de vară, salată

Mi-ar plăcea să mă informez din presă și social media, din păcate nu se poate. Aștept de 2 zile să găsesc acea sursă de informare care a remarcat în finalul recitalului d-lui Dragnea de la Antena3 că noua formulă de calcul al pensiei de stat va fi legată de inflație și nu de salariul mediu pe economie. Adică, discutând in euro pentru a neutraliza inflația, cine iese la pensie cu 300 euro va avea aceeași pensie și când salariul mediu va fi de 1500 euro !. Culmea este că, cu câteva luni în urmă când promovau renunțarea la pilonul II, au venit exact cu argumentul creșterii salariului mediu mai mult decât inflația / profitul investițional.

O altă temă frecventă, de această dată pe facebook, este strângerea de semnături pentru ”fără penali”. Trebuie să spun că este o acțiune politică clasică – prin interacțiunea cu semnatarii USR se asociază pozitiv și câștigă favorabilitate. Ce nu înțeleg este timingul – până la alegeri se va fi dovedit că inițiativa este fără nici un rezultat practic datorită parcursului legal de urmat pe care nu s-a grăbit nimeni să-l explice în postările mobilizatoare. Pe site-ul inițiativei apar etapele viitoare:

• Listele de semnături împreună cu proiectul și expunerea de motive se înregistrează la Parlament

• Parlamentul înaintează propunerea către CCR pentru controlul de constituționalitate

• Începe procedura parlamentară, cu dezbateri în comisii și vot în plenul Camerei Deputaților și Senat

• Se organizează un referendum decizional care trebuie să aibă cvorum și vot majoritar

Anticiparea mea este că nu vor trece de CCR, deci nu va ajunge să pice la vot. Ce vor face toți acei oameni cu pasiune și bună-credință s-au implicat ? Eu am mai trăit acest film al unei campanii fără finalitate iar dezamăgirea unor oameni care sunt la începutul implicării în viața publică și posibila lor reîntoarcere în indiferență îmi pare a fi o culpă gravă.

Și dacă tot m-am ponit să vorbesc despre subiectele aiuristice din mediul public atunci nu pot să nu spun ceva și despre celebrele protocoale. Sunt uimit cum ambele tabere perorează cu nonșalanță când în realitate ambele sunt în culpă. În primul rând, un protocol nu este nimic mai mult decât o procedură comună a mai multor instituții. Rolul său este de referință – atunci când pleacă un angajat cel nou să știe cum să-și facă activitatea. Schimbul de date sau orice altă colaborare se poate face, și se face, și fără nici un protocol – pe bază de cerere/răspuns.

Toată lumea trebuie să fie bucuroasă de existența acestor protocoale pentru că ele documentează activități care altfel ar fi fost aproape imposibil de aflat !

Dar de ce există aceste colaborări ? Datorită lui Tudorel Toader care a descris atât de frumos principiul ”colaborării loiale” între instituții. Din păcate pentru dânsul este cu aplicabilitate generală, dincolo de DNA – Comisia parlamentară. Aș fi interesat să-l văd cum răspunde la o astfel de provocare (cine însă să i-o facă?). Cum însă în trecut aceste concepte erau poate prea rafinate pentru decizia de oportunitate a conducătorilor instituțiilor publice este ”posibil” ca aceștia să fi fost ajutați și cu decizii CSAT votate în unanimitate de către membrii săi – majoritatea membri ai guvernului. Cam asta ar fi de spus despre cine ar trebui să-și asume politic oportunitatea acestor colaborări.

Dar discuția nu este politică, este despre justiție, condamnări, libertăți cetățenești. Văd însă că nimeni nu se grăbește să verifice dacă activitățile documentate de protocoale încalcă legea. Și ar fi atât de simplu !

Încă din anul 2000 avem legea cu privire la protecția datelor personale. ANSPDCP, autoritate independentă sub control parlamentar și cu un Președinte numit cu susținerea PSD, nu are decât să aplice o amendă pentru prelucrările de date descrise de protocol, amenda va fi contestată și protocolul va ajunge subiectul procesului. Pentru că legea elimină protecția datelor în cazul prelucrărilor legate de siguranța națională până la urma totul se va rezuma la o discuție foarte interesantă: Pentru că o instituție are un anume obiect de activitate poate fi prezumat că orice activitate a sa este în acel scop ? Adică MFP trebuie să ceară dovezi că datele sale vor fi folosite de SRI numai în scopuri de apărare sau poate să-i creadă pe cuvânt ? Iar asta poate duce la altă discuție, și mai interesantă: Este legitim ca SRI să strângă date despre persoane înainte să existe indicii despre acestea că ar fi de interes ? Nu cred să existe o lege clară care să adreseze aceste întrebări iar dacă tot se vorbește de modernizarea legilor de funcționare din anii 90 poate că ar trebui să fim atenți la modul în care abordează aceste teme. Trendul internațional este cunoscut însă cred că merităm și o dezbatere internă. Sau măcar să accesăm materialul pentru cursul Etica în analiza de informații susținut de gen. Coldea la Academia SRI.