sunt dispusi la sacrificii personale inaintea celor impuse de ei partenerilor de afaceri. Li se parea perfect normal ca eu sau altii sa-i crediteze cu TVA-ul ba chiar au spus explicit ca in conceptia lor nu sunt deloc obligati sa sustina din fonduri personale firma.

In paralel fetele se zbateau incorsetate in micimea ofertei de locatii. Singura solutie posibila era recurgerea la intermedieri iar aici ne-am lovit de alte probleme. Pe de o parte firme de media din piata nu vroiau sa aiba Inga de client iar pe de alta parte managementul a impus un adaos pentru intermedieri ce le facea aproape imposibil de realizat.

Dupa cum am mai spus o buna perioada am incercat sa-mi dau seama ce se intampla. In baza relatiei personale pe care o aveam cu Mihai Roman de ani de zile si pe care planuiam sa  o intarim i-am solicitat acestuia o serie de intalniri private in care sa incerc sa-i explic ce probleme exista si cum afecteaza acestea Inga Media si pe noi, in ideea de a preveni orice surprize care ne-ar fi putut afecta relatia personala. Esenta mesajului era ca, in calitate de patroni, pot face orice doresc cu Inga dar ca trebuie sa inteleaga ca si noi, in egala masura, trebuie sa ne protejam interesele, ca suntem in aceeasi barca pe care ar trebui sa o aducem la mal. Spre deosebire de Boris care a reactionat nevrotic si agresiv de la primele semnale de acest gen, Mihai o buna perioada a parut deschis dialogului si chiar a incercat unele imbunatatiri. In toate aceste discutii am privit numai catre viitor , i-am prezentat diverse variante la care am putea recurge. Una dintre acestea, dupa cum am scris si pe blog, era menita sa contracareze ipotetica lipsa de disciplina a lui Boris in efectuarea platilor respectiv sa ne interpunem contractual in relatia cu 1-2 clienti astfel incat comisioanele noastre sa fie retinute de noi din platile acestora. I-am spus inca din luna Octombrie ca intentionez sa modific obiectul de activitate al Anse pentru a putea face acest lucru. La ultima noastra intalnire de acest gen i-am aratat lui Mihai ca pentru noi este evident ca aranjamentul curent este nelucrativ, ca proportia intermedierilor necesara in cifra de afaceri este mult prea mare si ca brandul Inga nu ne ajuta asa ca vom face intermedierile pe Anse si astept din partea lor o propunere de reasezare a relatiei noastre. O alta greseala din partea mea - atat timp cat contractual nu aveam nici o obligatie de exclusivitate vanzari in favoarea Inga – au beneficiat  prin aceasta din partea noastra de un nivel de fair-play la care, dupa cum veti vedea in continuare, nici nu se gandeau sa se ridice.

La sfarsitul lunii Noiembrie – inceputul lui Decembrie lucrurile au inceput sa se precipite. Existand o intermediere in care existau doua facturi ale furnizorului de media neplatite, in loc sa le plateasca, Mihai a inceput un schimb de mailuri cu Simona in care ii reprosa aspecte legate de contractul de media si facturile primite. Anticipand intentia lor, pentru a nu ne mai complica, mailul Simonei i-a aratat dur, dar la obiect, ca toate presupusele erori tin de o achizitie media si nu de activitatea de vanzari. Discutia a degenerat iar ei ,profitand de caracterul Simonei care cunoaste bine zicala cu troaca si porcii, au convins-o la o inchidere abrupta si nu tocmai conforma a relatiei. Eu unul am fost bucuros si povestea s-ar fi putut opri aici.

Din pacate nu acesta este sfarsitul … au inceput o campanie de licitatii succesive pana ce au convins-o pe Cristina Bunea sa paraseasca Anse (si pe Simona) ca sa lucreze pentru Inga. Au incercat chiar sa-i explice Simonei cat de mult o apreciaza si cat ar lucra cu ea daca nu le-as mai cere eu banii apoi vazand ca nu o conving Mihai chiar a avut “caracterul” de a face unele afirmatii total deplasate legate casatoria noastra. Nu-mi este clar daca chiar a vrut sa ne divorteze sau doar a incercat sa se razbune pentru faptul ca nu le-am permis sa-si bata joc de noi.

Una peste alta “afacerea” Inga media a fost pentru noi plina de invataminte … eu am realizat pe propria piele ca aplicarea practica a acelor “principii” pe care le sustin chiar si pe acest blog mai si costa, atat sentimental cat si material (inca mai am o suma de luat de la Inga fara semne de rezolvare). Simona sper ca a invatat ca acea politica a ei de a ajuta neconditionat oameni nu primeste intotdeauna raspunsuri pe masura. Cel mai important insa este ca ne-am lamurit cum NU vrem sa fie viitoarea noastra afacere care va fi subiectul unei postari separate.