Pare că a venit momentul în care să explic cum de am ajuns să activez ca DPO. Nu ”pentru că pot”, deși ar fi formal corect, ci în urma unor experiențe despre care am să scriu azi. Trebuie să fac o precizare, experiența guvernamentală mi-a lăsat abilități și cunoștințe față de care am o responsabilitate în a nu le cash-ui în orice condiții. Deși nu există o obligație de a nu sări imediat de celălalt parte a mesei totuși ce nu-mi place la alții nu fac nici eu așa că am găsit protecția datelor personale ca fiindu-mi o activitate neutră și cu un istoric de satisfacții.
De subiect am început să mă lovesc începând cu anul 2013 pe fondul unor interacțiuni regulate cu ANSPDCP prilejuite de diverse subiecte/proiecte guvernamentale. Am început cu datele deschise dar am ajuns rapid să dezbatem funcționalități ale unor proiecte de e-guvernare. Au existat scântei dar a existat și un transfer de informație, nu neapărat legală cât o înțelegere reciprocă despre echilibrul dinamic necesar între protecție și beneficii. De la un moment dat am făcut parte din grupul de lucru care a propus cele 2 legi, teoretic asumate de parlamentarii C Dan respectiv Ș Nicolae, ocazie cu care am putut înțelege interpretarea regulamentului de către ANSPDCP.
