O știre recentă m-a determinat să reiau acest serial dedicat identității electronice în România. Guvernul UK a decis să renunțe la proiectul GOV.UK Verify după ani si milioane de lire cheltuite. Acest sistem urmărește utilizarea unei singure identități digitale în sistemele administrației publice folosind ca furnizori de identitate instituții private și cunoașterea acestora asupra clienților proprii.
În UK nu există documente de identitate echivalente Cărții de Identitate românești cum nu există nici un registru centralizat al cetățenilor precum cel întreținut la noi de DEPABD. Au încercat să introducă un astfel de document dar au abandonat în fața criticilor ideologice și a costurilor de colectare și verificare a informațiilor.
Nu este de mirare, sistemul tocmai abandonat identifica și autentifica cetățeanul britanic punând-ui întrebări presupus confidențiale legate de relația sa cu companiile înrolate. Un mecanism greoi și cu un grad aleator de încredere.
În Romania avem deja baza de date cu privire le cetățeni, ne propunem un dispozitiv criptografic bazat pe standarde ușor și ieftin de folosit însă procesul este blocat la nivel politic de un grup care, mai nou, susține că introducerea CEI implică introducerea votului electronic. O afirmație nereală, în primul rând pentru că dreptul de a vota este stabilit prin introducerea persoanei în registrul electoral iar autentificarea electronică a acesteia poate fi făcută și astăzi - conform Regulamentului eIADS - cu certificate emise oriunde in UE, dar mai ales pentru că votul electronic are numeroase contra-argumente. (foarte bine descrise de Laura Bretea, George Jigjău și Septimius Pîrvu în volumul la care am contribuit și eu).
Atunci când specialiști reputați din societatea civilă apreciază că România este departe de a fi pregătită pentru votul electronic iar susținerea sa vocală este generată de populism și activism de Duminică aș zice că asocierea cu CEI este, evident, doar un pretext.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu