Istoria ANSE partea IV

19 Ianuare 1999 este data oficiala de nastere a companiei Anse Info srl. Dupa indepartarea echipei Antoanelei de la Dockview mi-am dat repede seama ca actionarii si noua conducere nu prea stiu ce sa faca cu compania in conditiile pierderii BAT-ului. A fost evident in schimb ca aveau o politica de tabula rasa, de indepartare treptata a oricarui angajat cunoscator a celor intamplate. Astfel eu am avut cateva luni ragaz sa ma pregatesc si, de exemplu, Alex Sarbu a plecat ulterior de la Europlakat catre Dockview incepandu-si aventurile din aceasta companie ce in final a fost inglobata in News Outdoor.

Asa ca intai m-am gandit, apoi am schitat, aproape ca am realizat, prima versiune a aplicatiei ANSE pe care am prezentat-o fostilor colegi de la Europlakat. M-am indreptat catre acestia in mod firesc fiind o companie a carei mod de lucru il cunosteam perfect. Am inceput discutii si cu Monopoly Media reprezentata de Florin Tuca  dar a mers mai repede cu europlakatii deoarece Florian Dobrescu impreuna cu directorii de departament ma  cunosteau si aveau o mare incredere in mine astfel incat nu a fost nevoie de multe prezentari si intalniri pentru a-i convinge. Mai ciudat a fost ca si Dl Draghici s-a lasat convins usor si pe data de 6 aprilie 1999 am semnat contractul de licenta pe o suma modica . Semnatarii erau Florian Dobrescu, Livia Barbu si Mirel Stanescu care era IT-stul companiei.

Mi-am propus sa gasesc imagini cu acei oameni care au avut un rol important in proiectul ANSE si pe care  astazi i-am pierdut de pe radar. Livia este mutata de ani buni in US , si-ar merita cu prisosinta o poza de mai buna calitate.

Dupa semnare Dl Draghici m-a rugat sa am o intalnire cu cineva. Asa am ajuns sa petrec 2 ore tête-à-tête cu Chris Mruck prezentand aplicatia fara sa stiu pre bine cine este. Era de fapt Director de Investitii pe Europa Centrala si de Est a fondului Advent International cu care era in negocieri de achizitie. Ulterior mi-a ajuns sub ochi un meeting report in care acesta se declara incantat de intalnire apreciind ca cunosc bine ce si cum trebuie facut dar ca ar trebui un project management mai serios. Cum s-ar spune, prin bifarea existentei unui sistem de management al informatiei, valoarea companiei a crescu cu mult mai mult decat cei 4000$ care ii negociasem, si nu-i incasasem,  eu ca avans …

In prima parte a lui 1999 in sediul din D-tru Florescu a inceput nebunia. Cele 2 mari directii – Europlakat si TMM – trebuiau sa se integreze operational intr-o singura companie. Avand structuri paralele a inceput o lupta surda intre omologii din cele doua companii, lupta castigata in general de reprezentantii TMM. Dudu Papaghorghiu a preluat functia de Director General iar Florian Dobrescu a primit un neclar rol de Director Dezvoltare.

Eram in faza de introducere date, munca de care nimeni nu era incantat. Am inceput sa ma agit, au incercat sa ma transforme in minge de ping-pong trimitandu-ma de la Anna la Caiafa, valurile starnite de mine ducand la constructia primei arhive serioase (camera cu dosare sub cheie) din istoria acestor companii. A fost dificil deoarece primul impuls era sa ma considere un “trimis al dusmanului” venit sa faca greutati in loc sa vada beneficiile unui sistem informatic.

Iata cum stateam la 30 de zile de la demararea proiectului:

Odata cu caldura a venit in sediu in urma finalizarii achizitilor si echipa Monopoly Media ( care are in comun numele si oamenii cu compania omonima de astazi fara a exista insa o legatura juridica cu aceasta). Gabi Faflei a preluat rolul de Vicepresedinte , Florin Tuca a devenit  Director Executiv, Florian Dobrescu a plecat la Arcomat, furnizorul de mobilier stradal iar Dudu Papagheroghiu a fost incurajat sa plece si el ajungand in final director in PMB.

