Astazi se desfasoara in fata guvernului un mare miting preponderent sindical contra anuntatelor masuri de austeritate: 25% , 15%, etc. Cred ca este un bun moment sa-mi expun si eu parerea in acesta privinta.
In convingerea mea Statul este o forma de organizare asociativa prin care asociatii / cetatenii reusesc in comun sa atinga anumite obiective ce nu pot fi rezolvate in mod individual. Lista acestor obiective incepe cu asigurarea securitatii publice (armata+interne), continua cu justitia, prevenirea epidemiilor, protectia mediului. Lista este destul de scurta deoarece sunt putine domenii ce nu pot fi rezolvate altfel decat la nivel statal. La acestea se mai adauga domenii ca invatamantul sau sistemul de asigurari sociale inclusiv de sanatate ce nu sunt obligatorii putand fi rezolvate si in sistem privat. Totusi au fost introduse in primul rand pentru o egalitate de sanse acordate noilor cetateni / copiilor si ca parte a unui mecanism de protectie sociala manifestat de sentimentul de solidaritate ce exista in randul cetatenilor. Protectia sociala este un serviciu prestat de stat
contribuitorilor asigurand materializarea solidaritatii acestora prin directionarea sumelor platite catre cei aflati in nevoie. Angajatii "bugetari" sunt similari oricarui angajat al unei companii trebuind sa depuna un efort similar cu acestia la aceeasi exigenta calitativa si nivel de plata.
Cred ca reducerea fondului de salarii cu 25% este justificata. In esenta "clientela" statului nu mai cumpara si prin urmare activitatea acestuia trebuie redusa. Reducerea se poate face prin eliminarea unor prestatii, prin reducerea de personal odata cu reducerea volumului de activitate sau prin reducerea personalului dublata de o crestere a productivitatii. Aceasta ultima varianta ar trebui sa fie un obiectiv permanent al guvernarii dar din pacate, in esenta ei, contravine ADN-ului acesteia. Din celelalte doua ramase consider ca reducerea de personal cu eliminarea prestatiilor aferente este calea de urmat. Consider ca angajatii ramasi trebuie sa fie remunerati pe masura calitatii muncii lor si nu prin mariri sau micsorari arbitrare de salarii. In orice caz angajarea la stat inseamna doar ca angajatorul este atat de mare incat nu poate avea o prabusire brusca similara cu falimentul unei companii care in 1-2 luni isi poate inchide portile. In nici un caz nu poate insemna un drept suplimentar din sfera protectiei sociale.
Sistemul de pensii iarasi este o institutie ce poate functiona oricand in sistem privat. Deoarece prin natura sa acesta detine sume enorme de bani pe termen lung atractivitatea sa este mare deopotriva pentru stat cat si pentru privati. Incepand cu perioada comunista statul a confiscat acest sistem transformandu-l dintr-o optiune personala si sansa pentru viitor intr-o obligatie fara nici o garantie a recompensei. A introdus in el protectia sociala acordand pensii unor persoane , precum agricultorii, fara contributii, a deturnat filozofia acestuia de la functia de acumulare si investitii in cea de redistribuire imediata pe sistemul Caritas. Prin introducerea pilonului II de pensii s-a incercat separarea celor doua componente urmand ca cetateanul sa fie responsabil de managementul activitatii de investitii si economisire.
Exista 3 mari topicuri referitoare la sistemul de pensie: colectarea banilor, impartirea banilor, recompensa si protectia sociala.
Colectarea banilor se refera la stabilirea contributiei ca formula si valoare. Intrucat de valoarea neta va depinde teoretic recompensa ulterioara este moral si logic sa fie exclusiv dreptul contribuitorului sa se pronunte in acesta privinta. Impartirea banilor este firesc sa se faca pe principiul contribuitatii dar numai a acelor bani proveniti din contributii. Statul a ales, gresit in opinia mea, sa foloseasca sistemul de pensii pentru protectie sociala (pensia minima) si pentru recompense pentru merite ( armata, justitie, etc). Contribuind cu o suma la bugetul de pensii acesta decizie pare moral acoperita insa in esenta , amestecand fondurile, NU.
Cred ca fiecare pensionar ar trebui sa primeasca o parte din totalitatea contributiilor lunare stranse calculata pe principiul contribuitatii. Unii pensionari ar trebui sa primeasca suplimente direct din bugetul de stat daca pensia lor este prea mica sau statul s-a angajat sa-i rasplateasca in mod special. Pensile normale ar trebui impozitate cu impozit pe venit si sanatate similar salariilor deoarece sumele contribuite nu au fost impozitate la vremea lor. Pensiile suplimentare ar trebui impozitate numai pentru sanatate. In spiritul celor aratate mai sus cred ca reducerea de 15% aparuta prin reducerea contributiei statului la fondul de pensii ar trebui suportata numai de beneficiarii directi respectiv numai din sumele ce nu au contributii reale in spate.
In concluzie masurile contra carora sunt protestele azi sunt necesare si oarecum sunt indreptate in directia normala insa nu au o fundamentare morala si manageriala. Oricum, cealalalta varianta, marirea taxelor nu numai ca nu ar fi avut efect practic dar ar fi distantat si mai mult statul de cei pe care ii reprezinta.
