eGOV

Chiar înainte de Paște am văzut în spațiul public luări de poziție contradictorii față de nou înființatul Comitet de e-Guvernare. Da la ”un pas înainte” – opinia MCSI până la ”artificii și retorică ieftină” – opinia deputatului PNL care conduce comisia ITC a acestui partid, nu pot să nu remarc că toți au dreptate în formă ignorând cu lejeritate fondul problemei.

Să intrăm puțin în istorie cu speranța că cineva o va învăța și nu o va repeta … În ciclul de finanțare 2007-2014 Comisia Europeană a pompat sute de milioane de euro în digitalizarea serviciilor publice românești dar la final a constatat că a ieșit doar o digitalizare a birocrației. Practic cetățenii aveau de pierdut cam același număr de ore pentru a interacționa cu administrația, hârtiile cerute în dosare erau la fel de multe chiar dacă poate că o adeverință era acum tipărită mai rapid. Îmbrățișând conceput european ”once only” – administrația să nu solicite de la cetățeni de mai multe ori aceeași informație, CE s-a întrebat de ce nu funcționează și la noi iar răspunsul, incomplet în opinia mea, a venit ca o constatare că instituțiile publice nu vor sau nu pot să schimbe date între ele. În pregătirea finanțării 2014-2020 CE a cerut garanții că acest lucru nu se va mai întâmpla, garanții materializate în condiționalități ex-ante.

O condiționalitate ex-ante este o promisiune a României care trebuie îndeplinită înainte să înceapă finanțarea. Pe această zonă ne-am asumat două condiționalități: să punem la punct un sistem de management care să asigure că, de această dată, toți actorii implicați într-un eveniment de viață cooperează și un sistem de măsurare a rezultatelor. Măsurarea rezultatelor a fost rezolvată prima, cu ajutorul consultanței de la Banca Mondială, fiind lansată în anul 2017 platforma dedicată. Despre zona de coordonare a evenimentelor de viață vreau să scriu în această postare, este un subiect complex dar relevant, care nu merită expediat în derizoriu.

Evenimentul de viață este soluția practică adoptată de CE pentru a descrie cât mai bine beneficiul real al cetățeanului. Sub denumiri precum ”achiziționarea unui autovehicul” sau ”închirierea unui spațiu de locuit” evenimentele de viață centrează un grup de activități administrative în jurul cetățeanului și nu al instituțiilor implicate. Digitalizarea unui eveniment de viață impune ca toate instituțiile implicate să coopereze digital schimbând date despre solicitant, respectiv este necesară o deplină interoperabilitate tehnică, semantică și juridică. Astfel transformarea nu este doar tehnică ci merge în zona schimbării funcționării instituției publice adică în zona reformei administrative. Am scris un text lung pe această temă, până va fi fost tipărit voi spune doar că lipsa de progres este cauzată de lipsa unui coordonator al funcționării administrației publice.

Un exemplu practic, nu de pe lista oficială a celor 36 de evenimente de viață. În 2017 am început să plătim impozit pe clădiri diferențiat în funcție de utilizarea acestora (rezidențial/comercial). Primăria Sectorului 4 mi-a solicitat să aduc un extras de la ONRC privitor la compania care îmi era chiriașă, extras care l-aș fi obținut contra-cost. Știind că ONRC deservește gratuit instituțiile publice am făcut scandal întrebând de ce nu-și iau singuri această informație dacă chiar au nevoie de ea – răspunsul a fost că și ONRC are nevoie de bani și nu pot să-i facă așa ceva ! Până la urma au cedat, sunt însă convins că mulți cetățeni au cheltuit bani și drum pentru acele extrase. Cine ar fi trebui să se asigure că o astfel de situație nu apare ? Nimeni în mod precis, dar succesul digitalizării evenimentului de viață ”taxa locală de salubritate” impune un mecanism care să le ia în piept. Încăpățânarea CE de a cere un mecanism care să garanteze că platformele IT nu sunt blocate de astfel de situații este deci de înțeles. CE a ridicat problema, românii prin MCSI trebuiau să propună o soluție.

Acum trebuie să deschid o paranteză și să vorbesc despre proiectele europene din Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA), continuator al Programul operațional dezvoltarea capacității administrative (PODCA) din 2007-2014. Această finanțare este cea mai jinduită de către funcționarii publici aducând beneficii personale mari, practic cu obligații minime. Fondurile primite permit acordarea sporului de leafă pentru funcționarii implicați (era până la 70% din leafa de bază), permit achiziția de echipamente de birou, permit organizarea de vizite de studiu în străinătate, de evenimente de promovare în țară (la munte sau mare, după sezon) toate în jurul unei achiziții principale de servicii de consultanță a căror rezultat (document) poate fi liniștit uitat într-un sertar la finalul contractului.

Lupta instituțiilor pentru o astfel de finanțare este mare, MCSI nu se scaldă în astfel de proiecte și nu este deloc surprinzător că au ”soluționat” problema ridicată de CE într-un mod care să le garanteze un proiect PODCA indiferent de consecințe. Astfel și-au asumat ”Crearea unității de gestiune a arhitecturii guvernamentale integrate IT” cu termen de îndeplinire 31.12.2015 declarând că acest task-force va gestiona proiectele aferente evenimentelor de viață astfel încât acestea vor fi complete, cu rezultate palpabile. Principalul risc al utilizării unui consultant extern este durata mare de timp necesară pentru contractarea lui, pentru munca depusă de acesta, primele rezultate furnizate fiind practic baza pentru proiectarea evenimentelor de viață.

Un alt risc specific este incapacitatea sistemică a MCSI de a coordona alte instituții publice. Practic oricât de bune ar fi fost ideile oferite de consultant implementarea acestora era la alegerea instituțiilor publice, mai ales pentru acele componente care nu urmau să fie finanțate prin MCSI – iar fondurile derulate de MCSI acopereau doar 25% din necesar.

Totuși în 2014 MCSI și-a asumat în discuțiile bilaterale cu CE această condiționalitate supralicitând beneficiile pentru ca apoi aceleași beneficii să fie argumentul pentru finanțarea POCA. Erau considerate discuții specializate, de nișă, fiind cunoscute în exterior doar de MFE și absolut ignorate de public. În 2015, odată cu publicarea condiționalităților asumate, am aflat și eu/noi de ele. Neavând la acel moment nici o atribuție în domeniu ne-am gândit să reducem măcar riscul ignorării de către instituțiile publice și am propus ca CPM să devină partener în proiect asumându-și ”convingerea” celorlalte instituții publice. În principiu, o invitație din partea Prim-ministrului sau consilierilor acestuia nu ar fi fost de ignorat, indiferent de mărimea ministerului invitat, iar odată aduși la aceeași masă speram ca, prin diplomație și înțelegere a nevoilor reale ale participanților, să ajungem la decizii acceptabile, cu o bună șansă sa fie implementate.

Așa a apărut fișa proiectului “Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)” urmată de semnarea contractului de finanțare în Aprilie 2016, întârziată din motive nelegate direct de proiect. Această întârziere devenea din ce în ce mai stresantă mai ales că descoperisem existența unui indicator de performanță asumat pentru POC (programul prin care se finanțează evenimentele de viață) care marca ținta de a avea la finalul anului 2018 contractate cu furnizorii toate proiectele aferente evenimentelor de viață sub sancțiunea, în caz de neatingere a procentului de 100%, mutării fondurilor spre alte domenii.

Practic, inițial MCSI a considerat că în 2015 demarează analiza, în 2016 livrează tema de proiectare iar în 2018 proiectele au trecut prin achiziția publică și sunt contractate. Ne aflam însă în 2016 fără nici un început pe analiză și fără speranțe pentru 2018 – motiv al unei situații încordate între conducerile POC și POCA, MCSI și CPM. Renunțarea la acest proiect practic neînceput era solicitată de POC, gradual îmbrățișată și de noi, neagreată de POCA și combătută furibund de MCSI. Instituțiile publice beneficiază de un fel de ”reputație” în privința absorbției fondurilor europene iar anularea unui proiect afectează proiecte viitoare, aș fi însă desigur ipocrit să spun că MCSI și CPM ar fi fost afectate egal de acest aspect. După aprilie echipa de proiect a MCSI a început să încaseze sporul de leafă iar o renunțare la proiect le-ar fi făcut probleme cu Curtea de Conturi, eventual banii ar fi trebui returnați.

În toamna lui 2016, prin noua legislație referitoare la funcționarea CPM care includea și apariția CIO guvernamental, chiar dacă nu aveam CIO aveam, ca instituție, atribuții de coordonare în domeniul e-guvernării și ajunsesem deja la discuții supra-realiste cu MCSI. Noi le spuneam să abandonăm proiectul pentru că nu mai este timp iar in locul acestuia să ”recrutăm” specialiștii IT chiar din instituțiile implicate în evenimentele de viață care să facă analiza cu metodologia și sub supravegherea noastră (o măsură eficientă dar disperată) iar MCSI ne spunea că nu este nici o problemă pentru că, conform legii, termenul de finalizare a unei achiziții publice este de 90 de zile ! În stilul guvernării Cioloș nu a existat o decizie tranșantă și am ajuns în 2017.

În primăvara lui 2017 noua conducere MCSI a retras Caietul de Sarcini susținând informal că este dedicat unui furnizor și trebuie refăcut – nu știu adevărul, la acel moment eram în proces de dezangajare personală din zona IT pentru a-i face loc CIO-ului cu speranța, deșartă,  că acesta se va ocupa de subiect.

Doar în februarie 2018 a fost semnat de MCSI contractul cu E&Y – consultantul care a câștigat contractul. Între timp proiectul EGOV a devenit casus belli cu alte ministere datorită blocării unor mari proiecte de evenimente de viață, proiecte asumate distinct de acestea în fața CE. La un moment dat dl ministru Șova ne-a declarat că nu este adevărat, nu este necesar ca proiectele de evenimente de viață să aștepte rezultatele EGOV și iată că astăzi cam 20% din fonduri au fost alocate ! Totuși această poveste nu este fără urmări … au fost acumulate frustrări în toate părțile care au culminat cu decizia premierului de la care am plecat.

Aventurile cu cei doi premieri PSD care s-au răzvrătit împotriva partidului au dus la evidenta dorință ca, începând cu Guvernul Dăncilă, puterea prim-ministrului să treacă către ministere. ”Comitetul director pentru eguvernare” a fost, în 2015, propunerea noastră de ajutor pentru MCSI însă în 2018 este sinteza luptei pentru controlul acestor proiecte. După atâția ani nefaști oamenii din MCSI au îmbrățișat cu bucurie noua orientare politică care-i scapă de ceea ce ei vedeau ca fiindu-le concurență și pierzanie personală. O comparație în privința atribuțiilor comitetului între decizia de astăzi și varianta care ar fi fost semnată de P-M Tudose într-o realitate ipotetică în care ar fi rezistat încă o săptămână este cred elocventă.

atribuții în varianta Tudose	atribuții în varianta Dăncilă
decide initierea intervențiilor de e-guvernare;	dezbate livrabilele proiectului „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)“, cod SIPOCA 20, și validează documentul de politică publică realizat în cadrul proiectului;
propune acţiunile şi tipurile de măsuri de adoptat;	asigură coerența fundamentării coordonării/monitorizării modului de implementare a propunerii de politică publică privind e-guvernarea;
stabilește termenele de realizare a intervențiilor de e-guvernare;	prioritizează acțiunile și arbitrează inițiativele de simplificare a procesului, procedurilor, circuitelor și demersurilor administrative, prin suprimarea procedurilor redundante și introducerea conceptelor moderne de e-guvernare;
structurează etapele de implementare a intervențiilor de e-guvernare;	propune acțiunile și tipurile de măsuri de adoptat, structurează etapele de implementare a intervențiilor de eguvernare și stabilește modalitatea de realizare unitară a intervențiilor de e-guvernare, rezultate din proiectul „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)“, cod SIPOCA 20;
hotărăște modalitatea de realizare a activităților și instrumentelor specifice proiectelor cu finanțare externă rambursabilă și nerambursabilă care contribuie la implementarea politicii de e-guvernare în România.	validează propunerile de reformă administrativă și de funcționare a serviciilor publice electronice propuse în cadrul proiectului „Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de eguvernare (EGOV)“, cod SIPOCA 20, anterior recepției finale realizate de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
aprobă propunerile de reformă administrativă și a sistemelor informatice propuse în cadrul proiectului “Stabilirea cadrului de dezvoltare a instrumentelor de e-guvernare (EGOV)”, cod SIPOCA 20, cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA) “Competența face diferența!” și derulat în parteneriat de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și Secretariatul General al Guvernului. În acest sens Comitetul E-guvernare are rolul de Comitet Director pentru proiect și beneficiază de aparatul tehnic / serviciile livrate prin acesta.

În varianta curentă singurul predicat cu o oarecare semnificație administrativă este ”validează” care înseamnă ”a recunoaște valabilitatea, puterea juridică a unui act de procedură ”, implicit lipsește dreptul de a modifica conținutul. MCSI dorește astfel ca cele 15 instituții să susține forțat propunerile primite, o variantă față de care personal sunt plin de scepticism.

Astfel ambele citate cu care am început sunt corecte. În același timp comitetul de azi este apă de ploaie și o mare victorie pentru echipa MCSI.

Să încerc să concluzionez. În primul rând, oricât ar părea de ciudat, cred că este foarte posibil ca atât dna Dăncilă cât și dl ministru Cojocaru să nu cunoască istoria de mai sus. Apoi mai cred că pentru ambii există potențialul unui conflict de loialitate, față de istorie respectiv față de guvernul pe care-l reprezintă în minister iar indicația de a nu da atenție celor rău-intenționați îi poate proteja doar până la un punct (în privința premierului se pare că eficiența este de 6 luni). Mai cred că astfel proiectele o să iasă mai proaste, nu mai bune dar, mai ales, cred că riscăm nepermis în relația cu CE. Printr-un proiect tardiv și un CIO nesemnificativ ne creăm o vulnerabilitate de sute de milioane de euro -  oricând îi convine politic CE poate înceta să se facă că nu vede. Și totul se întâmplă pentru maxim 150.000 euro … sporurile salariale și excursiile din proiect.