Era o nebunie, oamenii se calcau in picioare in sediu, uniunea rezultata avand undeva la 170 de angajati. Cand pregateam acest post am ras cu Simona ca existau reprezentanti locali in localitati in care astazi te enervezi ca nu ai ce vinde... Mai concret am numarat 70 de angajati sau colaboratori ai departamentului Media Tara din localitati precum Fagaras, Reghin, Fetesti sau chiar Sovata !

Mai rau a fost ca exista un fel de buyer's remorse, dat de constructia modalitatii de achizitie ce implica practic pe langa cash si un fel de schimb de actiuni. Astfel intre oamenii “lui Draghici” si “oamenii lui Faflei” exista o suspiciune de supraevaluare a afacerii celuilalt, steag sub care a cazut rapusa Livia fiind fortata sa plece din companie.

Evident, era un razboi mult prea mare pentru mine asa ca am devenit victima colaterala, nimeni ne mai dand nici o atentie implementarii sistemului informatic. Reprezentantul Advent si totodata CFO era un expat, Paul ???, care avea unele ciudatenii de comportament nereusind sa se impuna si sa fie eficient.

Singurul lucru bun facut de acesta a fost ca a angajat-o pe Ioana Bajenaru, o persoana cu fler economic si cu multa deschidere spre tehnologiile moderne si posibilitatile de fructificare ale acestora.

Si asa am ajuns si la ziua in care a trebuit sa scriu urmatorul text:

Si totusi nu acesta a fost sfarsitul … continuarea in postarea urmatoare!

Istoria ANSE partea III

Aceasta parte a povestii isi are locul numai pentru continuitate temporala si pentru ca in final m-a determinat sa infiintez compania ANSE si sa scriu aplicatia omonima.

Au fost odata 3 magi: unul vindea fum, altul vindea iluzii iar al treilea era animag: se putea transforma in orice era nevoie. Primul avea banii, al doilea justificarea iar al treilea strangea recolta.

In vara lui 1997 incepusem sa nu mai am rabdare, ma saturasem sa tot astept sa ne cumpere Europlakat Austria sau chiar Clear Channel. Ca sa fie clar: aveam sub 300$ salariu, nu aveam masina de firma iar mult timp as fi avut telefon mobil numai daca imi cumparam eu aparatul. Asta in conditiile in care raspundeam de derularea a zeci de mii de usd lunar iar afacerea avea un profit operational de peste 60%. Nu este de mirare ca a sosit o zi in care Antoanela m-a intrebat cum o mai duc si i-am raspuns ca prost la care ea mi-a spus ca as putea sa o duc bine la Dockview. Not so true ….

Uite asa m-am transferat la Dockview – chiar prin transfer si nu prin demisie (totdeauna m-am simtit stanjenit cand un coleg isi dadea demisia spunand de exemplu ca-si face o gogoserie in loc sa ramana director media … ) – nestiind prea multe date reale despre aceasta companie. In discutiile preliminare am aflat ca este proprietatea unui domn elvetian numit Marc Lorenceau care este scump la vedere (l-am vazut o singura data 1 ora), ca firma ofera cea mai mare calitate a serviciilor de pe piata si prin urmare  cam totul este rezervat si cumparata de BAT prin Saatchi. Pe viitor vrea insa sa-si diversifice baza de clienti iar rolul meu era sa sprijin acest lucru.

Ulterior am realizat cat de fabuloasa era istoria organizationala a acestei firme … Fusese infiintata avand la conducere pe Radu Oteteleseanu, urmas al celebrei familii, o fire aparte , rebela si consumatoare din toate punctele de vedere. Acesta a angajat-o pe Antoanela Herescu / Yehudai / Vasilescu cred ca inca de pe bancile facultatii. Din echipa au mai facut parte candva Florin Tuca si Doru Ghita. Pentru ca Doru cred ca s-a lasat de industrie trebuie sa spun ca acesta a fost pentru mine un personaj emblematic in domeniul combinatiilor, autopromovarii si capacitatii de a cadea intotdeuna in picioare. Si un excelent povestitor !

Cand am ajuns eu conducerea era asigurata de Antoanela ca Director General, sora ei Claudia era Director Financiar iar fratele era sef la IT. Marea surpriza si problema a fost atunci cand am constatat ca preturile de vanzare efectiva erau duble fata de pretul pietii si se dorea chiar cresterea lor pentru ceilalti clienti. Mai degraba cred ca a fost o conjunctura, la un moment data au reusit sa-si securizeze clientul curent si nu mai aveau cu adevarat un interes economic in a iesii pe piata. Oricum, eram intr-o situatie personala dificila din care tot IT-ul m-a slavat … Intai l-am observat pe Bogdan Craiciu si colegii sai de la media cum redactau in word fise de catalog si i-am invatat mail merge, apoi am inceput sa le inlocuiesc colajele facute cu foarfeca cu simulari in Photoshop apoi, la cererea publicului, am produs simulari realiste. Asa am invatat 3DMax si impreuna cu Costin Stanicioara ajunsesem chiar foarte buni si eficienti, munca noastra fiind un aport valoros in vanzarile companiei.

La un moment dat au fost trimisi in companie perechea Radu Vasilescu & Bogdan Tanasescu. Initial Antoanela a vrut sa scape de ei , nu a reusit , apoi s-au aliat si chiar mai mult in privinta lui Radu. Acesta a jucat un rol important pentru mine in calibrarea atitudinii mele fata de politica: era PNT-ist, din anturajul lui Ioan Muresan – fostul ministru electronist al agriculturii – si ii placea sa se laude cu toate invartelile posibile si imposibile. A ramas pentru mine un reper despre cum nu trebuie sa fie societatea romaneasca.

Impreuna cu Costin am supravietuit cu greu toata aceasta perioada. Nu faceam parte din nici o tabara dar nici nu eram oi, eram cunoscuti in piata asa ca am fost marginalizati, exilati la ultimul etaj si tolerati numai pentru capacitatea noastra “artistica” si inovativa.

La un moment dat relatia cu BAT s-a schimbat prin schimbarea conducerii acesteia. A urmat o cadere rapida si o solutie interesanta de inchidere a conturilor. A fost trimis un domn, Philippe Cohen, care a organizat de ochii lumii si cu mine ca martor al acesteia o aruncare a tuturor pacatelor in capul Antoanelei. Apoi au fost aduse la conducere doua personaje benigne iar in final compania a fost vanduta.

Fiind somer de pe urma Docview am infiintat Anse Info srl, am creeat aplicatia si mi-am promis sa nu mai las niciodata la voia destinului . De atunci merg numai pe contracte clare, cu drepturi si obligatii, si amendez orice inceput de incalcare a unor intelegeri stabilite.

Dupa armata la revolutie si perioada de la Dockview cred ca va fi greu sa ma mai sperie ceva. Am capatat o imunitate la presiune care mi-a folosit mult ulterior. Iata un exemplu:

In incheiere ma simt obligat sa declar ca Antoanela este fenomenala , are calitati din domeniul stapanirii de sine, al cutezantei si a viziunii fara limite neegalate de nici o persoana cunoscuta de mine pana acum. Caveat!

Istoria ANSE partea II

In postarea anterioara am povestit despre CVR si frumoasa perioada aferenta. Cum toate lucrurile frumoase au un sfarsit si perioada buna a CVR-ului s-a incheiat atunci cand actionarii privati nu au contribuit la o marire de capital devenind astfel minoritari. In treacat pot spune ca a fost o mare greseala, la aceea vreme aveau toate conditiile de a deveni prima mare companie nationala, cam ceeace este RCS-RDS astazi.
Ajungand Romtelecom actionar majoritar  a considerat ca sunt mult prea bune conditiile comparat cu cele din ograda proprie si usor usor cam toti care puteau sa plece au facut-o.
Unul dintre actionarii minoritari ai CVR a fost Dl. Adrian Draghici care la aceea vreme investea in tot felul de domenii de viitor. Dintre firmele sale una semnificativa era RomKU – agentie de publicitate – la care lucra Ioana Dobrescu. Sotul acesteia , Florian Dobrescu, era seful filialei Bucuresti a CVR si un om cu adevarat deosebit. Sunt cred mai bine de 10 ani de cand a murit , este unul dintre oamenii care nu m-au dezamagit si poate ca nu m-ar fi dezamagit nici pana astazi. Din pacate i-am gasit doar aceasta imagine, as aprecia daca cineva mi-ar trimite una mai buna …Mai jos este o imagine primita. Multumesc!

Florian Dobrescu

Dl. Draghici avea o alta companie mare UMM, adica Universal Media Management, care vindea publicitatea pe mijloacele de transport din Bucuresti (RATB) si din tara. In 1995 aceasta avea undeva pe la 40 de angajati, o cifra de vanzari bunicica si pe Vlad Ruta ca director de vanzari … Aceasta companiei avea si ~ 50 de panouri publicitare, mai exista o companie numita NUR International – o ramasita a unei combinatiii nereusite – si din acestea s-a constituit Europanel, o companie de panotaj creeata precum Eva din coasta UMM-ului. Florian Dobrescu a fost numit Director Executiv apoi m-a angajat si pe mine.
Am avut de ales ce vreau sa fac si o perioada am lucrat pe toate posturile cu exceptia contabilitatii dar in final am optat pentru derulare de contracte, ceeace astazi se cheama generic back-office. Cu toate ca imparteam acelasi patron si acelasi etaj din cladirea Ciclop Magheru noi, cei de la Europanel (si nu eram multi , eu fiind al 9-lea angajat al firmei), nu prea eram bine primiti de catre cei de la UMM fiind nevoiti deseori sa ne descurcam din postura de ruda mai saraca. Tot raul spre bine, asa am invatat prin forte proprii dar temeinic sa ne facem treaba.
Pe langa redactari de contracte si facturi sau calmarea clientilor nemultumiti nu m-a lasat inima sa nu ma implic si am promovat IT-ul in activitatea companiei. Mi-am ajutat colegi arhitecti sa invete sa faca cataloage si simulari in Corel, faceam excell-uri cu grafice sau pivot-uri pentru toti si chiar am revolutionat reteaua instaland nou aparutul Windows95.
Compania a crescut rapid, au mai fost variatii de personal dar cred ca nu gresesc daca spun ca echipa de conducere a fost in esenta urmatoarea: Florian Dobrescu – Dir. General ; Livia Barbu  - Dir. Financiar, Dan Holland – Dir. Vanzari, Radu Toporcea – Dir. Media, Alex Sarbu – Dir. Productie si cu voia dvs , ultimul pe lista, Andrei Nicoara – Dir. Comercial.
Adevarul din spatele acestor titluri este ca eu , Livia si Alex aveam cate un singur subordonat angajat in departament si faceam singuri tot ce era nevoie la o retea ce depasea 1000 de panouri.
La un moment dat am facut o aplicatie ce genera si tiparea cataloage de prezentare denumita Q&A si am fost foarte mandru cand am fost felicitat pentru aceasta si pentru limba engleza de catre patroana Europlakat International care ne vizita evalundu-ne in vederea acordarii acestei francize.
Compania a crescut, ne-am mutat in sediul din Ion Campineanu si treptat am dovedit ca avem un potential de crestere mai mare decat UMM (redenumit intre timp in TMM) atragand astfel mai multa atentie din partea patronatului. Din pacate nu am atras si resurse de la acesta, cu exceptia vanzarilor cred ca pot spune ca eram cu totii prost platiti si prost dotati cu cele necesare activitatii. Din pacate sau din fericire din aceasta perioada am ramas cu reflexul de a evalua cu atentie pretul la orice si de a cauta permanent solutii simple si ieftine pentru orice problema.
Eu pot sa o iau ca pe un lucru bun, pentru Florian a insemnat un prim atac cerebral , al doilea, cel fatal, fiind in preajma unirii cu TMM.
Undeva in aceasta perioada am fost vizitat de catre Eugen si Petru de la Soft Agency care creeasera un sistem GIS, de harti, pentru companii de distributie. I-am convins ca merita sa-si dezvolte aplicatia, Magellan, pentru necesitatiile publicitatii ooh si astfel am inceput o lunga colaborare cu acestia.
In vara lui 1997 am cedat si, cu pareri de rau si cu urarile de bine ale colegilor, m-am transferat la D0ckView Media, o companie total atipica despre care voi povesti in postarea urmatoare.
In sinteza celor de mai sus pot spune ca mi-a fost deosebit de util sa execut practic toate task-urile dintr-o companie de publicitate OOH. Am vazut ce inseamna un leader ce conduce prin devotamentul subordonatilor si am vazut mai tarziu unde poate duce acest devotament prost plasat prin patania Liviei Barbu. Imi pare rau ca nu am poze din aceasta perioada dar daca le primesc pe mail le voi publica cu cea mai mare placere. Este posibil ca amintirile mele sa fie diferite de ale voastre, cine vrea poate sa posteze comentarii – am eliminat necesitatea autentificarii.

Voltaj

Am fost aseara la concertul Voltaj ce deschide I wanna be free tour. Oameni care isi cunosc si-si respecta meseria, o seara de calitate.

O surpriza placuta a fost prezenta lui Horia Brenciu in calitate de invitat. A facut show , a fost simpatic, poate o sa mergem la urmatorul lui spectacol. Iata mai jos momentul…

Horia Brenciu @ Voltaj

Istoria ANSE partea I

Dupa cum am promis cred ca este momentul potrivit pentru a evoca istorii destul de vechi pentru a fi in pericol de a fi uitate sau dimpotriva transformate in mit. Ele implica anumiti oameni despre care nu se mai stie nimic astazi, oameni care insa si-au gasit un loc important in poveste, oameni despre care cred ca unii dintre dvs isi vor aminti cu placere. Ma voi axa atat pe aplicatia software cat si pe companie in general. Sper sa veniti cu completari acolo unde eu am inceput sa uit ….

Pana in `89 am facut parte din cercul de informatica al liceului, am castigat si un loc IV la o faza pe capitala cu un program ce rula pe Spectrum (HC85) si prezenta o animatie cu procesele chimice din nefron. Apoi am intalnit PC-ul cu procesor 286 si l-am avut pe al meu incepand cu 386. Intotdeauna am avut chemare si aplicare spre aceste tehnologii. In campul muncii am intrat in timpul studentiei ca part-timer in compania de CATV numita CVR, un joint-venture intre Romtelecom si investitori privati facandu-le acestora aplicatia de management clienti. Au fost vremuri incredibile astazi din punct de vedere tehnologic – erau hardiscuri de 50MB cu capacitate marita prin compresia cu Staker peste care venea aplicatia mea scrisa in FoxPro 2.5. In aceasta companie existau cativa oameni deosebiti, de o valoare certa pe care de altfel au confirmat-o pe deplin ulterior. Pentru mine a fost un minunat prilej de a vedea o versiune idealizata a unei companii vestice in conditiile primei parti a anilor 90 … precum si un prilej de a vedea first hand ce inseamna si cum se construiesc procedurile de lucru.

In imaginea de mai sus de la sarbatorirea celui de al 3000-lea abonat  sunt cel putin 3 persoane cunoscute astazi in plan profesional in industria IT&C. Le recunoasteti ?

Si ca sa nu rada ciob de oala sparta iata-ma si pe mine …

Am abordat cele de mai sus deoarece au avut un rol important in evolutia mea ulterioara. A fost prima mea activitate IT remunerata si , foarte important, mi-a setat standardele in privinta oamenilor si companiilor cu care vreau sa colaborez (poate putin prea sus si aducand-umi astfel pierderi financiare ulterioare)

Seicul e sarmant !

Iata ce poate aduce o saptamana in Sinai … chiar daca in ultimul minut !

Hotelul Sea Club este ok, are un recif superb in capatul pontonului excelent pentru snorkeling.

Cei de la Tez si-au pus adaos 100% la excursiile optionale dar daca mergi la o agentie din oras precum cea din poza totul se rezolva convenabil.

Am vizitat desertul modern …

si cu mijloace de transport traditionale …

Traditia se pastreaza mai mult …

sau mai putin neatinsa de comercialul turistic.

In acest caz muntele si desertul

nu se compara cu marea …