19 Ianuare 1999 este data oficiala de nastere a companiei Anse Info srl. Dupa indepartarea echipei Antoanelei de la Dockview mi-am dat repede seama ca actionarii si noua conducere nu prea stiu ce sa faca cu compania in conditiile pierderii BAT-ului. A fost evident in schimb ca aveau o politica de tabula rasa, de indepartare treptata a oricarui angajat cunoscator a celor intamplate. Astfel eu am avut cateva luni ragaz sa ma pregatesc si, de exemplu, Alex Sarbu a plecat ulterior de la Europlakat catre Dockview incepandu-si aventurile din aceasta companie ce in final a fost inglobata in News Outdoor.
Asa ca intai m-am gandit, apoi am schitat, aproape ca am realizat, prima versiune a aplicatiei ANSE pe care am prezentat-o fostilor colegi de la Europlakat. M-am indreptat catre acestia in mod firesc fiind o companie a carei mod de lucru il cunosteam perfect. Am inceput discutii si cu Monopoly Media reprezentata de Florin Tuca dar a mers mai repede cu europlakatii deoarece Florian Dobrescu impreuna cu directorii de departament ma cunosteau si aveau o mare incredere in mine astfel incat nu a fost nevoie de multe prezentari si intalniri pentru a-i convinge. Mai ciudat a fost ca si Dl Draghici s-a lasat convins usor si pe data de 6 aprilie 1999 am semnat contractul de licenta pe o suma modica . Semnatarii erau Florian Dobrescu, Livia Barbu si Mirel Stanescu care era IT-stul companiei.
 | Mi-am propus sa gasesc imagini cu acei oameni care au avut un rol important in proiectul ANSE si pe care astazi i-am pierdut de pe radar. Livia este mutata de ani buni in US , si-ar merita cu prisosinta o poza de mai buna calitate. |
Dupa semnare Dl Draghici m-a rugat sa am o intalnire cu cineva. Asa am ajuns sa petrec 2 ore tête-à-tête cu Chris Mruck prezentand aplicatia fara sa stiu pre bine cine este. Era de fapt Director de Investitii pe Europa Centrala si de Est a fondului Advent International cu care era in negocieri de achizitie. Ulterior mi-a ajuns sub ochi un meeting report in care acesta se declara incantat de intalnire apreciind ca cunosc bine ce si cum trebuie facut dar ca ar trebui un project management mai serios. Cum s-ar spune, prin bifarea existentei unui sistem de management al informatiei, valoarea companiei a crescu cu mult mai mult decat cei 4000$ care ii negociasem, si nu-i incasasem, eu ca avans …
In prima parte a lui 1999 in sediul din D-tru Florescu a inceput nebunia. Cele 2 mari directii – Europlakat si TMM – trebuiau sa se integreze operational intr-o singura companie. Avand structuri paralele a inceput o lupta surda intre omologii din cele doua companii, lupta castigata in general de reprezentantii TMM. Dudu Papaghorghiu a preluat functia de Director General iar Florian Dobrescu a primit un neclar rol de Director Dezvoltare.
Eram in faza de introducere date, munca de care nimeni nu era incantat. Am inceput sa ma agit, au incercat sa ma transforme in minge de ping-pong trimitandu-ma de la Anna la Caiafa, valurile starnite de mine ducand la constructia primei arhive serioase (camera cu dosare sub cheie) din istoria acestor companii. A fost dificil deoarece primul impuls era sa ma considere un “trimis al dusmanului” venit sa faca greutati in loc sa vada beneficiile unui sistem informatic.
Iata cum stateam la 30 de zile de la demararea proiectului:
Odata cu caldura a venit in sediu in urma finalizarii achizitilor si echipa Monopoly Media ( care are in comun numele si oamenii cu compania omonima de astazi fara a exista insa o legatura juridica cu aceasta). Gabi Faflei a preluat rolul de Vicepresedinte , Florin Tuca a devenit Director Executiv, Florian Dobrescu a plecat la Arcomat, furnizorul de mobilier stradal iar Dudu Papagheroghiu a fost incurajat sa plece si el ajungand in final director in PMB.
Era o nebunie, oamenii se calcau in picioare in sediu, uniunea rezultata avand undeva la 170 de angajati. Cand pregateam acest post am ras cu Simona ca existau reprezentanti locali in localitati in care astazi te enervezi ca nu ai ce vinde... Mai concret am numarat 70 de angajati sau colaboratori ai departamentului Media Tara din localitati precum Fagaras, Reghin, Fetesti sau chiar Sovata !
Mai rau a fost ca exista un fel de buyer's remorse, dat de constructia modalitatii de achizitie ce implica practic pe langa cash si un fel de schimb de actiuni. Astfel intre oamenii “lui Draghici” si “oamenii lui Faflei” exista o suspiciune de supraevaluare a afacerii celuilalt, steag sub care a cazut rapusa Livia fiind fortata sa plece din companie.
Evident, era un razboi mult prea mare pentru mine asa ca am devenit victima colaterala, nimeni ne mai dand nici o atentie implementarii sistemului informatic. Reprezentantul Advent si totodata CFO era un expat, Paul ???, care avea unele ciudatenii de comportament nereusind sa se impuna si sa fie eficient.
 | Singurul lucru bun facut de acesta a fost ca a angajat-o pe Ioana Bajenaru, o persoana cu fler economic si cu multa deschidere spre tehnologiile moderne si posibilitatile de fructificare ale acestora. |
Si asa am ajuns si la ziua in care a trebuit sa scriu urmatorul text:
Si totusi nu acesta a fost sfarsitul … continuarea in postarea urmatoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu