Ne-a venit în ceas de seară propunerea de lege dedicată interoperabilității, produs al unei colaborări organizate de Sabin Sărmaș între parlamentari și societatea civilă. Mingea ridicată a fost pocnită degrabă de ADR care ne-a anunțat că va fi procedură de urgență în Parlament iar milestone-ul PNRR este practic rezolvat.
Din păcate mai este mult până departe.
Pun în primul link o șarjă rapidă de comentarii pe text.
Pentru culoare doar spun aici că ADR nu vrea să-și folosească pentru platformă viitorul cloud guvernamental (Art.9-3) în schimb este scris de 2 ori (Art.16-5 și 19-1) că MFP trebuie să-i mărească bugetul.
Mai interesantă este abordarea conceptuală a dreptului de accesare a datelor. Practic este un self-service, o autoservire în care cei care sunt în sistem pot interoga orice date în baza bunei lor credințe.
Sunt primite și entități private doar că acestea trebuie să plătească. Nu este clar dacă ADR păstrează toți banii sau dă ceva și celui care a muncit pentru întreținerea datelor.
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
Un deținător privat de date, spre exemplu o bancă, ar putea taxa instituțiile publice pentru a le oferi date (Art.13-3). În schimb companiile software sunt obligate să-și modifice produsele utilizate de instituțiile publice gratuit (cum nu există nimic gratuit – pe cheltuială proprie)(Art.18). Curios, ANIS a participat în grupul de lucru.
Dincolo de aceste cârcoteli problema reală este că legea nu va funcționa. Marii deținători de registre nu vor intra în sistem atât din motive obiective cât și subiective. My 2c.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu