Ghinion !

Sigur că după ce am părăsit Palatul Victoria m-am plâns de noile criterii de selecție a personalului dar m-am și hotărât să fac ceva în această privință. Adevărul este că după un număr de luni orice persoană inteligentă poate ajunge la un nivel minimal de profesionalism în ciuda lipsei de experiență anterioară, problema anului 2017 a fost că un guvern de 6 luni aproape te califică dar nu ajungi să și fructifici. Așadar, cum nu ține de mine stabilitatea politică, m-am gândit că putem accelera formarea noilor veniți în zona de e-guvernare și m-am hotărât să fac o platformă web dedicată e-guvernării în care să public sistematizat (crono)logic documentele relevante. Astfel proaspătul consilier personal are posibilitatea să afle ce trebuie să știe, să învețe și poate chiar să înțeleagă.

Cu ceva vreme în urmă am cumpărat domeniul e-guv.ro și am început demersurile pentru a publica documentele cardinale ale ultimului deceniu din domeniul e-guvernării. Știu că marea majoritate le-ar fi publicat ”pentru că pot” eu însă respect legea și încerc să o aplic profesionist. Așadar am cerut dreptul de a publica RGEAIF (acel studiu făcut de USTDA în 2016 despre situația curentă și viitoare a e-guvernării care a făcut obiectul unor numeroase cereri de publicare către MCSI) într-un mod legal care le-a permis doar să mă amâne puțin dar care va fi finalizat cu succes în câteva zile.

Însă cu cel mai important document, Hotărârea CSAT nr. 14/2011 am întâmpinat probleme surprinzătoare. Așa cum un bolovan poate fi intuit în râu prin deformarea curgerii apei acestuia așa această hotărâre definește forma unor documente și proiecte aparent separate, ale unor instituții publice fără legătură. În timp am observat potriveli și coincidențe, am început să pun întrebări și în final am obținut-o ! Culmea, nici măcar nu este document clasificat. Este importantă pentru că în câteva zeci de pagini statul român, pre vremea când Președintele, Premierul și serviciile secrete se înțelegeau perfect, definește funcționarea administrației digitale într-un montaj care nu a ajuns pe aproape de a fi implementat. Totuși este cea mai coerentă viziune de până acum și cred că ar fi deosebit de utilă publicarea acesteia. Însă Administrația Prezidențială mi-a refuzat publicarea cu argumente cărora le-am răspuns așa:

1. Art. 12 al L544/2001 exceptează de la accesul liber al cetățenilor, limitativ, doar ”informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii”. Hotărârea CSAT 14/2011 nu este secretă, am această certitudine întrucât sunt în posesia ei în urma unei proceduri cu deplină trasabilitate, și nici nu mai poate fi clasificată în conformitate cu prevederile L182/2002, de asemenea nu are statut de secret de serviciu. Prin urmare Art.12 al L544/2001 nu poate fi baza unui refuz legitim.
2. Invocarea de către dvs. a Art.7 din L415/2002 cu privire la caracterul secret al ședințelor CSAT este irelevantă întrucât cererea mea nu adresează poziții exprimate în respectiva ședință.
3. Cu deosebit respect aș dori să vă semnalez că în invocarea de către dvs. a Art.12 din L415/2002 adăugați la lege introducând cuvântul ”numai” cu referire la comunicarea hotărârilor către instituțiile publice interesate. Procedura de diseminare a unei hotărâri CSAT în vederea punerii în aplicare cu celeritate nu este relevantă în contextul cererii mele și în nici un caz nu poate fi un instrument de clasificare paralel cu cel instituit prin L182/2002 și HG-urile subsecvente.

Nu contest că în climatul actual ar putea exista interpretări ale acesteia în cheia câștigului politic însă mă așteptam să găsesc la CSAT bărbați care să-și asume propria activitate. Oricum, de neevitat,  societatea românească va ajunge să se întrebe dacă este corect un sistem în care un ministru, fie el Bostan sau Grindeanu, să fie obligat de o hotărâre secretă a CSAT să iasă în public și să-și asume un proiect de lege la care nu a scris nici o virgulă.

Așadar ieri primind refuzul al doilea – la reclamația administrativă – astăzi contemplam să găsesc un avocat să mă judec cu Administrația Prezidențială când, maxim ghinion, citesc știrea cum că Tăriceanu și Dragnea vor să desecretizeze prin lege o hotărâre a CSAT pe care să o publice. La câtă administrație știu eu o astfel de lege nu este constituțională însă practic mă trezesc partener cu cei doi contra CSAT !!! Wtf ! Ce să fac în continuare ? În mod normal m-aș fi apucat să învăț administrarea platformei de tip wiki pe care vreau să o folosesc, aș fi pornit procesul și pe la sfârșitul anului aș fi ajuns să adaug în repository și respectivul document.

Este deranjant cum atunci când vrei să respecți legea și în spiritul ei, atunci când vrei să tratezi corect o instituție publică te trezești desconsiderat. Există baza legală pentru a publica și fără acordul lor însă chiar îmi doresc o societate în care cetățenii și mai ales instituțiile să-și asume propria activitate.